Cu Tanţa Crăciun, tot înainte, la meci!
Dle Văcăroiu, curat clişeu: am două veşti, una mai rea, alta mai bună. Normal, începem cu cea rea: vestea proastă e că selecţionata sîrbo-muntenegreană - pe care eu mizam, şi am mai şi spus-o - e ciuca bătăilor la Cupa Mondială, pînă la ora la care scriu a încasat opt goluri şi n-a dat nici unul, ceva mai penibil nu se poate. Concluzia: dacă nu-i stat, de unde echipă naţională?! Şi vestea bună: la Bruxelles, după o scurtă primăvară (cred că a căzut într-o miercuri, cam între 11,20 şi 12,15), iată că a sosit vara; au înflorit teii; mirozna lor ne îmbată (Cum? Se poate interpreta? Îmi puteţi da "avertisment public"? OK, rectific: mirozna lor doar ne ameţeşte). Belgienii îşi plimbă cîinii, belgiencele îşi plimbă Ipod-urile în urechi atunci cînd fac jogging, bruxelezii de extracţie magrebină îşi plimbă copiii, turiştii niponi îşi plimbă camerele digitale de filmat, turiştii ruşi îşi plimbă sacoşele, turiştii chinezi îşi plimbă ochii lor vioi de colo-colo şi fac oii-oo oii-oo (semn, bag seamă, că le place Primăria oraşului, din La Grande Place) - altfel spus, toată lumea plimbă cîte ceva pe-aici! Eu însumi - n-o să mă credeţi! - plimb cu mine un volum din care mai citesc, pe unde apuc: Stenogramele şedinţelor Biroului Politic al CC al PMR din anul 1948, scos în 2002 de Arhivele Naţionale ale României. Dle Văcăroiu, fac apel la puterea dvs. de înţelegere: imaginaţi-vă plecat de luni dimineaţa pînă joi seara, şi, deşi vă place ce faceţi la Bruxelles, măcar din cînd în cînd vă mai apucă dorul de ţară. Ei bine, şi în aceste momente de dor (pe vremea cînd făceam eu şcoala primară ni se spunea că acest cuvînt nu există decît în limba română, nu ştiu dacă a mai evoluat ştiinţa filologică de atunci, poate-l întrebaţi dvs. pe dl. Voiculescu, care spunea că a citit romanul Felix şi Otilia din scoarţă-n scoarţă), aşadar, în acele momente numai ce-ţi revine sub ochi o frază pe care, pe 10 iunie 1948, tovarăşa Constanţa Crăciun (fostă ştabă, întrebaţi-l de detalii pe dl Iliescu...) le-o arunca în obraz tuturor masculilor prezenţi într-o Plenară a CC-ului aflată în desfăşurare. Să tot fi fost pe la mijlocul şedinţei, cînd - de faţă cu Dej, Bodnăraş, Pîrvulescu, Moghioroş, Luca, Maurer, Apostol, Ceauşescu ş.cl. -, Tanţa Crăciun le-o spune verde-n faţă (citez): Să ridicăm cadre de femei peste tot, şi în aparatul de stat, şi la CFR, peste tot unde există muncă, şi la cooperative, că [oricum] vor fura mai puţin ca bărbaţii. Cu un cuvînt, peste tot să avem numai femei, nu numai în organizaţiile de femei (am încheiat citatul). Zdrang! Bang! Copleşitor, nu? Uitaţi de-aia, dle Văcăroiu - vă spun dvs., ca unuia care-aţi mai apucat alte vremuri -, uitaţi de-aia a picat comunismul: că n-aţi pus femei peste tot! Bărbaţii era mai bine să stea acasă, să nu mai fure, să asculte meciurile la radio, să aibă răbdare, în mai puţin de un deceniu urma să apară şi TVR, puteau să vadă ba un Reflector, ba un Revelion cu Mircea Crişan şi Gică Petrescu - Dumnezeu să-l odihnească! -, ba un meci şi tot aşa; pentru că, oricum - asta vroiam să vă spun, de fapt -, pe vremea aia sîrbii jucau fotbal mult mai bine, nu? Ei, şi-acum, dle Văcăroiu, să vă mai dau noi detalii despre o româncă pe care, în răstimp, în mereu grăbitele mele epistole, v-am mai pomenit-o. Vă amintiţi: la una dintre ieşirile din Parlamentul European... spre Piaţa Luxembourg... o gitană (spun alţii; noi spunem rromă, se înţelege)... care salută-n româneşte cînd îi vede, de departe, pe senatorii Popa şi Morţun... stă acolo de dimineaţă pînă spre prînz... uneori după prînz îi ia locul o fiică sau o noră, cu un copilaş sugar în braţe... probabil că dacă nu curge, măcar le pică... ei bine, uite ce li s-a-ntîmplat! Mai nou, ieşirea asta din Parlament a fost blocată, se lucrează în perimetru, e şantier, pe-acolo nu mai trece picior de deputat sau funcţionar, intrarea s-a deplasat mai sus, într-o staţie de metrou, şi unde nu zici că lîngă femeia rromă, care s-a deplasat şi ea şi e tot la datorie, de la o vreme a început să apară şi un cerşetor belgo-valon! Dle Văcăroiu, mă simt dator să vă spun: e revoltător! Nici n-am intrat în Uniunea Europeană şi deja ni se face concurenţă neloială! Amărîta noastră rromă avea un pahar mic (de plastic, dintre cele de ness, de la automate) în faţă, bînguia şi ea cîte ceva, nu prea clar, care şi care dintre trecători îi aruncau 10 sau 25 de cenţi, şi dintr-o dată apare un autohton tinerel - atenţie! - cu bicicleta lîngă el, ba şi cu un cîine simpatic, spune S'il vous plaît, Monsieur/Madame curat, ca de la Moli
