Cineva acolo sus mă iubeşte...

Publicat în Dilema Veche nr. 93 din 27 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- Era un tip, de pildă, care îşi abandonase studiile şi intrase şofer de camion - e o meserie foarte cerută, grea, dar bine plătită. Cîştiga bine şi era mulţumit. Pînă cînd asistenta socială l-a luat în evidenţele sale ca fiind o problemă socială. - Păi, de ce? - Décrocheur! - Ce-i aia? - Adică a decroşat de la şcoală, şi-a întrerupt studiile - şi asta e foarte prost văzut aici în Canada, imediat îţi trimit intervenantul social să te ajute să revii pe drumul cel bun. Cînd am mai venit şi eu să-i iau un interviu, a intrat în panică de tot. Nu ştia de ce fac interviul cu el, că e vorba de o cercetare şi, după discuţii, m-a întrebat, speriat, ce părere am, dacă a ieşit bine, ce o să se întîmple cu el? Degeaba i-am spus că eu n-am nici o treabă cu el, a rămas convins că asta-i vreo regulă de confidenţialitate şi că viaţa lui depinde de raportul meu... - Dacă-i spune deci "intervenantul" ăsta, cum îi zici tu, că este o problemă socială, a încurcat-o, chiar dacă el era convins pînă atunci că a reuşit în viaţă! - A, da, fără această recunoaştere oficială eşti mort aici! Trebuie să intri în sistem... - Acum îi înţeleg eu pe maramureşenii mei! - !? Am avut brusc o revelaţie. Vorbisem pe îndelete, în pauza colocviului, cu Laurence despre problema recunoaşterii, avînd aceeaşi referinţă inaugurală la "teoria recunoaşterii" a lui Ricoeur, menită să completeze, într-un fel, teoriile curente ale cunoaşterii. Eram amîndoi de acord asupra nevoii şi importanţei recunoaşterii pentru toate soiurile de emigranţi, dar de abia acum, vorbind cu Mircea, înţelegeam cu adevărat sensul propriu, personal, existenţial şi dramatic al acestei nevoi. Pe de o parte, orice stat, orice administraţie au nevoie să-şi categorizeze supuşii, trebuie ca, într-o lume a mobilităţii planetare, să-i "recunoască" pe ai săi şi să-i aşeze la locul lor pentru a-i putea guverna. Ca pe vremuri, în imperiile coloniale, care trebuiau să-şi clasifice "primitivii" pe grupuri etnice bine delimitate în spaţiu, indiferent de organizarea şi părerea acestora, adică să-i aşeze în tot atîtea entităţi "guvernabile". În prezent, această "recunoaştere" este distribuită prin acordarea - sau nu - a cetăţeniei, a permisului de muncă, a posturilor şi a cartierelor de locuit la care ai acces, prin atribuirea unei poziţii într-o scală dozată cu grijă şi bine controlată a includerii şi excluderii. Prin aceste operaţii birocratice, mai mult sau mai puţin riguros gestionate, de la ţară la ţară, administraţiile pun indivizii în căprării de apartenenţă şi îi tratează în consecinţă. Rece şi implacabil. Afară, pe străzile Québecului, era rece şi cerul imens al Canadei se pregătea de iarnă. Totul părea să meargă ca uns în acest oraş, dar simţeai pe şira spinării că ai tot interesul să fii recunoscut de această societate eficientă, că trebuie să faci totul pentru a fi in şi nu out. Mi s-a făcut brusc frig şi, pentru o secundă, m-am visat acasă, în siguranţă. Pe de altă parte, toţi aceşti indivizi îşi urmează, conştient sau nu, propriile căutări ale recunoaşterii. O recunoaştere socială însă, interpersonală şi personalizată, dincolo de clasificările reci ale recunoaşterii publice. Dincolo de - şi, adesea, în competiţie şi/sau în compensaţie cu - clasificările "de sus în jos" ale administraţiei, se ţes astfel reţele sociale "de jos în sus", de confirmare şi recunoaştere simbolică reciprocă. Indiferent de ceea ce spun "agenţii sociali" despre mine, am nevoie să ştiu că cineva acolo sus mă iubeşte... Ierarhiile şi poziţiile sociale pot fi astfel corectate, compensate sau, uneori, pur şi simplu confirmate. Politicile publice "reci" ale apartenenţei sînt întreţesute cu practicile "calde" ale sociabilităţii. Marginali sau marginalizaţi, de cele mai multe ori, de politicile publice de apartenenţă din ţările pe unde migrează în căutare de lucru, "căpşunarii" noştri sînt şi ei, ca tot omul, în căutare de recunoaştere, chiar dacă nu l-au citit pe Ricoeur. Au nevoie şi ei de confirmare socială, dacă nu a succesului, măcar a onorabilităţii poziţiei sociale pentru care muncesc din greu. De cele mai multe ori, nu o pot obţine - sau au impresia că, orice au făcut, fac şi vor face, vor rămîne tot marginalii societăţilor în care au pătruns, că vor continua să fie priviţi, în cel mai bun caz, cu condescendenţă. Or, degeaba tragi din greu şi, eventual, reuşeşti după propriile tale standarde, dacă nu citeşti în ochii celorlalţi admiraţie sau măcar puţină invidie! Şi atunci caută fiecare, după caz şi posibilităţi, recunoaşterea celor de unde au plecat, a părinţilor, vecinilor şi duşmanilor din satul de origine, combinînd sui generis strategiile mai vechi ale recunoaşterii comunitare cu exigenţele mai noi ale unei recunoaşteri tot mai individualizate. Precum acei doi fraţi din Maramureş despre care îmi povestea Raluca şi care, locuind în aceeaşi casă la Roma, s-au întors în acelaşi timp în satul lor, dar fiecare cu maşina personală pentru a obţine astfel fiecare în parte recunoaşterea socială de care avea nevoie. Sau precum toţi ţăranii migratori care nu se gîndesc decît cum să-şi facă o "casă făloasă" în satul de obîrşie, chiar dacă cu banii respectivi ar putea face şi altceva mai "util". Sau chiar dacă, uneori, nici nu se vor mai întoarce vreodată în acea casă devenită astfel simplă garanţie a unei recunoaşteri sociale greu - sau imposibil - de obţinut "dincolo". Recunoaşterea este şi ea o nevoie cît se poate de raţională, dincolo de diversele sale raţionalizări şi indiferent de faptul că, uneori, ne este foarte greu să o acceptăm ca "alegere raţională". Pe vremuri se spunea "a-ţi face un rost" - şi tot "gura satului" dădea verdictul dacă ai reuşit sau nu...

image png
Cum și ce se mai fură în România
Cum a fost cazul unui angajat din comerț, care vindea vinuri și care a fost condamnat nici mai mult, nici mai puțin decît la moarte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Franța și Estul
Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Frica lui Putin jpeg
De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.
index jpeg 5 webp
Cleopatra și o doză din istoria berii
Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Decivilizare și civilizare
Consolidăm aportul nostru la decivilizare și ne plîngem, apoi, că partea civilizată a societății nu se arată încîntată că este decivilizată.
image png
Ce înseamnă să fii viu?
„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.
„Cu bule“ jpeg
Bobul, la modă
Bobul din domeniul coafurii feminine merită să intre în dicționare, alături de omonimele sale mai vechi și mai noi.
HCorches prel jpg
Banii, această chestiune măruntă
Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Dacă Trump revine
Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Lifturi
Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.
O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.

Adevarul.ro

image
De ce ne sângerează gura uneori după ce mâncăm ananas
Ananasul este o gustare răcoritoare bogată în vitaminele C și B6, printre alte beneficii dietetice, dar conține și o enzimă atât de puternică încât este folosită și în bucătărie pentru frăgezirea cărnii, relatează IFL Science.
image
Obiceiuri scandaloase la români. Cum ajutau, în trecut, socrul și nașul la „consumarea“ căsniciei
În Principatele Române, în Evul Mediu, dar și în zorii modernității, la sate și în mahalale existau obiceiuri sexuale pe care lumea contemporană le-ar considera de neacceptat. De exemplu, socrul își ajuta fiul în noaptea nunții, același drept avându-l și nașul.
image
Cine este „Șeba”, fiul artist al ministrului rus al Apărării. Duce o viață de lux după ce a scăpat de mobilizare FOTO
Identitatea unui fiu nelegitim al ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a fost dezvăluită de fundația anticorupție a opozantului rus încarcerat Alexei Navalnîi, a relatat The Telegraph.

HIstoria.ro

image
Povești despre teatrul bucureștean
Iubim teatrul și ne mândrim cu actorii săi din toate generațiile. Azi aflăm povești despre teatrul bucureștean de la primele încercări, pe vremea lui Caragea Vodă, și până la apariția Teatrului Național din București.
image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.