Corectitudinea politică informativă

Publicat în Dilema Veche nr. 444 din 16-22 august 2012
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În urmă cu puţin timp, am fost invitat, la Academie, la o dezbatere pe tema „corectitudinii politice“. Printre vorbitori s-au aflat cîteva personalităţi culturale şi ştiinţifice de mare prestigiu. M-am dus atunci, reţin, cu puţină teamă în suflet. Mă întrebam dacă merita să adopt postura „avocatului diavolului“ şi să apăr faimoasa political correctness (cum am mai făcut-o, de altfel, şi cu alte ocazii, în presă, nu spre binele meu, desigur!) sau să mă încadrez, cuminte, în tendinţa generală, a criticii neconcesive. Cei dintre dumneavoastră mai puţin familiarizaţi cu acest – cum să-l numesc – „fenomen“ ce face ravagii în lumea apuseană – şi, cu precădere, în universităţi – nu trebuie să fie derutaţi de aparenta mea „inconsecvenţă“. Da, paradoxal (admit), corectitudinea politică se poate susţine şi repudia, în acelaşi timp, cu argumente convingătoare în ambele situaţii.

Deşi bănuiam că atitudinea de ansamblu va fi una de respingere (cum se întîmplă destul de des în mediile intelectuale, cînd se ridică problema „corectitudinii“) şi, ca atare, îmi dădea ghes ideea unei „apărări din oficiu“, s-a dovedit repede că precauţiile mele inaugurale nu-şi avuseseră rostul. Toţi participanţii trăiau cu dilema opţiunii, aşa-zicînd, oscilînd între imaginile (complementare, antinomic-filozofice, „dialectice“?) oferite de corectitudinea politică. Erau conotaţii ale noţiunii care nu puteau fi decît acceptate (ca elemente necesare în construcţia societăţii deschise) şi altele ce se cereau desfiinţate (ca elemente, paradoxal – repet –, distructive în construcţia unei societăţi deschise). Probabil că, exact din cauza acestui tip de reacţie contradictorie, polemica din jurul conceptului continuă (şi în spaţiul vestic), evitîndu-se stabilirea unui verdict clar.

Rămîne evident pentru oricine faptul că norma comportamentală reprezintă o necesitate a civilizaţiei moderne. Ieşirea din ea devine o premisă a haosului şi anarhiei, un debut al „nebuniei sociale“, aşa cum bine s-a spus. Iar pentru noi, să recunoaştem, un astfel de decor nu este ceva cu totul neobişnuit. Aşezîndu-te în normă, situîndu-te în spaţiul ei de iradiere simbolică, respectîndu-i rigorile şi păstrîndu-i nealterat ethos-ul, nu faci decît să sprijini sistemul liberal (sistemul vocilor multiple) şi să participi la articularea idealului democratic, ce frămîntă omenirea de cîteva sute bune de ani. Acest lucru înseamnă, în ultimă instanţă, să fii „corect politic“ şi, pe un asemenea palier „noţional“, nimeni nu are, în principiu, nimic de obiectat. Controversa se naşte în alt plan: cel al „evoluţiei“ (istorice) şi, respectiv, „involuţiei“ (metodologice) a conceptului.

Din punctul de vedere al „evoluţiei“ sale, situaţia corectitudinii politice pare, într-adevăr, destul de complicată. Termenul propriu-zis a fost folosit, pentru prima oară, în 1916, de către ministrul englez al Informaţiilor, Arnold Bennet. Cu el, respectivul om de stat dorea să descrie, în contextul restricţiilor impuse de război, „folosirea limbajului adaptat contextului politic“ (autocenzură de contraspionaj). Ulterior, marxiştii au pus mare preţ pe concept. Mai întîi, în cadrul „săptămînii de lucru marxiste“, iniţiate, în anii ’20, la Frankfurt, de către Felix Weil, personaje precum Lukacs şi Gramsci vorbeau despre corectitudinea politică drept temelie „a unei societăţi deschise, polifonice“, iar, apoi, un urmaş al Şcolii de la Frankfurt, descins în America, Max Horkheimer, interpreta noţiunea ca pe o „variantă de ajustare a gîndirii la politica non-discriminatorie“.

În sfîrşit, nefericita formulare atinge apogeul aventurii sale marxiste mai tîrziu, în Cărticia roşie a lui Mao Zedong, unde se solicitau, pe faţă, restricţii de limbaj şi de comportament la cetăţenii republicii comuniste, „pentru evitarea oricărei suspiciuni de deviere de la politica partidului“. Cu alte cuvinte, pentru bolşevici, simpla sugestie (verbală ori gestică) de gîndire autonomă (nici nu îndrăznesc să zic „de filozofie independentă“) trebuie „corectată politic“, adaptată adică la linia înregimentării colective. Pesemne că, în această perioadă, noţiunea s-a compromis (terminologic vorbind) definitiv. Stîngiştii postmoderni au preluat-o mecanic în spaţiul occidental şi, în ciuda faptului că, adesea, solicitările lor erau, cum am văzut, legitime, ei nu au reuşit să stîrnească decît revoltă sau, în cazurile mai fericite, ilaritate.

Menţionînd „ilaritatea“, ajungem, în fond, la al doilea argument de inadecvare a corectitudinii politice la lumea în care trăim. Întrucît adepţii noţiunii s-au legat mereu de limbaj (considerat „discriminator“) şi au propus, entuziast, diverse eufemisme-substitut, cele mai mari derapaje ale fenomenului se constată în zona lingvistică. Sîntem astăzi martorii unor „propuneri“ lexicale (venite dinspre noua stîngă) ce i-ar face pe bătrînii noştri „purişti“ să roşească... din lipsă de imaginaţie. De la clasicele (de acum) „handicapat“ ca „persoană cu abilităţi diferite“, „gras“ ca „persoană cu dimensiuni“ (cînd nu chiar „persoană cu probleme de orizontalitate“) şi „pitic“ ca „persoană cu probleme de verticalitate“, s-a ajuns, recent, la aberaţii de discurs care riscă, odată adoptate în limbă, să ne transforme în mutanţi postindustriali.

„Dicţionare“ de corectitudine politică, din ultimul deceniu, propun expresii/cuvinte ca „funcţionar al controlului canin“ (pentru „hingher“), „ofiţer sanitar“ (pentru „gunoier“), „arhitect de peisaj“ (pentru „grădinar“), „exterminator operativ al rozătoarelor“/„inginer exterminator“ (pentru „muncitor la deratizare“), „consultant mortuar“/„mortician“/„agent funerar“ (pentru „cioclu“), „director executiv domestic“ (pentru „casnică“), „consultant educaţional“ (pentru „librar“), „activ metabolic pentru un interval determinat de timp“ (pentru, credeţi-mă ori ba, adjectivul „viu“), „privat de viaţă“/„incompatibil cu viaţa“ (pentru „mort“ – aici, dacă aţi observat, doctorii noştri, în special din medicina de urgenţă, s-au adaptat rapid), „diferit“ (pentru „homosexual“) sau, culmea demenţei, „contracepţie post-concepţională“ (pentru... „avort“).

În concluzie, să fie oare corectitudinea politică pervertirea naturii prin societate, adică o corupere a lucrului, în intenţie, bun, prin proasta lui folosire? Rămîne să decidă generaţiile viitoare. Noi, pare-se, am obosit.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Motoare de barcă gasite în Crișan FOTO garda de Coastă jpeg
Motoare de barcă dispărute din Franța, descoperite în Delta Dunării. Ce explicații a dat proprietarul
Patru motoare de barcă au fost descoperite de polițiștii Gărzii de Costă la un bărbat din Crișan, Tulcea. Motoarele figurau ca dispărute și erau căutate de autoritățile din Franța pentru confiscare.
Soldati rusi in regiunea Herson FOTO Profimedia
Avertismentul soldaților ruși pentru noii recruți: „Veți muri aici. Ceva rău se apropie cu toată forța”
Campania de mobilizare parțială a Rusiei se desfășoară de aproximativ o săptămână. Unii recruți au fost trimiși deja pe front fără pregătire sau cu arme din cel de-al Doilea Război Mondial.
Uniunea Europeana UE steag FOTO Shutterstock
Reuters: Țările UE sunt departe de a ajunge la un consens cu privire la plafonarea prețurilor gazelor rusești
Sursa agenției a spus că această problemă va fi pusă în discuție în cadrul întâlnirii miniștrilor energiei din UE.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.