Cultura furtului

Publicat în Dilema Veche nr. 621 din 14-20 ianuarie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Cum altfel s-ar putea numi? Dacă ceva e disponibil, la vedere, expus într-un fel sau altul, iar tu-l lași acolo și treci mai departe, atunci „Ești prost!“. După cum întoarcerea spre vreo formă de „facere de bine“, întotdeauna se soldează cu un păcat fundamental, pe care noi îl formulăm cît se poate de limpede și de pitoresc, dar nu se poate reproduce aici. Nu e nici o problemă. Știe toată lumea cum sună zicerea populară. Și crești în spiritul ăsta. Chiar dacă ești ferit o vreme și protejat, în toate felurile, de contactul cu orice formă a virusului. Pînă la urmă, de cele mai multe ori, tot iei răceala asta. „De la ăilalți.“ Altminteri, e destul de greu să ieși afară, să participi la viața comunității.

Jocul continuu al ego-ului individual cu cel comunitar, coloana sonoră a acestui joc – decorată muzical cu o puzderie de ziceri, care mai de care mai colorate – dau, ca rezultat, deseori, un soi de remiză a acestui meci. Un soi de vină hîtră e aruncată la mișto, dintr-o parte în alta, în așa fel încît individul zice că așa e comunitatea, iar comunitatea pretinde că „s-a stricat“, din diverse cauze. În general, „de la unii“. Chiar dacă totul sfîrșește într-un soi cît se poate de evident de promiscuitate, pactul cu realitatea are o clauză secretă în care se spune clar că nimic din ceea ce se vede nu e ce pare a fi. Iar cine crede altfel, treaba lui. Își asumă riscul: „E prost“. Între timp, cîtă vreme unii ar sta să se dumirească, să înțeleagă ceva din imaginile astea încîlcite – care nu se potrivesc deloc cu narațiunile așezate în dreptul fiecăreia dintre ele –, iuțeala de mînă și nebăgarea de seamă își fac, liniștite, treaba. Spectatorul se poate trezi eliberat de povara unui portofel, a unei biciclete, a unui telefon sau chiar a unei idei. Nu se poate pleca cu mîna goală de la o pleașcă. „Ai fi prost.“ După cum, dacă ești păgubit așa, ușor, și te mai și superi pe treaba asta, păi… n-ai înțeles nimic. Și nici n-ai umor. „Ești prost.“

Ca să se iasă de sub riscul oricărui instinct etic rebel, se pun în mișcare motoarele ficțiunii. E vorba despre niște forțe formidabile, care pot muta continente. Ori de cîte ori adie vreo pală de vînt ușor etic sau suflă ceva care ar putea semăna cu adierea unei mustrări de conștiință, cursul e corectat fin, cu ajutorul formidabilelor motoare. Jeturi de narațiuni țîșnesc în stînga și-n dreapta, stabilizînd instantaneu nava și menținînd cursul neabătut. Totul se transformă într-o navigare lină, în ape calde, o croazieră scăldată în plăceri și relaxare. Rareori cineva se uită peste bord. Circulă un soi de altă clauză secretă a pactului: „Dom’le, n-ai treabă. Nu te uiți…“ Unii care s-au uitat zic că în adîncuri colcăie niște lighioane marine de te sperii. Dar soluția e simplă. Nu te uiți, nu le vezi. Nu le vezi, nu există.

Dar cel mai frumos, adică gradul suprem de rafinament și evoluție, e atunci cînd înveți să furi din viteza celor mai elaborate discursuri despre onestitate. Aici se vede cine e cu adevărat cultivat și cine nu. Furăciunea ca fundament de concept, ca viziune asupra lumii, se poate revela în toată splendoarea ei doar așezată dinastic pe jilțul strălucitor al discursurilor despre cinste, etică și protejarea valorilor. Iar convenția teatrală a acestor momente de spectacol absolut bate toate regulile și obiceiurile convențiilor clasice. Cu cît mai mare și mai vizibil e gradul de simulare, cu atît mai mare e fascinația față de vorbitor. Adică, limpede, cu cît e mai evident că cineva minte cosmic, atunci cu atît mai sporită e fascinația că… „Dom’le, e dat dracului! Stai să vezi pînă unde se duce, și nu-ți vine să-ți crezi ochilor! Nu s-a mai văzut așa ceva!“ De aici se naște o formă de admirație profundă. O admirație care se transformă în respect, și în cortina care, odată ridicată, dezvăluie galeria cu portrete ale eroilor deveniți legende. Suita de chipuri ale celor care au îndrăznit, au riscat, „n-au trăit degeaba“. Rîsul care mai însoțește la început această comedie neagră poate să înghețe și să dispară. Cu greu, parcă se mai aude un fel de „Noi rîdem, ei merg liniștiți mai departe“, dar șoapta asta dispare repede: „N-ai ce să faci. Asta e. Lumea e lor, domnule…“

Furtul nu mai are definiție. Ea s-a topit și s-a amestecat în materie. După ce excepțiile de la regula definirii s-au adunat pînă la a întuneca lumina soarelui, definiția s-a asfixiat și s-a prăbușit. Ea îngrașă acum, organic și destul de inutil, brazda din care ies accepțiunile modificate genetic. Așa apare noua definiție: „Ești ceea ce mănînci“. Și nu mai are nici o legătură cu nimic. Atenția s-a mutat în altă parte. Tot restul e considerat cumva votat, adoptat tacit și stabilit, deja, ca regulă.

Ceea ce e profund fascinant e că, atunci cînd cineva sparge ușa și intră, în costum de protecție și dînd de zor la pompa cu dezinfectant, mai degrabă l-am pofti afară. Să nu vină el să ne salveze, că n-am chemat pe nimeni. Și s-o lase mai ușor cu costumele astea de protecție și cu zgomotul salvării. Știm noi cum e treaba. E doar aceeași chestie ca pe-aici. Doar că e mai mare și mai perfecționată. Noi n-am avut scule. Dacă aveam, făceam la fel. Poate chiar mai bine.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prima echipă eliminată de la Euro 2024, după ce Franța și Olanda au remizat în grupa D
Germania și Spania sunt deja în optimile Campionatului European.
image
Cum a rămas un român fără bani în cont în timp ce își rezerva vacanța online. „Am intrat pe link”
Numărul înşelăciunilor legate de rezervări online a crescut de 9 ori în acest an. A păţit-o şi un tânăr din Bucureşti care a rămas fără o sumă importantă din cont.
image
Cele mai cancerigene produse de curățenie pe care toată lumea le folosește. Cu ce le puteți înlocui
Un avocat specializat în vătămări corporale catastrofale a avertizat consumatorii împotriva utilizării a trei produse cancerigene care se găsesc în mod obișnuit în case.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î