Copiii atomici

Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
Răzbunări, patimi, resemnări jpeg

Povestea a început în 2006, cînd Andreea şi Alexandru erau elevi. Ea într-a IX-a, el într-a XII-a. Într-o zi, s-au trezit cu ambiţia de a face, în oraşul lor, unde nu se întîmpla nimic, un festival de teatru pentru liceeni. Dar nu aşa, ceva cu turism cultural postcomunist, cu elevi plictisiţi, cicăliţi de profesori resemnaţi, să joace într-un Apus de soare sau într-un Vlaicu Vodă, pentru cheltuit un praf de bani de pe toba pionierească a Ministerului Educaţiei. Cei doi elevi din oraşul ars de soarele Cîmpiei Române doreau cu orice chip să facă ceva care nu semăna deloc cu moravurile culturale ale patriei. Pe de altă parte, Alexandria, reşedinţa legendarului judeţ Teleorman, nu era tocmai Tărîmul Făgăduinţei, pentru doi juni care erau hotărîţi să facă schimbări esenţiale în mersul Lumii. În oraşul lor, nu numai că nu exista teatru, dar ultima trupă profesionistă trecuse pe acolo, în turneu, pe vremea cînd Ceauşescu era în plină formă sportivă. Iar ultima sală de cinema îşi dăduse duhul, după o lungă şi grea suferinţă, în ultimii ani de mandat ai sinergiei faptelor care zîmbeau relaxat, spre o Românie tot mai plictisită de căutarea unei explicaţii pentru lungul vis urît prin care trecuse. 

În atmosfera asta de entuziasm cultural şi susţinere pînă în pînzele albe a tinerei generaţii deprimate, Andreea şi Alexandru au făcut o modificare esenţială în vitrina cu trofee comportamentale ale vremii lor. Au înlocuit Tupeul cu Curajul. Au pus mîna pe un telefon şi l-au sunat pe Marcel Iureş. L-au convins că poate să aibă încredere în ei şi că ceea ce vor să facă merita toată susţinerea. Şi tot aşa, din birou în birou, din zîmbet larg către autorităţi în zîmbet larg către sponsori, povestea festivalului a prins formă şi miez. I-au zis Festivalul de Teatru Tînăr „Ideo Ideis“. Şi pe o bucăţică din suprafaţa Alexandriei, s-a făcut Europa. Şi Primăvară. Marcel Iureş le-a spus „copiii atomici“. 

Am văzut la „Ideo Ideis“ spectacole tulburătoare, ale unor trupe de elevi de prin toată ţara. E foarte greu de înţeles sau de acceptat, aşa, la o simplă poveste, la o relatare, că nişte puştani pot face spectacole de teatru care te emoţionează profund. Prima reacţie e să spui că emoţia poate veni din faptul că nişte adolescenţi au atît de mult talent şi entuziasm, încît senzaţia devine cumva contagioasă. Dar nu e doar atît. Unele dintre spectacolele pe care le-am văzut la Alexandria sînt momente de valoare pură. Sînt clipe de teatru necontaminat de maladiile meseriei, dar nici de universul de inspiraţie, de imaginarul sau de limitările scenei profesioniste. Da, se poate spune că e absolut normal. Că jocul puştimii e firesc să aibă prospeţime şi imaginaţie debordantă. Că ăsta e farmecul discret al teatrului de amatori şi că e un fenomen normal al antecamerei scenei profesioniste. Însă emoţia pe care nu reuşesc să o relatez aici vine din nişte spectacole care sînt atît de articulate, de coerente şi de profund memorabile, încît ai senzaţia incredibil de clară că te afli în preajma rădăcinilor adînci ale acestei arte. 

La Alexandria, în urma unui proces de selecţie foarte limpede argumentat, vin trupe din toată ţara. Unele sînt grupuri de tineri care se exprimă, pur şi simplu, aşa cum simt. Îşi aleg sau îşi scriu textele, îşi construiesc decoruri, aleg muzici şi fac regia spectacolelor. Alte trupe sînt coordonate de studenţi la actorie sau la regie, foşti membri ai trupelor în care au jucat pînă la plecarea la facultate, după cum există şi grupuri coordonate de actori profesionişti. Bineînţeles, se întîmplă ca, uneori, bolile profesionale ale scenei, frustrările, neîmplinirile, nostalgiile maturilor să pătrundă foarte repede şi să marcheze profund chipurile spectacolelor pe care tinerii le propun pentru întîlnirea anuală de la Alexandria. Dar, dincolo de riscurile inerente ale plecării pe drumul unui spectacol de teatru, lumea acestui festival, momentele de emoţie, cortegiul de amănunte memorabile fac din întîmplarea asta un fenomen fascinant. Dacă mai pui la socoteală şi zilele în care cei admişi, în urma procesului de selecţie, participă la ateliere şi la seminarii teatrale, se conturează imaginea unei veritabile instituţii de educaţie alternativă. 

Se ştie, procesul de uzură a unei echipe, în România, e foarte rapid. La acest fapt se adaugă şi ratele, foarte mari, de confiscare, de obosire, de plafonare a proiectelor care, iniţial, promit enorm. Puţini trec de faza romantică a iniţiativelor şi foarte puţini supravieţuiesc nealteraţi de propriile succese ale primilor paşi. Iar obsesiile tradiţionale că, la noi, lucrurile se strică foarte repede, sau că minunea ţine doar trei zile, conduc suveran felul nostru de a vedea lumea. E foarte greu să „ţii steagul“ în condiţiile astea, iar romanticii şi entuziaştii de ieri devin fundamentaliştii şi deprimaţii de mîine. Cei care depăşesc metehnele felului nostru de a fi, piedicile sau indiferenţa sistemului pe care ni l-am construit sînt puţini. Dar există. 

Ediţia din acest an a Festivalului „Ideo Ideis“ s-a încheiat săptămîna trecută. Fenomenul a împlinit cinci ani şi a rămas o idee seducător de frumoasă, rodul pasiunii unor tineri care n-au chef să urmeze modelul tradiţional al jocului filozofic cu eşecul. În mod paradoxal pentru unii, dar foarte normal pentru alţii, singura şansă a păstrării sîmburelui de adevăr al acestui proiect e evoluţia spre instituţie. O instituţie care înseamnă perfecţionarea mecanismelor de a ţine în viaţă ideea şi de a o continua, nu autoclasicizarea sau intrarea în ordinea instituţiilor de la noi. Unii s-ar grăbi să spună că aşa moare puritatea, alţii, dimpotrivă, că numai aşa poate trăi, altfel decît într-o pagină de dicţionar. Însă pentru asta, copiii atomici au nevoie de susţinere. Au nevoie de a fi băgaţi în seamă şi de a fi luaţi mult mai în serios decît au fost luaţi pînă acum. Fenomenul ăsta trebuie ajutat să funcţioneze mai departe, nu doar să supravieţuiască. 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?