Confortul e subţire

Publicat în Dilema Veche nr. 514 din 19-23 decembrie 2013
Reacţii omeneşti jpeg

Ne-am obişnuit cu căldură în casă iarna, cu apă caldă nonstop, cu gaze fără fluctuaţii serioase, fără întreruperi programate de curent electric, cu magazine pline de toate bunătăţile din lume (din lume însemnînd chiar de oriunde de pe glob), cu mijloace de comunicare şi informare în fiecare buzunar, cu automobile pentru toţi şi străzi asfaltate, unde gropile tind să devină tot mai rare. Am şi uitat cum era cînd situaţia nu era tocmai aşa. Ni se pare că actuala stare de lucruri s-a instalat de foarte multă vreme şi că e vorba de cîştiguri definitive. Cînd vedem imagini despre cum trăiam odată, în filme ca Amintiri din Epoca de Aur, de exemplu, ni se pare că n-am fost noi aceia care am trecut prin asta. Chiar – cum am putut trăi aşa ceva? Sînt, parcă, amintiri dintr-o altă viaţă. De fapt, era o altă viaţă.

Dacă cercetezi mai atent relativul confort de astăzi, poţi descoperi că relativitatea lui e nu doar legată de timp, ci şi de spaţiu. Facilităţile amintite, pe care am ajuns să le considerăm indispensabile pentru un confort normal în secolul XXI, sînt aproape la îndemîna oricui... dar numai prin marile oraşe. Dacă te depărtezi doar 60 de km de Bucureşti şi ajungi într-un oraş ca Giurgiu, de pildă, chiar capitală de judeţ fiind, vei afla că, pentru majoritatea locuitorilor de acolo, apa caldă nu vine pe ţeavă automat, la orice oră, cînd dai drumul la robinet. Ca bun public, apa caldă a fost desfiinţată la cîţiva ani de la căderea regimului comunist (ca urmare a datoriilor acumulate la plata întreţinerii la blocuri). Unii şi-au montat boilere, dar foarte mulţi continuă să-şi încălzească apa pe aragazul cu butelie. Gazele sînt o altă problemă. Deşi, recent, oraşul a fost racordat la sistemul de alimentare, oamenii n-au bani să se branşeze. Mai sînt şi oameni care, pentru spălatul rufelor, de exemplu, iarna fură apa caldă din calorifere (încălzirea centralizată totuşi mai funcţionează). O lasă să curgă pînă se limpezeşte şi apoi o folosesc. Ceva mai la vest, în Zimnicea, nici măcar încălzire publică nu mai e. Toate apartamentele au coşuri de fum. Oamenii şi-au construit sobe unde ard coceni şi alte lucruri care pot juca rol de combustibil.

În majoritatea localităţilor rurale din România, nici măcar curentul electric nu e un cîştig stabil. Fluctuează. Deşi la ora actuală putem produce mai mult curent decît nevoile interne, reţelele de distribuţie sînt vechi şi nu fac faţă consumului mult crescut faţă de cel din vremea în care au fost construite. Efectele sînt permanentele variaţii de curent care distrug aparatele electrice, şi penele dese, care, mai ales iarna, lasă sate întregi la lumina lumînării.

Recent, am fost la Sibiu – un oraş al luminilor, s-ar zice, după ce a fost capitală culturală europeană. Ei bine, încercînd să găsesc o pensiune, la cinci minute de centru, am nimerit pe nişte străzi neasfaltate (repede am mai uitat că pe lume există şi aşa ceva). Cu ocazia asta, am aflat că o şeptime din străzile Sibiului sînt neasfaltate, noroioase şi pline de gropi. Tinerii şi bătrînii din zonă sînt nevoiţi să execute mereu tradiţionalul balet ritualic, cu schimbarea încălţărilor la intrarea şi ieşirea din casă.

Într-o rătăcire nocturnă pe nişte şosele prahovene despre care nici nu ştiam că există, am aflat alte minuni. Deşi uneau nişte sate mici, drumurile erau asfaltate perfect. Dincolo de şosele, cică judeţul Prahova este pe locul al doilea în ţară, după Mureş, în privinţa numărului localităţilor alimentate cu gaze naturale. În 2011 erau 51, astăzi ar fi peste 60. Dar tot judeţul are peste 450 de localităţi... În unele, sătenii s-au opus racordării la gaze, plîngîndu-se că-i prea scump. Şi într-adevăr, cu atît mai scump, cu cît lemne din pădure se pot lua şi pe gratis. Peste tot mirosea a fum. Plăcutul miros de fum de la focurile cu lemne, care, însă, prin alte părţi ale Europei e de mult istorie. Din goana maşinii am văzut oamenii de prin faţa caselor sau de prin curţi, bine înfăşuraţi. Dresuri şi basmale de lînă, căciuli din blană de oaie, cojoace. Le ştim prea bine. N-au dispărut. Să nu credeţi că am privit lucrurile ca un turist de pe altă planetă. Ştiu prea bine cum sînt satele româneşti. Dar în drumurile amintite, le-am privit mai atent în perspectiva iernii şi a lipsei de confort. Pe jos era deja o spoială de zăpadă, care mi-a amintit senzaţia de rece şi umezeală care-mi pătrundea în pantofi, în iernile copilăriei, cînd aşteptam autobuzul cu care mă întorceam de la şcoală.

Confortul de azi din România e într-un strat subţirel. Dacă-l zgîrii puţin, dai de gheaţă. Şi mă tem că dacă nu sîntem atenţi, înfrigurarea şi alte senzaţii neplăcute îşi pot reintra în drepturi. Distanţa pînă la ele e de doar vreo cîteva accese de imbecilism politic organizat, precum cele de săptămîna trecută... 

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Misiunea DART FOTO NASA/Johns Hopkins Applied Physics Lab
NASA a lovit intenţionat un asteroid, o premieră pentru omenire: „Pământenii pot dormi liniştiţi” VIDEO
Dimorphos are aproximativ 160 de metri în diametru şi nu reprezintă nicio ameninţare pentru planeta noastră. Este de fapt satelitul unui asteroid mai mare în jurul căruia a efectuat o rotaţie completă.
Fane Văncică reținut de polițiști pe 27 septembrie 2022 FOTO Inquam / George Călin
A fost reținut Fane Văncică, interlopul filmat când își bătea amanta
Poliția Capitalei l-a reținut pe interlopul Fane Văncică, la aproape o lună de la apariția pe rețelele de socializare a unui videoclip în care își bătea amanta.
medicamente FOTO pixabay.com
Medicamentele expirate se consideră deşeuri periculoase. Proiectul a fost adoptat de Parlament
Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat, marţi, un proiect de lege potrivit căruia medicamentele expirate şi cele neutilizate sunt încadrate ca deşeuri periculoase.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.