Criptograma de seară

Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
Criptograma de seară jpeg

Am un coleg la Filozofie Orientală, Nucu Mortiflai, mare amator de cancanuri universitare. Știe o mulțime de povestiri exotice din culisele comunității academice și se arată mereu nerăbdător să le împărtășească și altora. Eu sînt unul dintre beneficiarii favoriți ai narațiunilor sale insolite. Totuși, avînd programe foarte diferite, nu reușim să ne întîlnim prea des, așa încît Nucu se vede nevoit să mă transforme, frecvent, în receptor de snoave academice via telefon sau e-mail. Aici apare o problemă majoră. Pe lîngă voluptatea istoriilor mai mult ori mai puțin sordide, profesorul Mortiflai a dezvoltat și o spaimă handicapantă, vecină chiar, aș spune, cu paranoia. Pare convins, pînă la obsesie, că telefoanele ne sînt ascultate, iar e-mail-urile urmărite. Ca atare, apelează, în relatările lui conspirative, la coduri de încifrare demne de cei mai aprigi criptografi ai războaielor mondiale. Cum la telefon am ajuns să nu-i mai răspund, de teama construcțiilor sale lingvistice complicate, a căror obscuritate mă exasperează pur și simplu, transformîndu-mă într-un interlocutor irascibil și tulburat, îmi trimite, mai nou, măcar un e-mail fantasmagoric pe seară, de tipul acestuia: „Hei, bătrîne, ia ghici cum a reacționat papagalul bătrîn în momentul în care a realizat că trilul privighetoarei adormite nu era, de fapt, decît un subtil semnal de alarmă? Ei bine, lovitură de teatru: s-a făcut că plouă! Imaginează-ți, omule, să ai toate grăunțele într-un singur coș, în fața ta, sub ciocu-ți îngălbenit de vreme (știi doar la ce mă refer – la Gălbenuțul de Odobești, vorba aia: Nea Nicu să trăiască!), iar tu să fluieri a pustiu în biserică! Bașca detaliul că nici biserica nu a rămas complet goală. Oh, nu! Aici s-au strîns stoluri de pițigoi hoinari, degrabă însă vărsători de sînge nevinovat, mai dihai decît liliecii d’antan, azi exsanguinați, blazați, epuizați, impotenți… Ce spui despre evoluția asta total impredictibilă a faptelor? Să-mi răspunzi, te rog, în același stil Rebusache, că nu vrem, Doamne iartă-mă, ca bufnițica paraplegică să-și întindă lectura mai mult decît îi e plapuma! Aștept răspunsul tău. Cd, N. PS. Vezi că te-am sunat repetat și n-ai răspuns!“

Cu telefonul o mai dreg eu cum o mai dreg (ba că este întotdeauna pe silent, din cauza multiplelor obligații social-profesionale, ba că nu-l aud, ba că nu m-am obișnuit, nici după patru ani, cu touchscreen-ul, ba că l-am uitat în mașină etc.!), dar cu e-mail-ul n am ce face. N-aș avea nici o scuză pentru lipsa unui răspuns. Dincolo de micile lui ciudățenii, Nucu rămîne un personaj pozitiv. Nu ar fi deloc drept să l tratez astfel. Prin urmare, după îndelungi meditațiuni, am decis să apelez la o stratagemă: mesajelor sale criptice (din care, evident, nu înțeleg o iotă!) le răspund, înțelept, cu citate pline de miez, din gîndirea marilor personalități ale umanității. Bunăoară, „parabolei“ de mai sus i-am replicat cu un fragment din panseurile lui Pascal, crucindu-mă cu limba în gură, în speranța că Mortiflai îl va găsi „rezonant“ cu orice va fi fost inițial în capul său: „Justiția fără forță este neputincioasă; forța fără justiție este tiranică. Justiția fără forță este contrazisă, deoarece există mereu oameni răi; iar forța fără justiție este acuzată. Deci trebuie puse împreună justiția și forța; și pentru aceasta trebuie făcut ca ceea ce-i just să fie puternic și ceea ce-i puternic să fie just!“ Spre stupoarea mea, profesorul de filozofie orientală a revenit, imediat, entuziasmat: „Bravo, dragul meu! Ai prins chestia mai bine decît oricine altcineva. Știam că, scriindu-ți ție, nu greșesc. Ai una dintre cele mai bune hermeneutici din biata noastră colivie. Mă mir că vulturașii lui Peștelan Morbitorul nu încearcă să obțină mai multe grăunțe din ograda ta. S-ar sătura și puii ăia de găină hămesiți, în sfîrșit. Ne trebuie lecții de zbor, cu siguranță. E o urgență de grad zero, mai acută decît urgența lecțiilor de înot – nu neg, la rîndul lor, presante. În aer totuși, se iau deciziile adevărate, privitoare la soarta zburătoarelor de rînd. Dacă nu dominăm acolo, degeaba ne vom cocoși la sol. Nu uita că Scatiul Moftangiu și-a întărit musculatura prin bătăi repetate de aripi deasupra cotețului și nu prin flotări sau genuflexiuni în țărîna ignobilă. Cerul reprezintă limita, iar limita e a celor puternici.“

Amețit, am apăsat butonul de reply și am scris automat: Aquila non capit muscas. Mi-a trimis, mai tîrziu, un nou mesaj: „Așa e. Simt că dialogul nostru a intrat în dimensiunea inițiaților primordiali. Ce înseamnă să vorbești cu omul deștept! Parcă se dechid porțile Castaliei și ești invitat să treci pe sub un Arc de Triumf al Inteligenței. Îți voi scrie și mîine. Cd. N.“ A plusat cu o față zîmbitoare. I-am expediat și eu o mînuță cu degetul de like desenat victorios în fundal, deși, în fața monitorului, țineam un cu totul alt deget, perfect erect, îndreptat amenințător în sus. Apoi, m-am dus să mă culc. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.