„Cine minte-şi rupe-un dinte“

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Așa ziceam noi – prietenii mei și cu mine – în liceu, pe vremea odioasei dictaturi. Azi, cine minte are parte de un zîmbet – rînjet? – de invidiat de către cei mai prestigioși producători de pastă de dinți. Cu scuzele de rigoare față de cititori, voi folosi spațiul rubricii mele în primul rînd pentru o serie de citate. Merită să fie (re)citite și să se reflecteze asupra lor.

Iată-le:

„Guvernul susține valorile fundamentale ce consacră următoarele principii:

● România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme.

● Statul este organizat potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale, politica dialogului și cooperării promovată de Ministerul Justiției între cele trei puteri în intervalul 2013-2015 urmînd a fi continuată și dezvoltată.

● Statul român are obligația de face cunoscută LEGEA tuturor beneficiarilor săi, asigurînd astfel înțelegerea normei ca prima premisă a aplicării corecte și a prevenirii încălcării legii, încheierea de parteneriate cu toate profesiile juridice urmînd a juca un rol important în acest proces.

● Justiția se înfăptuiește în numele legii, iar Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de garant al independenței Justiției, este chemat să asigure condițiile de imparțialitate și responsabilitate ale acestui serviciu public esențial pentru democrația din România.

● La zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România are capacitatea de a contribui la crearea unui spațiu juridic european bazat pe încredere reciprocă și eficiență în fața provocărilor viitorului.“

Ați ghicit? Sînt din programul electoral al PSD, cel despre care am auzit spunîndu-se pe o mie de voci că a cucerit inimile electoratului. Lucru temeinic, nu glumă!

Cu deformația mea profesională de filolog, încerc să mă uit mai îndeaproape la unele cuvinte/sintagme/propoziții/fraze. Nu la toate. Măcar la cîteva.

De pildă, la „demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic“ care, în concepția ofertanților, reprezintă „valori supreme“.

Mă întreb și eu cum e cu „demnitatea omului“ atunci cînd niște zeci de mii de cetățeni ai României au fost taxați, de oficiali ai PSD sau de răspîndaci ai unor trusturi mass-media afiliate, drept „naziști“, agenți ai unei noi „mineriade“, complotiști ai unei „lovituri de stat“, „iohanniști“ – termenul pare să fi fost ridicat între timp la rangul unui epitet de rușine –, „manipulați“ sau „pițipoance“, pentru simplul delict de a fi fost de altă părere decît guvernanții într-o chestiune ce ține, fără doar și poate, de simțul dreptății. Cum e cu „drepturile și libertățile cetățenilor“ cînd ți se spune, pe aceleași canale, că dreptul de a ți spune opinia trebuie mai întîi autorizat de către cei cu care nu ești de acord și că ai deplina libertate să protestezi… după patru ani. Despre „libera dezvoltare a personalității umane“ ce să mai spun? Majoritatea celor care au participat la recentele mitinguri împotriva proiectului PSD al ordonanțelor de urgență privind amnistia și grațierea erau, deloc surprinzător, tineri. Cred că preumblarea în frig și strigătul de-a surda sînt modalități optime de a-ți dezvolta personalitatea.

„Pluralismul politic“ a rămas, nu mai e cazul să comentez, principalul inamic al PSD în proiectul instaurării unei democrații sans frontières.

Am văzut și cum s-a concretizat „politica dialogului“ pe care PSD-ul se lăuda că o va continua și aprofunda în raport cu predecesorii – adică cu ei înșiși. „Dezbaterile“ organizate de guvernanți pe tema amnistiei și grațierii au fost cea mai „originală“ formă de dialog pe care mi-a fost dat să o văd în istoria postdecembristă a României. Despre „principiul separației și echilibrului puterilor“ putem afla multe de la niște lideri de partid convinși că Justiția are ca scop central „fabricarea de dosare“ pentru liderii politici care îi sînt dezagreabili. Un echilibru, într-adevăr, remarcabil: noi sau voi?

Despre rolul CSM ca „garant al independenței Justiției“ iarăși e de prisos să mai consumăm vorbele, de vreme ce și instituția cu pricina, ca și Procuratura Generală, ca și antipaticul DNA, ca și…, ca și…, pesemne din deficiențe de moment ale politicii de cadre PSD-iste, au căzut în aceeași culpă de a nu fi de aceeași părere.

Programul electoral atrăgea totodată atenția asupra nevoii ca cetățenii României să fie ajutați să cunoască LEGEA (chiar așa, scris cu majuscule!), dar uita să menționeze pe care dintre ele: pe cea de ieri, de azi sau de mîine? Mai mult încă, ni se promitea să nu mai fim doar niște „executanți“ ai directivelor europene în materie de Justiție, ci să ajungem să dăm UE un sprijin pentru „crearea unui spațiu juridic european bazat pe încredere reciprocă și eficiență în fața provocărilor viitorului“. Fără comentarii.

Au mai fost și alți răuvoitori care au atras atenția că niște cuvinte precum „amnistie“ sau „grațiere“ nu figurau defel în programul electoral PSD-ist. Ei bine, se înșelau, pentru că în același document putem citi:

● „Se va realiza o analiză riguroasă la nivelul penitenciarelor care va viza elaborarea unui program de măsuri ime­diate de natură legislativă și administrativă. Scopul este crearea de condiții care să respecte statutul și demnitatea umană și să evite sancționarea României de către organismele internaționale.“

Învîrtitorii de cuvinte și-au făcut bine datoria, însă nu perfect. Unde e „analiza riguroasă“? Unde sînt „măsurile de natură (…) administrativă“? Nu avem nici măcar raportul Administrației Penitenciarelor pe 2016 pe masă. Avem, în schimb, un cor al aplaudacilor care plîng de soarta pușcăriașilor, victime ale statului de drept (am auzit că o asociație care s-a prezentat la consultări chiar așa se numea) și ale odioaselor lui instrumente. Mai citim, mai încolo, în același program:

● „Luînd în calcul progresele României și atingerea benchmark-urilor, reperele inițiale ale MCV, Guvernul și CE vor coopera pentru ridicarea MCV în mandatul actualei Comisii. Este importantă și transpunerea cu prioritate în legislația națională a directivelor europene care privesc sistemul judiciar.“

Și uite – surpriză! –, MCV-ul zice că cu „sistemul judiciar“ lucrurile ar mai fi cum ar mai fi, mai greu e cu cei care fac „legislația națională“ pe care acesta e dator să o pună în aplicare. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

drapel steah sua america rusia foto shutterstock
SUA condamnă noile anexări efectuate de Rusia și impun sancțiuni
SUA au anunţat vineri că impun noi şi „severe” sancţiuni împotriva Rusiei, condamnând anexările „frauduloase” de teritorii în Ucraina.
Militari americani şi români antrenându-se, la Babadag
Trupe NATO, la marginea Deltei Dunării. „Mărășești - 22.2” va trage cu muniție reală
Sute de militari români și americani vor ajunge în zona Babadag, județul Tulcea. Ei vor fi însoțiți de peste 100 de mijloace tehnice de luptă care le vor permite să execute trageri cu muniție reală.
image png
Noi imagini spectaculoase cu luptele de la Azovstal: „Rușii aveau totul, noi nu aveam nimic” VIDEO
Război în Ucraina. Un soldat din batalionul Azov, eliberat recent de Rusia în urma schimbului de prizonieri, a postat pe Telegram un video cu secvențe din timpul luptelor care au avut loc la oțelăria Azovstal din Mariupol.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.