Contele de Monte Cristo la Pompei

Publicat în Dilema Veche nr. 752 din 19-25 iulie 2018
Contele de Monte Cristo la Pompei jpeg

Să publici, aproape simultan, Cei trei muschetari și Contele de Monte Cristo dovedește oarecare talent și putere de muncă. Ce nu știa Dumas era că, vreo 15 ani mai tîrziu, el urma să devină director al șantierului arheologic de la Pompei, și de-abia atunci cu adevărat interesant – cel puțin pentru rubrica noastră.

Dumas n-a trimis un CV și o scrisoare de intenție pentru a aplica la această poziție de director. Avea un prieten numit Garibaldi, căruia i-a cerut doar atît: „un permis de vînătoare în parcul Capodimonte și continuarea săpăturilor la Pompei“ (după cum povestește în Les Garibaldiens, 1861). Că erau prieteni e mult mai evident din ce zice Dumas (care undeva are chiar sîngele rece să noteze că a început să plîngă cînd l-a tutuit Garibaldi pentru prima oară), decît din puținul care ne-a rămas de la Garibaldi. Dumas s-a ocupat de memoriile revoluționarului încă înainte să-l cunoască personal și a scris diverse texte și broșuri în folosul cauzei lui. Cînd Garibaldi a început lupta pentru unificarea Italiei (cunoscută sub numele cu vibrații culinar-medicale de Risorgimento), Dumas și-a folosit banii cu care plecase în turul Mediteranei ca să-i facă rost de arme și s-a dus după el în Sicilia. Garibaldi îi citise cîteva romane și știa că poate face o treabă excelentă ca un fel de ambasador al său, ca să nu zic ministru al Propagandei. În septembrie 1860, după intrarea lui Garibaldi (cu Dumas cu tot) în Napoli și căderea Bourbonilor, amicul Dumas e numit director al șantierului Pompei și al Muzeului Național din Napoli (numit pînă atunci Museo Borbonico). Ce viziune avea Garibaldi despre Pompei nu prea e clar. Se păstrează totuși o fotografie a lui vizitînd ruinele cu tot Statul Major. Dincolo de poze și viziuni, se mai știe că a stabilit prin decret o finanțare de 5000 de scuzi pe an pentru săpături.

Calitatea de director a lui Dumas pare să fi fost, de fapt, onorifică. În orice caz, nu îi aducea un salariu. Idei însă avea – unele de cînd vizitase Pompeiul pentru prima oară, cu mai bine de douăzeci de ani înainte. Scrisese despre acest oraș că zace în mormîntul său de cenușă și lavă și strigă tot timpul „Săpați! Sînt aici!“. În palatul Chiatamone, pe care i-l repartizează Garibaldi și în care trăia mult mai spartan decît se zvonea, avea mereu planurile de la Pompei pe masă. (Într-o vreme încerca să aranjeze cu regele Vittorio Emanuele al II-lea să-i trimită o companie de geniști pentru săpături.) Planul lui Dumas era să elibereze Pompeiul, așa cum Garibaldi îi elibera pe italieni, și să pună oamenii în contact cu antichitatea. Să dea, în plus, de lucru la o sută de familii, făcînd angajări pe șantier. Ținea să reconstruiască o casă pompeiană așa cum fusese ea, cu mobilă și picturi cu tot, și să aducă spectacole cu tragedii antice în teatrul reconstruit de la Pompei. Cu banii din bilete urma să se fondeze o Școală Națională de Pictură, Sculptură și (eh!) Literatură, deschisă pentru tinerii din sudul Italiei. În general, șantierul de la Pompei trebuia să compenseze cumva chiul și vaiul social din sudul Italiei. De majoritatea acestor proiecte s-a ales, pe rînd, praful. S-a zis că Dumas se gîndea la multe, făcea puține și povestea și mai multe. Dar durata mandatului său (ca și puterea lui efectivă) este destul de neclară – între cîteva luni și cîțiva ani. Aventura s-a terminat cel tîrziu în 1863, cînd moare directorul de facto al șantierului, Spinelli, și e numit Fiorelli. Nu insist pentru că nu vreau ca articolul să sune ca un libret de operă. Se pare în orice caz că un lucru important Dumas tot a făcut în vremea aia: a catalogat colecția de artă erotică antică a muzeului, vreo 200 de obiecte și fresce de la Pompei și Herculaneum, tăinuite în Gabinetto segreto.

Poate că scriitorul care l-a pus pe abatele Faria să sape, cu unelte improvizate, un tunel de 15 m pînă în celula lui Edmond Dantès ar fi trebuit să acționeze mai concret pentru șantierul de la Pompei. Impresia mea e că nu prea avem ce să-i reproșăm totuși. Că veni vorba, abia acum vreo cinci ani s-au făcut pentru prima oară săpături arheologice pe faimoasa insulă din fața Marsiliei, în castelul d’If care nu mai aparține de Ministerul Apărării. Așa s-a găsit absida capelei de secol XVI. De partea cealaltă, pe insula Monte Cristo (italiană – aproape de Livorno) există cel puțin un altar roman pentru Iuppiter; poate să se fi făcut și acolo săpături, nu știu. Dar cele mai interesante pasaje arheologice din opera viitorului director de la Pompei nu sînt din Contele de Monte Cristo, ci din capitolele 39 și 40 din Le corricolo (1843 – impresii de călătorie prin regatul Neapolelui). Acolo Dumas, în vervă, prezintă pe rînd nu mai puțin de zece interpretări cărturărești ale celebrului mozaic cu Alexandru Macedon în luptă, din așa-zisă Casă a Faunului, și le respinge pe toate pe baza unor chichițe istorice sau arheologice. E atît de temeinic, încît respinge pînă și interpretarea corectă. Asta înseamnă să ai metodă.

Alexandre Dumas pleacă din Napoli cu amintirea unei manifestații destul de mîrșave în fața casei lui, în care s-a strigat „Afară cu străinul!“. Ar fi zis atunci, pare-se, că să ceri unei națiuni să nu fie ingrată înseamnă să ceri lupilor să fie erbivori. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii