Cine sînt eu?
Întrebarea aceasta face parte din categoria grea, cea a lui A fi sau a nu fi? E și titlul unei cărți recent apărute la editura Result, autor fiind Dorin Bodea – sociolog, psiholog, doctor în economie și vechi colaborator al revistei noastre. Cine sînt eu? e o colecție de eseuri, multe publicate deja în Dilema veche, care merg pe linia explorării identității, a sinelui, a mentalităților și a comportamentului celor care, în general, lucrează ca angajați sau manageri la companiile din România. Nu e vorba de simple păreri ale autorului, ci de analiza unor rezultate ale unor ample studii și cercetări. În urma acestora, Dorin Bodea reușește să răstoarne idei și clișee foarte bine înrădăcinate în mentalul corporatist autohton și să tragă concluzii interesante în ce ne privește. Una dintre ele, de exemplu, sună așa: „Modelul cultural care ne încurajază să fim mai buni, să fim superiori celorlalți ne învață treptat-treptat cum să devenim un pericol social pentru aceștia“. „Nu este exagerat“ – mai spune el – „să vorbim despre o cultură a superiorității care reușește să denatureze, să dezrădăcineze natura umană.“
Dorin Bodea descrie rădăcinile și evoluția unor concepte integrate în mintea omului actual. El pleacă de la teoria că renașterea, modernitatea și apoi postmodernitatea au la bază inventarea oglinzii, cea în care omul s-a putut vedea pe sine. Autorul observă cum, încetul cu încetul, totul s-a centrat pe propriul sine al fiecăruia, iar astăzi începem să ne confruntăm cu exagerări ale căror consecințe sînt greu de evaluat. „Păcatul capital al omului postmodern este să se mintă pe sine însuși, să se păcălească crezînd că este deosebit, altfel decît ceilalți“, consideră Dorin Bodea. El vorbește despre „revoluția imaginară a sinelui și nașterea hiperindividului“. „Asistăm“ – spune el – „la umflarea peste măsură a imaginii de sine, prin imaginarea unui potențial propriu nemărginit, care însă pierde orice contact cu realitatea, cu ceilalți, cu realizările, cu materialitatea. Am intrat în epoca realității subiectivității absolute.“ Și aici nu mai e vorba doar de ce se întîmplă în România. Problemele sînt universale. În noua cultură nu mai e relevant să te definești prin ceea ce ai făcut, ci e nevoie doar să arăți cine poți fi, mai observă autorul. Lucrurile astea ne duc cu gîndul, bineînțeles, și la ceea ce constatăm în legătură cu dezvoltarea tehnologiilor de comunicare, a Internetului și rețelelor de socializare. Dar indivizi cu o imagine deformată pînă la monstruozitate asupra sinelui, oameni maligni, cum îi numește Dorin Bodea, au existat și în secolul trecut, modelele supreme fiind Stalin și Hitler. Să nu-l uităm nici pe „al nostru“ Ceaușescu.
O altă latură a identității care intră, în mod științific aș spune, în vizorul lui Dorin Bodea este „mîndria de a fi român“. În urma studiilor pe care le-a făcut, concluzia e cît se poate de clară: „mîndria de a fi român nu are legătură cu România și cu românii, ci doar cu propria persoană“. Adică fiecare e mîndru de el însuși, dar îi e rușine de cei din jur. Ceea ce se transformă într-un individualism orientat contra celor din jur. Autorul are și soluții la ceea ce detectează a fi „o halucinație privind cine sîntem cu adevărat“, o criză de identitate a românilor. O posibilitate ar fi „să încercăm să ne recunoaștem în cum ne văd ceilalți români“ pentru că răspunsul la criza noastră de identitate se află în noi înșine.
Dar cercetările firmei de consultanță Result Development, pe care se bazează concluziile lui Dorin Bodea, conțin și cifre, procente seci, rezultate în urma unor sondaje sau experimente. Dintr-o asemenea cercetare, realizată pe un eșantion de peste 1600 de angajați români cu studii superioare din toată țara, rezultă că 83% dintre aceștia „împărtășesc idei și convingeri ce favorizează necinstea, manipularea adevărului și realizarea de compromisuri“. Un rezultat pe cît de deprimant, pe atît de puțin surprinzător, aș spune.
Într-o consecință logică a problemelor amintite, încrederea în ceilalți ar fi un element-cheie. De încredere depinde în foarte mare măsură mersul unei societăți. Iar Dorin Bodea nu o omite din preocupările și cercetările sale. El a aplicat un cunoscut experiment numit „jocul încrederii și al răzbunării“ la o conferință cu manageri și directori de bănci, intitulată „Recîștigarea încrederii în sistemul financiar-bancar din România“. Testul acesta, care verifică în mod cît se poate de concret încrederea, cu bani, a fost trecut de doar 6 dintre cei peste 80 de bancheri participanți. Așadar, cei a căror profesie și ale căror profituri sînt bazate pe încredere nu au încredere.
În concluzie, Cine sînt eu? e o carte care ne pune niște diagnostice teribile și care, de fapt, ne arată cine sîntem noi, românii.
