Coronavirus vs gripa spaniolă
Se spune că nimic nu e nou sub soare. În 1918, omenirea era încă în război cînd a izbucnit pandemia de gripă spaniolă. Numele de „spaniolă” s-a impus și a rămas, fără ca Spania să fi avut vreo vină sau vreo legătură specială cu boala asta (în afară de faptul că a fost și ea afectată ca tot restul lumii). Există trei ipoteze principale privind originea gripei spaniole, cea mai creditată fiind că boala a izbucnit în China. Da, tot în China. O altă ipoteză spune că, de fapt, primele cazuri ar fi fost în Statele Unite. Da, tot acolo unde chinezii încearcă astăzi să susțină că ar fi fost primele cazuri de coronavirus. În fine, o a treia variantă este că locul ei de pornire ar fi fost în tranșeele din nordul Franței.
Indiferent de unde a început acea gripă, ea a infectat aproape o treime din populația globului, care, pe atunci, era de numai 1,8 miliarde. Aproximativ 500 de milioane de oameni s-au contaminat. O echivalare procentuală la populația de astăzi ar însemna peste două miliarde, iar la ora cînd scriu, statisticile spun că „doar” nouă milioane de oameni s-au infectat cu coronavirus. Numărul morților în urma gripei spaniole este și el foarte aproximativ estimat, mergînd de la 20 de milioane pînă la 100 de milioane.
La coronavirus vorbim acum despre o jumătate de milion de decese. Ce-i drept, însă, pandemia nu s-a încheiat. Gripa spaniolă s-a manifestat în mai multe valuri, chiar trei sau patru în unele locuri. Gripa spaniolă îi deruta pe oamenii de atunci, tot așa cum ne derutează astăzi coronavirusul, dat fiind că în unele cazuri se manifesta ca o răceală sau ca o gripă obișnuită, în altele provoca pneumonie cu efecte grave, chiar letale.
Estimările sînt mai exacte astăzi pentru COVID-19 care, după cum știm, poate fi detectat, chiar dacă nu toți cei infectați au fost testați și înregistrați. În 1918, gripa spaniolă nu putea fi depistată cu certitudine. Au existat zone, în China, de exemplu, unde a fost confundată cu ciuma pulmonară (care oricum circula și ea simultan în anumite regiuni). Alteori era confundată cu gripa normală, sezonieră. Medicii bănuiau că e vorba de un virus, dar acesta nu putea fi decelat cu mijloacele de la vremea aceea. Așa se face că, în unele cazuri de persoane cu simptome caracteristice, nu se poate spune cu siguranță că au avut chiar gripă spaniolă, iar un exemplu este prim-ministrul de atunci al Franței, Georges Clemenceau. Dacă tot am amintit un nume faimos, e cred instructiv să pomenim cîțiva oameni importanți care s-au îmbolnăvit sau chiar au fost omorîți de gripa spaniolă, în paralel cu celebrități infectate sau ucise de COVID-19.
De coronavirus au murit actorii Olan Montgomery, Maurice Barrier, Mark Blum, Andrew Jack, un fost premier al Somaliei, fostul fotbalist american Tom Dempsey și, dintre români, disidentul Paul Goma. Printre testații pozitiv s-au aflat actorul Tom Hanks, cîntăreții Placido Domingo, Andrea Bocelli și Jackson Browne, tenismanul Novak Djokovici și fotbalistul Blaise Matuidi, prințul Charles, premierul Boris Johnson, prințul Albert de Monaco, soția premierului spaniol, nepoata lui John Wayne sau fratele lui John McEnroe.
De gripă spaniolă au murit poetul Apollinaire, pictorul Gustav Klimt, sociologul și economistul Max Weber, președintele în funcție al Braziliei, premierul Africii de Sud, o fostă primă doamnă a Statelor Unite, prințul Erik al Suediei, un bunic al lui Donald Trump, liderul partidului bolșevic din Rusia, Iakov Sverdlov, iar dintre români, generalul Eremia Grigorescu.
Pe lista celor care au supraviețuit gripei din 1918 apar figuri cu totul impresionante: Franz Kafka, Edvard Munch, Walt Disney, actrița Mary Pickford, scriitoarea Katherine Anne Porter, regina Danemarcei, regele Spaniei, fostul împărat al Germaniei, prim-ministrul Marii Britanii (un post parcă mereu vizat de asemenea viruși), cancelarul Germaniei, premierul Noii Zeelande, împăratul Etiopiei, generalul Joseph Joffre (de la care vine și numele prăjiturii noastre), președintele SUA Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, care avea să devină ulterior președinte, și regina noastră Maria. De altfel, Regina Maria a descris episodul în jurnalul ei, conchizînd: „Deci aceasta e celebra gripă spaniolă – ei bine, de acum știu că nu e de glumă cu ea”.
O jurnalistă de știință britanică, pe nume Laura Spinney, a scris un studiu amplu despre gripa spaniolă, tradus și la noi foarte recent de Editura Corint. Cu titlul Pale Rider: The Spanish Flu of 1918 and How it Changed the World, cartea a apărut pentru prima oară în 2017. Autoarea a avut desigur intenția de a o lansa în preajma împlinirii a o sută de ani de la acea pandemie, dar întîmplarea a făcut ca, foarte curînd, lumea să intre într-o experiență asemănătoare. Cît de asemănătoare, o să vă mai povestesc și săptămîna viitoare.
