Conversaţie la Fred’s Bar

La cîrciuma Fred’s Bar din Pîţîligeni-Neamţ, Pîrîuţ Chişcăbabă, Nănase Moroi, Marinel Belibou şi Dionis Fantasmache beau ţuica obişnuită, de luni dimineaţa, şi păreau cam cătrăniţi. Era lunea de după alegerile europarlamentare şi spiritele se încinseseră încă de la prima oră. Nici unul dintre ei nu reuşise să voteze cu o zi înainte (se ţinuse nuntă mare în sat, băiatul lui Guiţ o luase pe fata lui Încremene, iar lucrurile degeneraseră rapid: pe înserat, fiecare dintre cei patru deschisese ochii în cîte un loc straniu – Chişcăbabă devenise conştient, pe la 9, în prisma unei stîne abandonate, Moroi avea primele amintiri, tot cam de pe atunci, de la marginea pădurii, Belibou se trezise în ogradă la ţaţa Marghioala, femeie de 94 de ani, unde se întreba, sincer şi înfrigurat, ce ar fi putut căuta, iar Fantasmache îşi recăpătase luciditatea pe acoperişul Primăriei, unde se pare că strigase ceva înainte să-l dea jos, cu bobîrnace, şeful de post şi preşedintele Consiliului Local). Noaptea fusese totuşi un sfetnic bun. Se dreseseră cu lapte de bivoliţă şi urmăriseră, cu pasiune, talk-show-urile bucureştene, de pe Satelit, dedicate problemelor electorale. În zori, sîngele politic le clocotea în vine. Simţeau că pot muta munţii din loc şi că este momentul să o şi facă. Dacă nu acum, cînd? – vorba imnului naţional, a cărui primă strofă o cîntau cu înflăcărare la meciurile naţionalei de fotbal. Cătrăneala din Fred’s Bar nu era aşadar legată, în vreun fel, de mahmureală (de altfel, marile fapte de pahar se anunţau din nou curajos!). Sîmburele răului sălăşuia în altă parte: în timp ce Chişcăbabă şi Moroi erau „de stînga“, Belibou şi Fantasmache se identificau, înverşunat, ca fiind „de dreapta“.

„Fără dreapta“, spunse pătimaş Belibou, „se duce naibii ţara asta. Ne papă burghezo-moşierimea cu fulgi cu tot! Poporul o să se întoarcă la sclavagism. Noi o să murim de foame.“ „Ba s-o crezi tu!“ replică Moroi nervos. „Tocmai stînga o să redreseze treburile. Îi ajută pe ăi bogaţi să prospere, iar ei investesc şi creează locuri de muncă pentru toată lumea. Nu ne mai pleacă, băi, capete seci, tineretu’ din ţară.“ „Şi“, preluă mingea la fileu nea Pîrîuţ Chişcăbabă, „aşa cum susţineau nişte analişti ieri, în Parlamentul Europei, stînga noastră se aliază cu popularii europeni – ăia, tot de stînga, din ţările puternice –, care sînt majoritari. Vor face legi bune şi pentru noi.“ „Tu presupui că, dacă azi Europa e de stînga“, se indignă Fantasmache, „aşa o să fie mereu? Va veni ea dreapta, săraca, şi o să-i facă harcea-parcea pe industriaşi şi pe bogătani. Cum i-o făcut domn’ Băsescu pe moguli şi pe baroni.“ „Hai, băi Dionis-plictis, ne laşi?“, spuse Moroi. Industriaşii şi bogătanii ăştia de stînga îţi dau păpica. Poporul trăieşte datorită lor. Fără finanţe n-ar fi fericite masele şi s-ar termina cu democraţia. Stînga trebuie să cîştige, şi de aia domnu’ Ponta îi sprijină pe aşa-zişii baroni!“ „Eşti prost, Nănase!“ îi răspunse Belibou înţelept. „Dreapta e singura care merge cu poporul şi, ca atare, ăi mai săraci votează cu ea. Plejiatoru’ – sau cum dracu’ îi mai spune lu’ Ponta – e unealta marilor oculte financiare mondiale, hotărîte să sugă seva naţiunilor. Ai să vezi ce-or să facă atunci cînd or pune laba complet pe ţară. Nu m-ar mira să-l aducă şi pe rege să facă din România bîlciul bogaţilor lumii, ăia de vînează pe domeniul lui Ţiriac – cel mai stîngist dintre marii proprietari, pe mama lor!“ Marinel luă o duşcă zdravănă, iritat.

„Nici pe departe“, reveni în forţă Pîrîuţ Chişcăbabă. „Stînga încurajează afacerile pentru a întări capitalismu’ şi, totodată, statu’ de drept şi nivelu’ de trai al poporului. Dreapta este populistă şi demagogică. Daca vrei, Marinele, îţi spun eu foarte exact ce fac pe dreapta ta, paravanul comuniştilor de ieri.“ „Ia zi, ce faci?“ strigă Belibou ameninţător. „Băieţi“ – interveni Fred de la bar – se înţelege, proprietarul lui Fred’s Bar, lăsaţi-o mai moale! Deja am două geamuri sparte de azi-noapte, de la cununia lui Guiţ cu Încremene. Animalele alea de Porcea şi Mălanu s-au îmbătat şi s-au caftit aicea cu scaunele. Măcar voi v-aţi făcut pulbere, ce-i drept, dar aţi dispărut. Ce, vreţi să recuperaţi acum ce-aţi pierdut ieri? Hai, mai uşurel cu politica! Beţi acolo în linişte şi vedeţi-vă de treabă!“ „Auzi, băi Fred Patlagică“, întrebă cu ironie Chişcăbabă, „n-ai fi cumva de dreapta, vreun socialist-trepăduş care se cere la mititica?“ „Aş“, spuse Fantasmache în locul lui Fred, „e de stînga, se vede, ăsta-i singurul capitalist prosper şi hoţoman din sat.“ „Tu vorbeşti“, se înfurie Moroi, „neamul lui Fantasmache, care aţi şterpelit pămîntu’ lu’ socru-meu? Banditule, latifundiarule!“ „Hai sictir!“ se oţărî Dionis. „Tu şi familia ta de bolşevici de dreapta ar trebui să fiţi închişi. Păcat că v-a ratat domnu’ Băsescu la final de mandat!“ „Ba pe voi o să vă bage la răcoare domnu’ Ponta la început de mandat…“  

Se produse o hărmălaie de nedescris, în care cineva ar mai fi desluşit doar cîteva replici tăioase: „Dictachiorule!“, „Michimausule!“, „Ebo!“, „Prostănacule!“, „Băsane!“, „Plejiatorule“, „Paraşuto!“, „Moroiule!“, „Fantasmăule!“, „Chişcăbabo!“, „Beliboule!“. Apoi, după un moment de linişte subită, se auzi urletul straşnic al lui Fred: „Văăăleeeu!“ Bietul proprietar al barului fu văzut zburînd, pînă în stradă, prin singurul geam întreg al localului. În cădere, agăţase un afiş electoral care îi stătea acum, ferfeniţit, pe cap. Acolo se putea totuşi citi cu claritate: „Mîndri că sîntem români!“ 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.