Circulaţia aromelor

Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

Regizorul Cristi Puiu nu s-a dus să-şi ridice premiile Gopo pentru filmul Aurora. Iar casa lui de producţie, Mandragora, a retras încă de la preselecţie producţiile proprii care ar fi trebuit să intre în atenţia juriului. Un juriu care a mers mai departe însă, luînd în calcul şi filmele care refuzau înscrierea. Cristi Puiu acceptă sintagma „industria românească de film“ ca pe o glumă amară şi consideră că astfel de gale sînt un soi de tichie de mărgăritar sau o formă de fanfaronadă. Unii îl înjură pe chestia asta. Alţii cred că face pe nebunul şi ţine morţiş să fie antipatic, doar ca să aibă o poziţie recognoscibilă în peisaj. După cum există şi unii care se solidarizează, mai mult sau mai puţin tacit, dar musai vizibil, cu opiniile critice ale lui Cristi Puiu, doar ca să decoreze cu ceva credibil nişte mici fronde planificate acasă, în bucătărie. Ce s-o mai lungim?! Totul e în legea noastră. Orice e suspect. Totul e necurat sau are o vină ascunsă. Şi toţi afirmăm, unii despre alţii, că sîntem nişte frustraţi care pierd orice tren posibil. Nişte incompetenţi care joacă, uneori extrem de convingător, competenţa. Punct. Cam pe aici, discuţiile se termină, şi lumea merge la culcare aproape senină, cu senzaţia unei mici uşurări.

Însă tensiunea e doar parţial eliberată. Tot ce e mai greu, mai profund, mai depus cu temeinicie în igrasiile pereţilor interiori rămîne. Şi iese la suprafaţă iar, din cînd în cînd, la ocazii. În momente în care cinematografia de la noi îşi aminteşte de ea însăşi, ca breaslă, ca nostalgie a unei posibile comunităţi. Şi-ntr-o mare sărăcie, într-un spaţiu public deseori caricatural, toată nevoia, toată tristeţea, tot provizoratul se îmbracă în haine de sărbătoare şi se autodenumesc „industrie“. Iar peisajul devine, brusc, tragicomic. O lume mică, extrem de contorsionată, de irascibilă, de bîntuită de tristeţi şi nevroze se pune la masa de machiaj şi se pregăteşte să zîmbească în lumina reflectoarelor. Iar treaba se face după tot dichisul reţetelor în vigoare. Cu covor roşu, cu contabilizare de vedete, cu zumzăială despre vestimentaţia doamnelor, cu partea dulce din zvonistica breslei.

Simularea ia dimensiuni cinematografice, iar ficţiunea generală devine un fluviu gigantic în care se varsă rîurile de ficţiune ale tuturor. Începe un film grandios în aspiraţii şi mai degrabă pitic în dimensiunea platoului. Un film despre o lume posibilă la care visăm cu toţii. Dar nu e o lume posibilă care satisface visarea, ci o imagine supradimensionată şi machiată a realităţii, care, de la spate, arată promiţător, iar cînd se întoarce cu faţa produce un pic de panică. Imaginea galei „industriei cinematografice“ din România e una de cea mai tristă veselie. A spune că e provincială nu e tocmai corect. E în linia tuturor galelor de la noi. În linia aia chinuită de încercare mai mult sau mai puţin resemnată de a semăna cu modelul. Iar modelul e atît de tiranic vizibil, încît apropierea de el devine total imposibilă din start. Departe sînt toate. Şi filozofia unui asemenea eveniment, şi tehnica de a-l face să „umble“, să funcţioneze. Iar într-o asemenea situaţie detaliile se văd ca nişte pumni în plină figură. Fulgerător şi dureros.

Există însă, categoric, şi un revers al medaliei. Nişte oameni care cred în normalitatea unui asemenea gest, în valoarea lui terapeutică, indiferent de imperfecţiunile de toate felurile. Oameni care au convingerea că, poate chiar cu preţul prizării unei doze de simulare, căutarea aerului normal e o datorie care merită „sacrificiul“. Iar cînd spun sacrificiu mă gîndesc, de bună seamă, la expunerea cu bună ştiinţă la ridicolul unor situaţii. Însă dincolo de penibilul unor momente, există şi dorinţa de a ieşi din lenea absolută a resemnării, a reproşului etern, a fatalităţii biruitoare, a cîrcotelii congenitale. Asumarea unui risc, deloc mic, de a face un pas, oricît de ezitant, spre ceea ce unii dintre noi ne dorim, pur şi simplu. Adică spre lumea aia pe care o vedem doar de la distanţă. O lume pe care ne-o dorim prin preajmă, chiar dacă e adusă cu ambalajul şifonat şi cu mecanismele stricate de la trînteala transportului.

Există regizori debutanţi, scenarişti, actori, scenografi, cameramani, tehnicieni – oameni de cea mai bună calitate şi cu mare pasiune pentru meserie – care trăiesc în condiţii proaste, nedrepte, triste. Nu din cauza selecţiei naturale care împarte lumea în învingători şi învinşi. Nici vorbă de aşa ceva. Ci din cauza unui spaţiu în care orice disciplină artistică e privită ca o lăutăreală ieftină, la dispoziţia baştanului. Unul dintre extrem de puţinele momente cînd un tînăr poate lua „o gură de vis“ care să-l ţină „în viaţă“ poate fi o asemenea gală. Şi lucrul ăsta nu e aplicabil doar la tineri. Ci la orice artist, în general. Poate fi una dintre foarte rarele ocazii în care îţi alimentezi speranţa şi puterea de a merge mai departe. O şansă rară de a fi văzut, remarcat, ţinut minte, în aşa fel încît, poate, la un moment dat, măcar o dată, să nu fii tratat ca lăutarul de la nuntă. Iar lucrul ăsta, sărbătoarea meseriei, a breslei, nu se poate face decît asumînd complet faptul că totul poate părea total ridicol şi poate fi supus unor critici cumplit de aspre, în condiţiile în care, la noi, sublimul şi derizoriul nu au o graniţă precisă care să le separe, măcar un pic.

Ştiu că m-am contrazis. Am făcut-o cu bună ştiinţă. Hiperatenţii de serviciu pot să stea liniştiţi. Am vrut doar să spun, mai mult sau mai puţin inspirat, că, indiferent de care parte a convingerii sîntem, e esenţial să „ţinem de steag“. Unii să facă filme, gale, lansări, alţii să le critice, iar alţii să meargă să le vadă. Sănătatea fenomenului, fie ea şi şubredă, vine şi dacă vorbim despre ea. Mai bine sau mai prost. Măcar aşa se mai ia capacul de pe oala de ciorbă a fiecăruia. Iar circulaţia aromelor e o parte frumoasă şi esenţială a vieţii de bloc. Şi de cartier. 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Șoșoacă propune anexarea unor teritorii din Ucraina. Analist: O propunere aberantă. Teritoriile au fost ocupate de Uniunea Sovietică
Senatoarea Diana Șoșoacă a depus un proiect de lege prin care cere denunțarea unui tratat dintre România și Ucraina, mai exact aceasta cere ca România să anexeze mai multe teritorii ale Ucrainei. Contact de „Adevărul”, politologul Cristian Pîrvulescu descrie propunerea senatoarei drept una aberantă.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Un șofer român de TIR a explicat cum a ajuns să câștige 4.200 de euro pe lună VIDEO
Un tânăr român, care lucrează ca șofer de TIR la o firmă de curierat din Germania, a dezvăluit într-un clip video publicat pe TikTok cum a ajuns să încaseze 4.200 de euro pe lună.

HIstoria.ro

image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.