Comici de rîs

Publicat în Dilema Veche nr. 591 din 11-17 iunie 2015
Reacţii omeneşti jpeg

e genul de spectacol care nu mă atrăgea în vreun fel, deşi mi-aduc aminte că la

mă uitam. Un amic mi-a spus că, măcar o dată în viaţă, ar fi de văzut şi aşa ceva pe viu. Am fost de acord şi am rezervat bilete la un club unde se întîmpla acest lucru. Ştiam că au drept invitat un tip consacrat, un artist cu faimă în domeniu, de la care nimeni nu pleacă nerîs, cum s-ar zice. 

În seara cu pricina, ne-am luat în primire locurile de la o masă care era chiar lîngă scenă şi dintr-odată ne-am trezit lîngă noi cu un tip rotunjor, care a început să vorbească. Pretextul era că vrea să-şi povestească viaţa, pe scenă. A luat-o încă din maternitate unde, cică, mama lui ar fi născut un penis uriaş (bine, el folosea celălalt termen) care ar fi avut ataşat de el un bebeluş. La faza asta, probabil că noi trebuia să rîdem. Am rîs însă abia după ce am făcut în şoaptă propriul nostru comentariu: „Adică noi ce vedem acum? Penisul sau ataşamentul uman? Te pomeneşti că nu e ataşamentul. Şi mai şi vorbeşte“. Am rîs de s-a cutremurat masa. Tipul şi-o fi imaginat că are succes. S-a străduit minute bune, mirîndu-se şi el cînd se mai întîmpla să primească aplauze. Noi, deşi eram într-un loc unde ar fi trebuit să rîdem, abia ne stăpîneam hohotele. Fiindcă ne venea să rîdem de el şi ni se părea că nu se face. Cu cît show-ul era mai stupid, cu atît mai amuzante erau comentariile noastre în surdină. Comicul adevărat era involuntar. În sfîrşit, nefericitul a părăsit scena. În locul lui a venit o fată. O tipă supărată, uşor agresivă. Ne-am zis că aşa o fi rolul. Cu timpul am descoperit că avea un discurs cam feminist, iar lipsa aplauzelor părea să-i întărească frustrarea. Îi chestiona încruntată pe bărbaţii din sală de ce claxonează după femei. Dar poate că nimeni din sală nu avea obiceiul ăsta. În fine, te puteai gîndi şi că nimeni nu o claxonase pe ea vreodată, fiindcă nu era deloc genul claxonabil. Din gură însă îi ieşeau cuvinte zdravene, de camionagiu. Mai tari decît ale precedentului combatant, cel ce se pretindea un apendice al propriului organ. Fusesem avertizat că artiştii aceştia apelează la vulgarităţi dure pentru a avea succes. Nu sînt pudic şi nici lipsit, cred, de simţul umorului. Dar porcăriile ce ieşeau din gura fetei mi se păreau fără nici un haz. De altfel, nimeni din sală nu rîdea. Publicul părea să aibă cu totul alte aşteptări, iar actorii nu ştiau să se adapteze. 

A plecat şi fata cea frustrată şi a venit maestrul, invitatul de onoare. Atunci am înţeles că primii doi fuseseră nişte începători care doar deschiseseră spectacolul, nişte tineri care făceau un fel de şcoală (pe nervii noştri). Maestrul era totuşi altceva şi ne-a făcut chiar să rîdem. A avut momente sclipitoare. Cu mai puţine măscări (şi cînd apăreau erau bine motivate de context), omul stîrnea rîsete şi rîsete peste rîsete.

După ce a terminat, spre surprinderea noastră, a apărut şi un al patrulea artist. Ne-am zis că, dacă a fost plasat la urmă, ar trebui să fie măcar pe măsura celui de dinainte. Aşa că, în primele minute, am tot aşteptat cuminţi. Speram ca lunga introducere să culmineze cu ceva exploziv. Nu s-a întîmplat aşa. Individul ne-a trecut prin tot felul de poveşti, de la maşinile românilor pînă la conflictul din Ucraina. Era mai degrabă un fel de

După vreo cîteva minute, pe toţi cei de la masă a început să ne cuprindă un soi de milă. Pe scenă era un fel de cavaler al tristei figuri care ne cerşea aplauzele. I le-am dat, aşa, de jenă. Omul avea pretenţia să şi interacţioneze cu sala. La un moment dat ne-a spus că se bucură că n-a mai trebuit să facă armata şi ne-a întrebat dacă noi am făcut armata şi dacă ne-a folosit la ceva. Tot de jenă nu i-am dat răspunsul pe care-l merita. Am fi putut să-i spunem că, atunci cînd am făcut noi armata, ni se părea ceva nasol şi inutil, dar că acum, de cînd ne tot uităm la unii ca el, care n-au făcut-o, am ajuns la concluzia că ne-am înşelat. Strădaniile lui de a ne smulge rîsete sau aplauze au durat cît o insomnie. Cu vremea, mila ni s-a transformat în depresie. Cînd omul a încheiat, ne-am întors uşuraţi la farfuriile noastre. Din boxe a pornit o muzică lobotomizatoare. După o vreme, am ieşit afară pur şi simplu sincopaţi şi ne-a apucat să dansăm ca idioţii, imitînd din amintire ritmurile acelea cretine. Şi am rîs de n-am mai putut (poate că asta era şi ideea). 

Poantele maestrului ne-au rămas în minte şi am mai rîs şi-n zilele următoare, cînd ni le mai aduceam aminte. N-am uitat nici strădaniile celorlalţi trei artişti. Ne-au rămas în creier, ca un fel de durere. Am ajuns la concluzia că urcarea pe scenă cu un text prost poate fi de un comic dramatic. E adevărat, se spune că

Dar nici prostia.  

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

Virgil Musta
Medicul Virgil Musta, trimis în judecată de DNA. El a devenit cunoscut în pandemie
DNA l-a trimis în judecată pe medicul Virgil Musta, specialist care s-a remarcat în timpul pandemiei. El este acuzat că a determinat asistentele de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara să vândă teste Covid și să preleveze probe medicale pentru firma la care medicul este acționar.
ronaldo twitter jpg
Cele mai tari glume după golul fantomă al lui Ronaldo
O serie de glume circulă pe rețelele sociale după ce fotbalistul lusitan Cristiano Ronaldo a fost lăsat fără primul gol din meciul cu Uruguay de la Campionatul Mondial Qatar 2022.
 Recruți ruși la un antrenament FOTO Profimedia
Văduva colonelului rus care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a trimis o scrisoare deschisă lui Putin
Văduva unui colonel care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a scris o scrisoare deschisă lui Vladimir Putin în care i-a cerut să ancheteze moartea soțului ei, relatează portalul rus Meduza.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.