Cui îi e frică de MŢR?

Publicat în Dilema Veche nr. 251 din 10 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"În condiţiile date, ideal ar fi ca, odată cu definitivarea lucrărilor de consolidare a clădirii, muzeul să fie pregătit cu o expoziţie permanentă nouă ca tematică, prin care să fie puse în valoare şi alte obiecte din patrimoniul extrem de valoros, de aproape 90.000 de bunuri culturale mobile, al muzeului şi, bineînţeles, cu alt mobilier pentru expunere" (mobilier conceput de Horia Bernea special pentru această expunere şi în conformitate cu stilul acesteia - n.n.). Acest "ideal" a fost formulat de către o comisie de control a Ministerului Culturii şi Cultelor, cu cîteva zile înainte de alegeri. El este perfect coerent şi consecvent de-a lungul celor cîteva zeci de pagini unde, în afară de o serie de observaţii tehnice, se formulează şi alte deziderate culturale similare: înlăturarea Clubului Ţăranului, care nu este altceva decît un risc pentru siguranţa muzeului, încetarea Tîrgului Ţăranului, care duce în derizoriu activităţile serioase ale muzeului, protejarea de public a bisericii de lemn din curtea muzeului prin instalarea unui cordon la 50 de metri de jur împrejur etc. Nu, nu este vorba despre închiderea muzeului, nimeni nu vrea să pună un lacăt pe porţile sale şi nimeni nu vrea să se instaleze în bătrîna clădire de la Şosea. Nu este vorba nici de vreun alt episod de persecutare a intelectualilor în viaţa publică din România. Nu este vorba nici măcar de o decizie finală. Dar nu este vorba nici de o vorbă în vînt, aruncată de vreun nepriceput sau de un simplu comentariu pe un blog. Nu, totul izvorăşte din dragoste de patrimoniu şi grijă (ba chiar îngrijorare) pentru soarta sa din partea unor "persoane competente". Şi aici începe problema. Şi îngrijorarea mea. Problema este mai veche. În urmă cu patru, cinci ani, a început demontarea ferită de ochii lumii a expunerii realizate de Horia Bernea şi colaboratorii săi, pentru care muzeul obţinuse cea mai înaltă distincţie europeană posibilă: cel mai bun muzeu european al anului. O sală, apoi încă una au fost "reamenajate", o persoană, apoi încă una şi încă una au fost determinate să plece. Dacă toată această manevră nu ar fi fost făcută publică, iar societatea civilă n-ar fi reacţionat vehement, acum probabil că nu ar mai fi existat decît amintirea muzeului conceput de Bernea. Îngrijorarea vine din acest precedent şi din asemănarea teribilă a discursului "reformator" de acum cu cel din urmă cu cîţiva ani. Istoria pare să se repete. Sau riscă să se repete, de data aceasta ferită de ochii lumii prin perdeaua de fum gros a alegerilor şi turbulenţelor electorale. Oare trebuie să ieşim din nou în stradă? Oare trebuie să fim mereu vigilenţi pentru a feri fiecare petic de ideal de "restauraţia" unor idealuri pe care le speram de mult apuse? Cui îi este frică de Horia Bernea în aşa măsură încît, periodic, instituţia culturală creată de acesta să trebuiască să fie apărată public? Ajungem astfel la marea, adevărata problemă, care ne priveşte pe toţi: restauraţia ilieştilor culturii. A existat un "eşalon doi" şi în cultura socialistă, oameni pentru care Cîntarea României, ca şi socialismul erau lucruri bune în sine, dar care au fost compromise prin modul de punere în practică. Oameni care şi-ar fi dorit o Cîntare a României cu chip cultural, pe care doar ei ar fi ştiut să o realizeze cum se cuvine, dar n-au avut parte. Oameni care au acumulat frustrări pentru că au trebuit tot timpul să asculte de activiştii de partid din eşalonul unu - ceea ce au şi făcut, de altfel, fără să cîrtească. După ce au scăpat de aceştia odată cu înlăturarea comunismului, au stat o vreme cuminţi şi timoraţi, neştiind prea bine ce se întîmplă şi ce ar putea face. Apoi şi-au dat seama că se poate întîmpla orice şi au considerat că a venit, în sfîrşit, şi vremea lor. Au devenit vocali, s-au mirosit între ei şi s-au grupat prin diverse instituţii, apoi au început să apere şi să dicteze "adevărata cultură". Mai ales adevărata cultură românească: acea Cîntare a României cu chip uman, la care visaseră atîta vreme şi în care au crezut - şi mai cred încă - în mod sincer. Vorbesc cu toţii aceeaşi limbă a cripto-păşunismului responsabil, se recunosc între ei şi se aliază dincolo de inamiciţii. Împreună formează magma nealterabilă a instituţiilor, peste care se aşază în straturi suprapuse zaţul guvernărilor succesive. De acolo de unde sînt, îşi legitimează reciproc incompetenţa (după cum se exprimă sociologul Alfred Bulai) şi încearcă ori de cîte ori găsesc o ocazie să controleze competenţele. Căci controlul este pohta ce-au pohtit-o de cînd erau mici! Iar frustrările mai vechi şi mai noi nu au făcut decît să exacerbeze această poftă. Frustraţi din toate colţurile ţării, uniţi-vă, aşadar! Celor vechi li se adaugă astfel contingente tinere, mînate în luptă de o la fel de sinceră şi impotentă poftă de îndrumare şi control. Şi dacă nu le-a ieşit controlul "real", în politică sau economie, încearcă măcar, ca pe un fel de răzbunare a piticului, exersarea puterii în cultură. Pentru toţi aceştia, creativitatea este o ameninţare permanentă de erezie, căci scapă totdeauna de sub control. Pentru mulţi dintre ei, Muzeul Ţăranului Român este o astfel de erezie, cu atît mai mult cu cît a crescut pe domeniul rezervat al "culturii noastre tradiţionale", pe care riscă în acest fel să o smintească... În aceste condiţii, poate că şi oamenii normali din toate colţurile ţării ar trebui să se unească din cînd în cînd, sau măcar atunci cînd le este ameninţată direct normalitatea. Şi măcar pentru o infuzie periodică de optimism, constatînd că mai nasc şi la România oameni normali!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.