Colocvii şi colocvii

Colocviile au devenit o obişnuinţă a lumii academice, şi nu numai. Dar există colocvii şi colocvii, deşi am fi tentaţi să credem că nu ar mai fi mare lucru de inventat în domeniu, pentru a le face atrăgătoare şi că, pînă la urmă, ele rămîn într-un cerc închis al unei lumi ştiinţifice căreia i se adresează. Uneori însă putem fi surprinşi de ingeniozitatea umană capabilă să creeze pentru a atrage un public cît mai larg şi cît mai divers. Pentru trei zile (18-20 ianuarie), Rennes a fost gazda unui colocviu internaţional dedicat "Costumelor regionale, mutaţiilor vestimentare şi Ťmodurilor» (modes) de construcţii identitare". Organizatorul, Jean-Pierre Lethuillier, conferenţiar la Universitatea Rennes 2, şi echipa sa au pornit de la ideea că o manifestare ştiinţifică nu trebuie să se adreseze numai unui public ultraspecializat şi ultrarestrîns, ci tuturor, indiferent de vîrstă sau profesie. Dar ca să atragi un public cît mai divers şi cît mai numeros, inevitabil trebuie să gîndeşti sau să inventezi lucruri care să-i stîrnească curiozitatea, care să-l facă să părăsească comodul şi călduţul fotoliu din faţa televizorului, să înfrunte ploaia (a plouat fără întrerupere pe tot parcursul colocviului) şi să-şi dorească să nu scape o astfel de ocazie. A fost pentru prima dată cînd am văzut peste 150 de "spectatori" la o manifestare ştiinţifică: doamne şi domni, trecuţi bine de 60 de ani, eleganţi, decenţi, atenţi, studenţi, conservatori şi muzeografi, profesori şi cercetători veniţi de pe întreg teritoriul Franţei, simpli cetăţeni ai oraşului. Pot spune că ei au fost cei care au animat discuţiile din jurul fiecărei tematici, cu întrebări pertinente şi inteligente, cu comentarii la subiect sau pe lîngă subiect (se mai întîmplă), cu incursiuni comparative sau invocarea unor amintiri personale, cu relevanţă sau fără. Dar cum au reuşit organizatorii să transforme un colocviu tematic într-un eveniment cultural citadin? În primul rînd, subiectul ca atare interesa: veşminte, costume, modă, regionalism, naţionalism, identitate. Intervenţiile participanţilor au reconstituit istoria costumului şi "instrumentalizarea" acestuia în procesul de construire a unei identităţi regionale sau naţionale. Intervenţiile au fost susţinute de imagini, oferind "spectatorilor" posibilitatea de a vizualiza şi, mai ales, de a se familiariza cu diferitele piese vestimentare transformate în embleme identitare şi "manipulate", de pildă, în nebunia publicitară. Bineînţeles că, oricît de interesante ar fi fost aceste comunicări, nu ar fi atras un public, dacă n-ar mai fi fost şi altceva. Colocviul a fost însoţit de inaugurarea unei expoziţii "itinerante" (se va deplasa în principalele oraşe ale Franţei) - "Des habits et nous - v