Competenţe mici şi mari

Publicat în Dilema Veche nr. 616 din 3-9 decembrie 2015
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Învățăm, în medie, cam un sfert din viață. Atîta durează instruirea în­tr‑un cadru formal: grădiniță, școală, universitate. Altminteri, învățătura nu se dă dusă de la noi de cînd ni se predau tehnicile de folosire a sînului mamei pînă la „nu credeam să-nvăț a muri vreodată“.

Perioada de instruire e ca o viață mai mică în viața noastră mai mare: are propriul parcurs, propria schemă narativă, cu intrigă, punct culminant și deznodămînt. Învățătura, ca și viața, are propriul ei curriculum, numai că nu ni-l mai scriem noi înșine, ci ni-l compun alții.

Despre curriculum-ul educațional am mai scris în Dilema veche, afirmînd, de pildă, că „un curriculum bine așezat e un fel de combinație între o hartă și o poveste: harta mediului educațional, pe de o parte, povestea celor care îl străbat, pe de cealaltă parte“, Ca și cosmosul, curriculum-ul educațional e un hibrid de spațiu și timp. Se măsoară în ani-învățătură.

Ca orice itinerariu, două sînt lucrurile care îl definesc: posibilitatea de a ajunge undeva anume și cum e drumul pînă acolo.

Cînd, la mijlocul anilor ’90, s-a pornit cea dintîi reformă a educației la noi, părea că, dacă o să-i eliberăm pe elevi de servituțile tocelii, ei vor prinde gust de carte și vor ieși cu o înzestrare utilă de pe băncile școlii. Cuvîntul de ordine al noului curriculum a fost „competențe“, și așa a rămas pînă azi.

Reușita lui a fost, cum s-a văzut, parțială. Au fost mulți factori care au subminat proiectul inițial. Curriculum-ul a fost elaborat și redactat, pentru toate materiile, pe un calapod tehnicist, constrîngîndu-i pe programatori la o rigiditate birocratică pe de o parte, obscurizînd aplicarea lui de către profesori pe de cealaltă parte. Din dorința coerentizării întregului măcar la nivelul ariilor curriculare a rămas, în final, foarte puțin. Comisiile curriculare pentru diversele materii nu au avut, de regulă, nici timpul și nici disponibilitatea de a comunica și de a colabora. Evaluarea a rămas vreme îndelungată, din precauție, dar și din ignoranță, tributară vechiului model curricular, axat pe cunoștințe, generînd un puternic efect de wash back. Formarea profesorilor pentru a se adapta noii orientări s-a făcut pompieristic, pe picior de fugă. Dezvoltarea de materiale didactice inovatoare a lîncezit multă vreme, piața educațională fiind însă acaparată rapid de tot soiul de subproduse revolute. Asociațiile profesionale de profil, cele care ar fi putut asigura un suport consistent pentru reformă, s-au prăbușit odată cu „liberalizarea“ poziției lor în sistem. Producția de manuale, intrată rapid într-o subfinanțare cronică și o competiție reglată pe principii de dumping, s-a ofilit în doar cîțiva ani. Schimbările repetate ale structurii ciclurilor și ale planurilor-cadru, din rațiuni mai degrabă conjuncturale, au sporit și mai mult confuzia. Nici măcar elevii nu au reacționat cu entuziasmul scontat: bună parte dintre ei au descoperit rapid că învățămîntul reproductiv e o caznă mai mică și mai lesne manevrabilă decît cerința de a înțelege ce înveți, darămite să mai și aplici. Au mai contribuit la precaritatea reușitei și binecunoscutele tare de sistem: remunerația derizorie a profesorilor, școlile dărăpănate și prost dotate, clasele supraaglomerate, concurența neloială a învățămîntului paralel etc.

Dincolo de poticnelile implementării, eu am rezervele mele față de însuși modelul dorit. Educația performativă, axată pe competențe, are de partea sa argumentul forte al mai bunei racordări la piața muncii și, prin aceasta, al sporirii șanselor de reușită socială a absolvenților.

Las la o parte faptul că, în ce privește limba și literatura română, materie considerată fundamentală, racordarea acesteia la piața muncii nu e cîtuși de puțin așa de simplă pe cît s-ar crede. (Am auzit, între altele, și voci îndrăznețe clamînd eliminarea studiului literaturii, pe motiv că el ar fi lipsit de utilitate practică. Mi-e greu să comentez senin astfel de ­luări de poziție – sînt, în această privință, impenitent subiectiv.) Despre felul în care materia nr. 1 din catalog contribuie la reușita socială ne putem face o idee deschizînd radioul sau televizorul și ascultîndu-i cum vorbesc pe mai-marii zilei.

Chestia e că, pe lîngă competențele extragerii ideilor principale, alcătuirii unui rezumat, comentării unui text la prima vedere, elaborării unei argumentații șcl., mai există, în viața de toate zilele, și altele, străine de universul școlii: de a fura, de a minți, de a manipula, de a cultiva relații, de a te sustrage responsabilității la momentul potrivit, de a te eschiva, de a lăsa pe altul în ofsaid, de a cere fără să dai nimic în schimb, de a face front comun cu cei din anturaj chiar cînd știi că nu au dreptate și multe, multe altele asemenea. Desfid pe oricine ar obiecta că acestea nu sînt competențe, pentru că nu figurează în curriculum-ul școlar. Cît despre importanța lor pe calea succesului…

Unii sînt ferm convinși că avem nevoie de un curriculum utilitar. Eu cred că n-ar trebui să uităm nici cum stăm cu valorile în școală. O fi meseria brățară de aur, dar ce folos dacă ți-o atîrni în nas?

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini din mega-închisoarea din El Salvador, cu mii de deținuți dezbrăcați încătușați. „Au văzut exteriorul pentru ultima oară”
Imagini teribile cu deținuți aduși în gigantica închisoare din El Salvador (America Centrală) deschisă în 2023, publicate de autoritățile din această țară, au făcut, joi, înconjurul lumii.
image
O țară europeană a descoperit un zăcământ mai important decât petrolul și gazul și amenință monopolul deținut, până acum de China
O descoperire uriașă pentru Europa a fost făcută, recent. Compania minieră Rare Earths Norway a anunțat descoperirea celui mai mare zăcământ dovedit de pământuri rare din Europa continentală, situat la Fen Carbonatite Complex din sud-estul țării.
image
Cum a reacționat patronul unui bar după ce şase turişti au băut 27 de beri la micul dejun şi au plecat fără să plătească
Şase studenţi aflaţi în Italia cu Erasmus s-au oprit la un bar din Bari şi au consumat un mic dejun bogat cu cafea, cornuri și nu mai puțin de 27 de beri. La final, nu s-au mai obosit să plătească nota de plată. „A fost doar o scăpare de câteva secunde și nu i-am mai văzut”, a spus patronul păgubit.

HIstoria.ro

image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.
image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.