Cu „naşul“

Publicat în Dilema Veche nr. 456 din 8-14 noiembrie 2012
Marea de altădată jpeg

Nu ştiu cum se face că, mai mereu, „naşul“ avea mîini mari şi aspre, de muncitor, în care dispăreau instantaneu bancnotele pe care le lua discret de la călători. Mulţi dintre noi îşi amintesc încă foarte bine tipicele formule de întîmpinare: „De unde v-aţi urcat?; Unde mergeţi?; Cît ai pus acolo?; Cîte persoane sînteţi?“. Toate acestea însemnau că acceptă fără probleme şi vrea cel mult să se asigure că mita nu e mai mică decît se cuvine. Iar de obicei se cuvenea să fie o treime din preţul biletului. Dacă se temea de vreun posibil supracontrol, „naşul“ se făcea că nu vede banii, avertizînd scurt: „înainte de Bucureşti“ sau „mai vorbim şi v-aţi urcat de la Ploieşti, nu m-aţi văzut“. Dacă totul era în regulă, după Chitila revenea şi-şi încasa rapid „cotizaţiile“.

Cînd însă, cîte unul întreba „N-aţi avut timp să luaţi bilet?“ însemna, de cele mai multe ori, că voia să mărească tariful (la fel era şi cînd îţi atrăgea atenţia că trenul e rapid, deci mai scump). La alţii era pura nevoie de a face morală, un mod de a-şi arăta autoritatea şi de a se distanţa, măcar verbal, de ideea de mită, pe care, pînă la urmă, tot o luau. În unele cazuri, pasagerii îi dădeau „naşului“ cu o mînă bilete vechi pentru a le taxa cu zgomotul specific, ca să nu dea de bănuit, în vreme ce, cu mîna cealaltă îi strecurau banii. Ba, unii conductori aveau ei înşişi asupra lor bilete mai vechi, pe care le taxau cu zgomot în dreptul blatiştilor, apoi încasau banii. Aşa decurgeau lucrurile pe rutele pline de studenţii şi excursioniştii care mergeau la munte sau la mare.

Într-o perioadă, la unele trenuri de pe ruta Bucureşti-Predeal, în fiecare duminică, „se rezerva“ un vagon pentru blatişti. Cineva strîngea banii de la toată lumea şi-i livra apoi „naşului“. Era un procedeu comod. Am prins chiar şi momentul în care apăruse un fel de organizator al activităţii. Un tip voinic cu barbă neagră, poreclit Păduche. Dacă aveai bilet, nici nu te lăsa să urci în vagonul respectiv. Te chestiona şi dacă ştii bancuri. Ideea era că nu meritai să stai în vagonul blatiştilor dacă nu puteai contribui la veselia generală cu ceva bancuri. Însuşi Păduche părea un rezervor nesecat în această privinţă. Cînd apărea „naşul“, Păduche îl întîmpina cu tupeu: „Ce faci, naşule-pungaşule!“. „Naşul“ zîmbea strîmb, dar ieşea imediat în intervalul dintre vagoane să „discute“ cu „şeful de sindicat“. Trecea apoi prin vagon, mulţumit ca după o masă îmbelşugată şi număra călătorii din ochi. Uneori mai întreba pe cîte unul, cu voce joasă: „Sînteţi cu domnu’ Păduche?“.

Unii încercau să facă ceea ce se chema „blat negru“, adică să-l fenteze pe controlor cu totul. Era posibil în special în vagoanele cu etaj, cînd „naşul“ era făcut „roată“. Adică, atunci cînd controla la parter, cel care voia să scape aştepta la etaj iar cînd controlorul urca la etaj, omul fără bilet cobora prin celălalt capăt al vagonului, la parter. După un timp, au aflat şi „naşii“ procedeul şi, pentru a nu mai fi păcăliţi, controlau cîte doi odată în acelaşi vagon, unul sus şi altul jos.

Mai complicat era la drumurile lungi la sau de la Cluj ori Baia Mare, cînd controlorii se schimbau (de obicei parcă la Braşov). Te înţelegeai cu primul, apoi apărea un al doilea. Dacă primul era cumsecade, îţi spunea că îţi ia banii doar pînă la Braşov, urmînd să te înţelegi apoi şi cu al doilea. Dacă era lacom însă, îţi lua ca pentru tot drumul şi te trezeai că de la jumătate trebuia să mai „cotizezi“ o tură.

Problemele cele mai mari erau cînd apărea supracontrolul. Atunci, ori tarifele creşteau, ori se lăsa cu amendă. Cînd la supracontrol participa şi miliţia TF (transporturi feroviare), amenda era sigură.

Dincolo de asta, pe unele trasee mai găseai şi cîte un „nebun“ care te dădea jos din tren dacă nu aveai bilet. Pe ruta Tîrgovişte-Ploieşti era un asemenea individ care îşi făcuse un adevărat ritual din a-i da jos pe cei fără bilet, în satul Săcueni. Localnicii ştiau deja povestea şi făceau glume pe seama tuturor celor care veneau de la gară întrebînd încotro e şoseaua.

O situaţie specială era la cursele de navetişti de pe diverse rute scurte, de tipul Bucureşti-Olteniţa sau Bucureşti-Giurgiu, în care aproape nimeni nu cumpăra bilet. Unii spuneau că au abonament, dar de multe ori acesta era expirat („naşul“ nici nu le mai cerea). După Revoluţie, pe asemenea rute s-au organizat acţiuni cu mari desfăşurări de forţe. Trenurile erau oprite în cîmp şi înconjurate de jandarmi. Toată lumea era controlată. În unele cazuri s-a descoperit că într-un tren întreg nu exista nici măcar un singur călător cu bilet. Am asistat la situaţii în care oameni întrebaţi de jandarmi de ce n-au bilet se umpleau de mirare. Chiar nu înţelegeau ce li se cere, doar ei îi dăduseră bani „naşului“, adică autorităţii, aşa cum văzuseră că făcea toată lumea. Nu ştiau cum arată un bilet şi nici habar n-aveau unde e casa de bilete din gară.

Nu ştiam în ce măsură se mai practică acest sport în zilele noastre. Din recentele ştiri despre acţiunile procuraturii şi arestarea unor „naşi“ am aflat (fără surprindere) că sistemul continuă. Se dovedeşte cel puţin la fel de trainic ca şinele de tren (acestea mai sînt uneori furate). De altfel, o Românie fără „naşi“ e greu de imaginat. 

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.