Cu mînie, la terapie

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Cu mînie, la terapie jpeg

Am un fost coleg de facultate – astăzi profesor la un liceu din Iași – care s-a tratat, cîteva luni bune, de o afecțiune (nu-mi dau seama dacă ar trebui să spun din zona competențelor psihiatrice sau psihologice) abia recent recunoscută ca atare în interiorul sistemului nostru de psihoterapie. E vorba de așa-numita „gestionare controlată a furiei“ – acel anger management din spațiul anglo-american, care a dat, prin 2003, cred, și titlul unei celebre (și savuroase) comedii cu Jack Nicholson și Adam Sand-ler. Pe scurt, în cadrul tratamentului respectiv, psihologul (ori, mai degrabă, psihiatrul, dacă ar fi să judec după amintitul film) îl învață pe individul care suferă de puseuri irepresibile de mînie (adesea, din te miri ce) cum să-și stăpînească propriii demoni prin diverse tehnici, frecvent, exotice. Colegul meu, C. Persan pe numele său, avea, de mulți ani, încă din tinerețe, aș observa, bazîndu-mă pe faptul că îl cunosc destul de bine, această cumplită problemă. Se enerva apocaliptic din orice, zbiera, se schimonosea epileptic, își trăgea palme (nota bene – lui însuși, nu și celorlalți!), sărea pe loc cu gesturi spasmodice, se învîrtea ca un titirez și, nu de puține ori, făcea spume în colțurile gurii. Ce mai, în cazul bietului băiat, furia nu reprezenta un accident sau un capriciu, ci, într-adevăr, o teribilă maladie, necesitînd intervenția urgentă a specialiștilor. Mă rog, în acord cu ritmurile noastre istorice de manifestare, potrivite după linia melodic-plîngăcioasă din Miorița, „urgența“ în cauză a durat mai multe decenii, dar totul este bine cînd, nu-i așa, se termină cu bine. Finalmente, cum precizam deja, ca matur, C. Persan a ajuns, iată, în fața unui doctor expert în anger management. Momentul merită prețuit.

Mi-am vizitat amicul acasă la ceva vreme de la debutul terapiei. L-am găsit pe Nicu, spre surprinderea, însă, totodată, și bucuria mea, senin, surîzător, liniștit, așa cum – mărturisesc – nu-l văzusem niciodată în cei treizeci de ani de cînd îl știu. Înainte să merg mai departe, înțeleg, doriți o clarificare. De ce l-am identificat pe eroul nostru de azi drept „Nicu“, dacă menționasem mai sus că, în buletin, el apărea „C. Persan“? Ei, aici ne lovim de o ciudățenie pe care eu, nefiind specialist în vreo taină a psihologiei, am bănuit-o dintotdeauna, în logica spiritului meu analitic de origine literară, a fi cauza reală a „bolii“ enigmatice, dezvoltate de tristul profesor în timp (deși, mea culpa, lui nu am îndrăznit vreodată să i-o comunic – cine știe, poate, în loc să-l „vindec“, l-aș fi enervat în mod absolut și insul ar fi intrat într-o criză ireversibilă de nervi!). Așadar, pe coleg nu-l chema Nicu, dar ne ceruse să-l strigăm astfel încă de la începutul facultății (Nicu era, se pare, numele unui bunic de-al său). În rest, forțat de contextele oficiale, Nicu prefera să folosească doar inițiala C. alături de numele de familie – Persan. Misterul a durat cîteva săptămîni, pînă cînd, la un curs, profesorul de lingvistică generală, un individ cam rudimentar, cu mare slăbiciune pentru rachiul de mere vasluian, sesizîndu-i numele real în condica de prezență, a exclamat fără menajamente: „Bă, da’ pe tine taf-tu și mă-ta te-au botezat Covor? Covor Persan? Chiar așa? Sînt proști la cap?“ Răspunsul lui Nicu a constat în prima sa decompensare în mediul academic, la care, spre oroarea noastră, am fost cu toții martori. A răcnit ca pe cîmpurile medievale de luptă și și-a articulat singur măcar zece pumni fioroși în țeastă.

L-au scos atunci din amfiteatru, cu greu, trei portari (solicitați cu disperare de profesorul rudimentar) și o femeie de serviciu (cea mai eficientă, în fond, în lupta cu Nicu: abia cînd i-a izbit ea un croșeu de stînga în bărbie, furiosul s-a oprit subit din propriile „auto“-lovituri și a putut fi înhățat de portari). În sfîrșit, nu vreau să dezgrop morții. Așa îl botezaseră părinții în 1968, fericiți că reușiseră să-și achiziționeze, cu chiu, cu vai, un foarte la modă în epocă, dar și după aceea, covor persan. Important rămînea că acum Nicu, judecînd după aparențe, își aflase liniștea și se tratase, cu mare succes, de furie incontrolabilă. I-am spus cît de mult mă bucuram pentru asta. M-a privit mirat: „Te referi la tratament? Aș! Nu l-am urmat nici o secundă! O mizerie. Îmi furnizau bazaconii freudiene și mă țineau pe sedative. I-am abandonat în doi timpi și trei mișcări. Camelia, nevastă-mea, m-a vindecat, oferindu-mi un pont neașteptat de valoros. Mi-a spus că, din punctul ei de vedere, am o problemă de identitate (am mîrîit de ciudă – aș fi putut să-i comunic detaliul în chestiune în urmă cu trei decenii, n.m.!). Sînt nervos cronic pe numele dat de cei doi idioți care mi-au fost părinți. Ca să scap de traumă, trebuie să o îmbrățișez, a observat Camelia, să devin simbiotic cu ea…“ Nu am reușit să mă abțin și am întrebat: „Păi, și cum fuzionezi cu… ideea de covor persan?“ „Simplu!“, a răspuns Nicu. „Atunci cînd îmi vin nervii, mă transpun instantaneu într-un univers mirific, cu sunete și mirosuri orientale, un paradis arab inaccesibil muritorilor de rînd. Nu mai am convulsii, nu mă mai lovesc singur, nu mai urlu. Strig doar două cuvinte și toți mă lasă în pace. Unii chiar se topesc, precum aburii, din preajma mea.“

„Ce strigi?“, am rostit cu glas pierit. Covor Persan s-a ridicat în picioare și, cu brațele larg desfăcute, a declamat marțial: „Allahu Akbar!“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.