Cucurrigulum vitae (III)
Numele bravului cocoş aborigen (carpatin sau danubiano-pontic) provenind (scriam acum o săptămînă) din ceea ce, pentru slavoni, era găină, concluzia logică ar fi că, la români, feminismul e de-a binelea legitim. Ceea ce, poporan vorbind, e reductibil la faptul că găina, nu cocoşul, cîntă în casele autohtone. Fireşte, convertirea cocoşului în găină ar fi o transsexuare de tip gramatical. Nu mai cunosc asemenea situaţii în cazul altor seminţii "gramaticale" (deşi este posibil ca ele să existe). Oricum, gramatical vorbind, doar animalele non-epicene (ce au, adică, forme diferite pentru desemnarea sexelor opuse: cîine-căţea, porc-scroafă, cal-iapă, cocoş-găină ş.a.m.d.) sînt bisexuate; dar nu totdeauna şi heterosexuale... Anima(licu)lele epicene,-n schimb, cultivă moda unisex şi, la rigoare, sînt homosexuale. Nevasta nevăstuicii e tot o nevăstuică! Aceasta " doar gramatical vorbind (şi în afara oricărei, cred eu, incorectitudini politice sau, doar, impolititeţi). " Altminteri, noi, cocoşii, sîntem, prin natură, poligami, avem nu una, ci o droaie de... cocoaşe! Familia noastră e haremul. Fireşte, din găina favorită ne facem o sultană validé. A mea, cînd va fi cazul, are să-mi scurme, în ţărînă, epitaful: Cel ce mi-a fost soţ scump, cîndva, " după ce va fi supravieţuit gripei aviare (şi holocaustizării noastre inutile), iată-l răpus de H1N1, i. e. gripă porcină.
