Cuante de cercetare

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Cuante de cercetare jpeg

Nu e întotdeauna clar care sînt competențele specifice ale istoricilor și ale altor cercetători din științele umaniste (cei care nu predau, așadar). Într-o formă mai rudimentară, asta se vede în întrebări de genul „ce știu ei să facă, de fapt“, „concret, care-i meseria lor“ sau, în eurolimba de lemn, „ce abilități cuantificabile au“. De obicei întrebările astea vin de pe piața muncii, în orice caz din exteriorul profesiei. Faptul că uneori ele sînt puse cu o agresivitate neroadă nu trebuie să le afecteze legitimitatea.

Finanțarea cercetării umaniste este o investiție pe termen lung pe care o țară o face în calitatea și diversitatea vieții ei intelectuale, cu convingerea că asta va contribui indirect și la o piață liberă a ideilor, stabilitatea democrației, poziționare internațională etc. Nu li se cere cercetătorilor, deci, să fie rentabili sau să meșterească ceva colorat de pe azi pe mîine. Pe de altă parte, e ceva de învățat din această desconsiderare de pe poziții materialiste a muncii de cercetător. Cred, de pildă, că una din cauzele ei este prezența anemică a cercetătorilor în viața cetății. Dacă te-ai întîlni mai frecvent cu ei ca invitați ai jurnaliștilor, oferind o părere expertă și inteligibilă, sau ținînd conferințe în licee, sau adunați în ligi cu inițiative vizibile, lumea ar ști de unde să-i ia și n-ar mai crede că ei stau și reflectează într-o hrubă.

Nu doar publicul e puțin nelămurit cu privire la cercetători. Și establishment-ul pare a avea neclarități referitoare la competențele lor. Iau ca exemplu istoricii, deși cred că se aplică și altor cercetători. Vîrfurile publice ale domeniului oferă adesea răspunsuri ex cathedra, unii le-ar zice chiar înțepate, la întrebarea ce definește, pînă la urmă, un istoric. Scos la înaintare e de obicei „spiritul critic“, foarte dezvoltat, al istoricului, competența supremă prin care el se deosebește de alți muritori naivi. Istoricul are niște ochelari speciali de citit printre rînduri sau se uită drept în ochii documentului, care pleacă primul ochii, rușinat că a înflorit lucruri. Dar dacă în acest spirit critic stă într-adevăr diferența specifică a istoricului, poate n-ar strica să existe cursuri numite chiar așa în anii de facultate la istorie, apoi la master și mai tîrziu la doctorat, ținute de specialiști în spirit critic. Curios însă, asemenea cursuri practic nu există. Nici asemenea catedre. Dacă cineva acolo sus chiar crede în preeminența spiritului critic ca o calitate definitorie și sine qua non a istoricului (cum și este), de ce nu se reflectă asta formal în structura uceniciei lui? Nu te împiedică bineînțeles nimic să furi spirit critic de la un profesor înzestrat cu așa ceva și care ți predă, punctual, quinquennium Neronis sau vizirii Köprülü. Dar cine știe să fure spirit critic, de obicei are deja. O altă competență a istoricului, pomenită cu multă evlavie, este forța sa comparatistă, capacitatea sa de a sesiza paralele între fenomene din societăți diferite, avataruri ale unor nexuri cauzale de la o epocă la alta, știu eu, cauze similare pentru prăbușirea civilizațiilor. Nici asta nu are nici o acoperire formală în anii de pregătire. Nu se oferă cursuri de metodologie a comparației istorice sau măcar de inventariat școlărește analogii interesante, și ele oricum n-ar putea fi ținute decît de profesori care au cu totul alte spe­cializări.

În fine, și la nivel individual există printre cercetători, cred, destulă nesiguranță referitoare la competențele profesionale. E important pentru fiecare specialist – mai ales cel din mîinile căruia nu ies un pacient vindecat, o chiuvetă reparată sau un film montat – să reflecteze la ce știe să facă. Impresia mea e că mulți cercetători (inclusiv istorici și arheologi) au sentimentul neexprimat că abilitățile lor profesionale – așadar dincolo de „o minte deschisă“, „dorință de cunoaștere“ etc. – sînt în realitate nesubstanțiale, iar asta duce nu rareori la un complex de inferioritate manifestat în aroganță și secretoșenie. Printre cauze sînt probabil și competiția mereu frustrantă cu cercetătorii occidentali și subrecompensarea, dar încă mai rău, subutilizarea lor de către societatea în care trăiesc; o alta, deja menționată, este pregătirea universitară în științele umaniste, care nu strălucește prin metodă și se concentrează pe detalii pe care nu e clar ce și dacă le aduce ceva laolaltă, și, în fine, faptul că numeri pe degete specialiștii de prim rang care în același timp să aibă talentul și cheful să creeze o școală în jurul lor. Chiar și pe cercetătorii temeinici și, ca să zic așa, cu optimism epistemologic, așadar cei dispuși să-și împărtășească rezultatele cu bucurie și cu un fel de failibilitate asumată, îi încearcă mereu, la noi, o anumită nesiguranță nemărturisită. Nu mă refer la nesiguranța OK, a dubiului cartezian, ci pur și simplu la o aprehensiune recurentă: sînt la zi cu documentația? oare așa se face ceea ce am făcut eu? nu voi fi expus ca impostor de vreo recenzie nemiloasă? Cercetătorii noștri compensează lucrînd cu disperare, compensează jucînd pe toate posturile, iar uneori compensează atît de mult încît ies din teren și pleacă din țară. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

semn magazin inchis closed shutterstock jpg
Magazine închise lunea în Austria, pentru a economisi energie. Ce alte măsuri a luat Viena
Criza de energie care a pus stăpânire pe Europa determină tot mai multe state să ia măsuri de economisire a energiei, unele dintre ele extrem de nepopulare.
medic Marian Iliescu medlife deces
A murit Dr. Marian Iliescu, un apreciat medic ginecolog
MedLife anunță cu profund regret vestea încetării din viață a celui care a fost Dr. Marian Iliescu.
Justin Trudeau FOTO EPA-EFE
Criza șoferilor de camioane din Canada: Trudeau audiat în legătură cu măsurile de siguranță
Premierul canadian Justin Trudeau ar urma să se prezinte în curând în faţa unei comisii de anchetă pentru a justifica folosirea Legii asupra măsurilor de urgenţă cu scopul de a pune capăt importantei mişcări de contestare a şoferilor de camioane la începutul anului, a indicat biroul său marţi, notea

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.