Crosa și palma
Cred că rareori s-au mai stîrnit, într-o aceeași simțire înverșunată, mari pături de „oameni ai muncii”, nostalgici comuniști, post-comuniști, neo-marxiști și anticapitaliști de toate soiurile, populiști, cîrcotași de serviciu, oportuniști, indignați ori miștocari de profesie și de ocazie, invidioși de toată ziua, catastrofiști, văicăreți, mistificatori sau mizerabiliști, ca după declarația președintelui Iohannis despre golf.
Un asemenea curent de opinie, fie el și temporar, nu pare de bun augur. Nu e vorba de criticarea președintelui, ci de nedreptățirea un sport nobil și, mai ales, de reapariția unor mentalități ce păreau revolute. Evidențierea contrastului prin care poporul n-are pîine (sau e îngrozit de teama facturilor la energie, cum s-a exprimat președintele PSD), iar „burghejii” joacă golf e un tertip din cea mai pură speță comunistă. Știm încă bine că în comunism au fost unele sporturi și jocuri considerate elitiste și care nu erau deloc văzute cu ochi buni. La începuturi, chiar și tenisul a făcut parte dintre ele. De asemenea, mesele de biliard dispăruseră aproape complet din România comunistă (de snooker nici nu are rost să mai vorbesc). Cursele de cai și orice tip de echitație deveniseră imposibile. În anii ʼ50, viceprim-ministrul Alexandru Moghioroș dăduse ordin ca toți caii să fie omorîți, chipurile, pentru că ar fi consumat hrana vacilor poporului. Trebuia stîrpit orice era nobil, inclusiv printre animale. În rapoartele date la Securitate, turnătorii și detractorii lui Corneliu Coposu îl acuzau, dincolo de altele, că e „neserios și imoral fiindcă joacă bridge”, adică un alt joc din genul celor considerate pe atunci decadent burgheze.
Revenind însă la golf, în China comunistă, de exemplu, pe vremea lui Mao era incriminat, iar în anii din urmă a fost din nou interzis pentru membrii partidului. Teza ideologilor chinezi actuali e că pe terenurile de golf s-ar pune la cale acte de corupție între oamenii de afaceri și că tot acolo s-ar săvîrși dese abateri de la morala comunistă.
E adevărat că mulți oameni bogați joacă golf. Tot atît de adevărat e și că, pe lista celor mai bine plătiți sportivi din lume din toate timpurile, jucătorii de golf ocupă locurile fruntașe. Asta nu înseamnă deloc, însă, că nu poți juca golf decît dacă ești bogat. Am văzut tot felul de exagerări zilele astea, dar cel mai ieftin set complet de crose de golf poate costa 750 de lei. Cam cît o bicicletă destul de ieftină. Abonamentele la un club de golf nu sînt nici ele diferite de cele de la o piscină. Pe scurt, dacă ai pasiunea asta sau dacă vrei să o ai, nu e deloc imposibil.
O spun ca unul care a jucat o singură dată golf, pe un teren cu 9 găuri (sau cupe), adică incomplet, fiindcă normal ar trebui să fie 18. Jumătate de iepure șchiop, cum ar veni, cam tot așa cum a fost întreaga țară, în ultimii 30 de ani (că înainte de ʼ89 exista doar minigolful, tot așa cum pentru biliard se găseau doar mese de jucărie). În fine, chiar și așa, pe jumătate, mie mi s-a părut nu doar un joc frumos, ci și un prilej de a sta în mijlocul naturii, o ocazie de a face mișcare în aer curat, o adevărată călătorie, cu anumite rosturi și în timpul căreia se cere și un comportament adecvat. Mă rog, asemenea lucruri a înșirat și președintele, dar a fost luat în tărbacă, cu toate că le-a spus chiar pe un teren de golf și nu în curtea unui spital. Ar fi trebuit oare să nu se apropie niciodată de un teren de golf? Sau chiar dacă ar fi mers acolo, să fi tăcut mîlc? Parcă și regele Mihai a învățat să joace golf. Să fi fost ceva greșit în asta? Ori poate că președintele ar trebui să vorbească numai despre sărăcie și nevoi? Să stea numai încruntat? Sigur, șeful statului nu e tocmai în cea mai populară perioadă a mandatului său. Mulți se plîng că omul e prea tihnit în vreme ce țara arde. E poate doar un clișeu sau poate e chiar adevărat. Dar nu cumva țara noastră cam arde mereu? Oare asta nu se întîmplă și fiindcă noi nu sîntem în stare să ne liniștim odată? În fine, criticarea președintelui face parte din regulile jocului politic, dar cu golful ce-ați avut?
E un joc care cere mult calm și stăpînire de sine. Și mai cere și o anumită ținută. Poate că aici e necazul. Așa cum se rîdea de Ion Rațiu la începutul anilor ʼ90 că purta papion, azi lumea se indignează că Iohannis laudă golful. Orice țară cît de cît dezvoltată și care se respectă are terenuri de golf cu care se mîndrește și politicieni care joacă golf și nu se rușinează cu asta. Reacția de la noi ne arată ca fiind încă la un nivel scăzut de evoluție. Și nu cred că banii sînt adevărata problemă, ci mentalitatea. Se pare că o mare parte dintre noi nu se consideră încă de nivelul acestei activități. „Nu ne trebuie nouă așa ceva, nu-i de nasul nostru, noi sîntem niște amărîți.” De altfel, psihologii avertizează de ceva timp că, la capitolul „stimă de sine”, românii sînt în mare deficit.
Păi, în cazul ăsta, ce soluții avem? La oină n-avem cum ne întoarce, că n-o mai știe nimeni. Să revenim la țurcă și la bîza (aia unde-ți puteai plesni șeful pe la spate)? Chiar așa, de ce să dai cu crosa cînd poți să dai și cu palma? Și ce le-ar mai plăcea unora și un președinte care, în loc să joace golf, să se pună la bîza…
Foto: wikimedia commons
