Confuzie şi panică la Londra
Calmul britanic e proverbial. Nu e clar cît mai e de real. Văzînd și citind tot felul de lucruri despre atentatul de pe Westminster Bridge, mi-am adus aminte și de nedumeririle care mi-au fost stîrnite în zilele atentatelor din iulie 2005, cînd mă aflam la Londra. Atacul de săptămîna trecută a făcut parte dintr-o categorie de temut pentru orice forțe antiteroriste, adică a fost aproape imposibil de prevenit. La acest capitol e greu de imputat ceva serviciilor de securitate. În schimb, reacția autorităților din timpul desfășurării evenimentelor, cînd atacul fusese deja declanșat, a fost, după cum reiese și dintr-un reportaj făcut de Henry Mance în Financial Times, plină de confuzii și poticneli. Jurnalistul descrie în detaliu ce s-a petrecut în acele momente în jurul și în interiorul clădirii Parlamentului. Parlamentarii au fost mînați în sus și-n jos pe scări, spunîndu-li-se cînd că trebuie să evacueze clădirea fiindcă există posibilitatea exploziei unor bombe, cînd că mai bine ar fi să rămînă în interior fiindcă e locul cel mai sigur, de vreme ce afară tocmai se auziseră împușcături. La unul dintre restaurantele Parlamentului, The Ajournment, chelnerii s-au oprit din serviciu, în mod firesc, pînă cînd s-au lămurit cauzele agitației de afară. După un sfert de oră însă, cînd au început să-și reia meseria într-un mod cît se poate de englezesc, un polițist a alertat pe toată lumea spunînd că afară e o mașină care poate exploda oricînd. A apărut și o polițistă care, mai hotărîtă, a evacuat rapid pe toată lumea. E absolut normal ca oamenii să se sperie în asemenea situații și să nu știe cum să reacționeze, dar parcă nu e chiar așa normal ca polițiștii de la Parlamentul britanic să se dovedească „speriați de bombe“ și să creeze ei înșiși panică.
Din imaginile televizate știm și că prim-ministrul Theresa May s-a lăsat, la rîndu-i, condusă la repezeală spre un adăpost de către propriii ei oameni de pază, care nu știau însă prea bine în ce mașină s-o urce. Unii parlamentari au tras concluzia fermă că forțele care păzesc această instituție nu au fost instruite în mod serios pentru un asemenea scenariu care, măcar la Westminster, ar fi trebuit foarte bine pregătit. Exerciții au fost chiar cu patru zile înainte de atentat, atunci cînd poliția a simulat reacția la un presupus atac terorist cu luare de ostatici pe un vapor de croazieră de pe Tamisa. Dar nu trebuie să fii foarte cîrcotaș ca să observi că și acest exercițiu s-a desfășurat taman perpendicular cu ceea ce avea să se întîmple în realitate cîteva zile mai tîrziu. Adică nu pe podul Westminster, ci pe sub podul Westminster, nu cu mijloace de transport rutier, ci cu nave fluviale, cu toate că e evident pentru toată lumea că în ultima vreme teroriștii folosesc mașini, nu vapoare. Uneori, însă, asemenea exerciții par menite doar să impresioneze publicul și să creeze senzația că forțele de securitate sînt pregătite. Iată însă că un individ cu o mașină și cu un cuțit de bucătărie a reușit nu doar să le surprindă, ci să le facă să intre și în panică. Poate că n-aș fi observat aceste lucruri dacă, așa cum spuneam, n-aș fi trăit direct atmosfera din jurul atentatelor din 2005. Atunci, forțele de securitate au aplicat vechi proceduri folosite cu mulți ani în urmă contra IRA. Nu se prea potriveau cu scopurile și metodele de operare specifice Al-Qaeda, dar altele nu existau. Polițiștii erau agitați. Sirenele, girofarurile și ordinele lor împînzeau orașul, cu rezultate necuantificabile. Ba făceau și gafe ireparabile, cum a fost aceea a împușcării unui tînăr brazilian nevinovat. Ca și acum, controalele la aeroporturi deveniseră mult mai dure. Și tocmai asemenea controale severe și meticuloase de securitate, instituite și la intrările muzeelor, provocau adunarea unor mulțimi periculos de mari (avînd în vedere scopul vădit al teroriștilor de a ucide cît mai mulți oameni). Controale stupide se făceau și la intrarea în restaurante și chiar la terase. Dacă te duceai la piscină și nu păreai prea britanic, ți se putea întîmpla să fii atenționat că, dacă nu respecți întocmai instrucțiunile de încuiere a bagajelor în vestiar, poți fi arestat. Sper ca măcar astfel de stupidități să nu se repete și în aceste zile. Ce s-a întîmplat însă te duce cu gîndul la filmele americane care ironizează desfășurările de forțe inutile ale poliției. Sigur, atacatorul a fost în cele din urmă anihilat. Dar nici la ora la care scriu nu e foarte clar ce-a fost cu el: un terorist antrenat cu un plan, un lup singuratic, un nebun, un disperat? Poliția pare a fi în ceață.
În filmele americane de care pomeneam există întotdeauna cîte un „meseriaș“ gen Columbo care, fără mușchi, pistoale, elicoptere sau sirene, știe mai bine cum să procedeze, unde, ce și pe cine să caute. Ar fi de dorit ca pe undeva, prin culisele operațiunilor antiteroriste, să existe și asemenea personaje.
Foto: adevarul.ro
