Ciulei

Publicat în Dilema Veche nr. 404 din 10-16 noiembrie 2011
Dragoste şi răzbunare jpeg

Există oameni în care îţi depui rezervele secrete de încredere, aşa cum ţi-ai depune nişte valori, neştiute de nimeni, într-o bancă sigură şi discretă. Deşi operaţiunea asta sufletească pare să fie una strict energetică, lipsită de orice suport pipăibil, ea are, în profunzime, şi umbra unei dimensiuni fizice. O cu totul altă fizică, lipsită complet de supravegherea legilor pe care le-am deprins la şcoală. Actul de a te încredinţa cuiva, de a depune în viaţa altui om, în mare taină, cele mai intime resurse de încredere de care dispui, fără a-i cere măcar permisiunea, e o fabricaţie a minţii atît de delicată, încît, atunci cînd reuşeşte, capătă o greutate aproape fizică. Depunătorul, ca să zic aşa, scapă de o povară, dintre cele mai greu gestionabile, care se mută în seama altcuiva. Iar Depozitarul primeşte cantitatea asta nedefinibilă, fără să ştie precis de la cine vine, dar simţind cumva că ea se aşază peste multe altele, care au venit în timp, pe aceleaşi căi, şi s-au ordonat, unele lîngă altele, într-un gigantic seif.

În lume există oameni de soiul ăsta, depozitari care duc în spinare greutăţi colosale, poveri de încredere pe care unii, mulţi, nu le-au aruncat, ci le-au depus cu grijă în viaţa altora. De cele mai multe ori, Depozitarii sînt învestiţi, fără să o fi cerut, cu responsabilităţi pe care mulţi dintre noi n-avem puterea de a le asuma cu adevărat. În virtutea unui mecanism simplu, vechi de cînd lumea, după ce că depunem în viaţa cuiva ce avem mai de preţ în suflet, fără să cerem permisiunea de a face depunerea asta, mai pretindem şi un comportament apostolic din partea Depozitarului. E normal, nu?! Adică nu putem să lăsăm demnitatea, încrederea, tot ce e mai bun în noi, pe mîinile oricui. Depozitarul trebuie să poată tot ce nu putem noi. Să fie mereu acelaşi în exerciţiul demnităţii, să nu greşească absolut deloc, să spună ceea ce noi nu avem curajul, puterea, talentul de a spune. Valoarea oricăror fapte ale sale trebuie să fie mereu aceeaşi, ba chiar mai mare de la o zi la alta. Îl supraveghem pe Depozitar cu o vigilenţă sălbatică, direct proporţională cu greutatea valorii pe care am lăsat-o în păstrare, închisă în seiful pe care omul ales îl are de dus în spate.

La rîndul ei, această specie rară şi nenumeroasă a Depozitarilor conţine fel şi fel de oameni. Cei mai mulţi sînt conştienţi de povara pe care o au de dus. Însă tehnicile de a o căra, de la un moment la altul al vieţii, sînt foarte diferite. Unii se retrag din lume şi apar cînd şi cînd, doar să ştim că sînt acolo şi că depozitul nostru e în deplină siguranţă. La fiecare apariţie, cu cît e mai rară, cu atît sînt mai pregătiţi dinţii sfîşietori ai spiritului nostru critic, cu atît sînt mai încărcate bateriile observaţiei, în aşa fel încît nu ne poate scăpa nici cel mai mic detaliu. Responsabilitatea pe care Depozitarul nu a cerut-o neapărat, dar cu care noi l-am potcovit din plin, ne pune la fiert. Şi tăbărîm pe el, cu sentimente atît de amestecate, de ameţite, de frenetice, încît dragostea se poate confunda foarte uşor cu linşajul. Alţi Depozitari preferă să trăiască în tumultul presiunii zilnice, în gura lupului, mereu aproape de tagma contradictorie a depunătorilor. Cu cît e mai plină de larmă hămăiala vigilenţilor, cu atît mai mizantropi şi antipatici devin Depozitarii. Nu beau cu cine nu le tihneşte, nu sînt dispuşi să fie amabili cu toată lumea, n-au chef să fie indulgenţi, şi ai toate şansele să ieşi taxat usturător, dacă vrei tu, neapărat, să te bagi în faţă, să-i spui una Maestrului, din care să se vadă cît eşti de deştept şi cît eşti de competent. Există însă şi Depozitari care poartă pe umeri orice greutate, cu o eleganţă pe care nimeni n-o poate defini. Există un fel de a fi care vine parcă din altă lume, un stil de a traversa timpul, care scapă tuturor definiţiilor. Aceştia sînt Depozitarii care, deşi pot trece pe lîngă tine, pe stradă, vieţuiesc, în paralel, şi în altă dimensiune. Treaba asta, pur şi simplu, se vede. Apetitul nostru de a sesiza greşeli, setea noastră de a bea sînge critic, pornirile noastre de a vîrî în categorii orice întîlnim pe lumea asta, toate iau o pauză, tac, aidoma unei orchestre care se opreşte la un semn al dirijorului.

Aceşti oameni nu fabrică spaţii de siguranţă între ei şi ceilalţi. Nu te ţin la distanţă. Te fac, fără nici un efort, să respecţi singur distanţa, fără să fi luat vreo lecţie în sensul ăsta. Nu contează că sînt tăcuţi sau vorbăreţi, pontoşi sau liniari, rezervaţi sau expansivi. Ceva extrem de frumos se instalează în calea tragerii de şireturi, a baterii pe umăr, a tragerii de curele. Respectul pur. Poziţia cîştigată prin diferenţă netă, prin impunerea naturală, de la sine, a altitudinii autentice, a cavalerismului de mult dispărut în neant şi apărut de nu se ştie unde, a simplităţii de a-l accepta, cu bucurie, pe cel mult mai bun decît tine. Aici sînt cazurile de livrare absolută în mîinile cuiva. Iar livrarea asta poate avea o sumedenie de chipuri. Însă dimensiunea ireductibilă a acestui fapt e liniştea încrederii şi a respectului plasate în cel mai sigur şi mai sigur dintre depozite. Acela căruia nu-i ceri socoteală niciodată, pentru că ştii, cît se poate de clar, că-ţi păstrează ce ai depus într-o lume în care această sublimă monedă de schimb nu poate întîlni criza. Nici un fel de criză.

Cînd pleacă un asemenea om, chiar şi fanfaragiii de profesie, suflătorii neobosiţi în alămuri retorice, care mai bune, care mai proaste, iau o scurtă pauză. Pentru că distanţa funcţionează şi după plecare, între lumi. Iar în urma unei asemenea plecări, rămîne exact ce era prezent şi mult înaintea ei. O linişte plină de întrebări.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cu ce vom înlocui centralele pe gaze care vor fi interzise în UE. Patru din zece români susţin că preţurile pompelor de căldură sunt prea mari
Patru din zece români sunt de părere că preţul prea mare al pompelor de căldură este principalul impediment în achiziţie. Așa arată un nou studiu făcut în contextul în care centralele de apartament pe gaze vor fi interzise.
image
Istoric înfiorat de traiul primitiv al românilor din Ținutul Pădurenilor: „Credința lor, amintiri ale păgânismului de altădată”
Primele cercetări ample ale comunităților din Ținutul Pădurenilor au avut loc în secolul al XIX-lea. Omul de știință Teglaș Gabor a călătorit în satele izolate din Munții Poiana Ruscă și a rămas uimit traiul localnicilor și de obiceiurile bizare păstrate cu sfințenie de aceștia.
image
A fost votat orașul ideal - lider mondial la calitatea vieții în 2024. București, salt spectaculos în clasament
Pentru al treilea an consecutiv, o capitală europeană a fost desemnată drept „orașul ideal al lumii” dintre cele 173 nominalizate în „Indicele Global al Calității Vieții”. Capitala României se află de asemenea în acest clasament mondial.

HIstoria.ro

image
Rafinăria Petrobrazi: o istorie care se scrie încă
90 de ani de istorie – și ce istorie! Fondată în 1934, Rafinăria Petrobrazi – pe care oamenii au cunoscut-o și sub denumirile Rafinăria Creditul Minier, Rafinăria nr. 7 sau Rafinăria Brazi – a fost și a rămas un reper al comunei Brazi.
image
Ghinionul lui Tiberiu, „împăratul care nu iubea Roma”
Antonio Spinosa, în eseul Tiberiu – Împăratul care nu iubea Roma, abordează o temă des invocată de mine pînă acum: Rolul imens pe care-l îndeplinește scrierea unui istoric în imaginea transmisă posterității de prezentul în care a trăit și activat o personalitate.
image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.