Cine l-a trădat pe Richard Wurmbrand?

De cîteva săptămîni spun amicilor că pastorul Wurmbrand va fi cîştigătorul de jure al proiectului de televiziune Mari români, mai ales dacă nu se clasează în primii trei. Şi tot mi se sugerează, cu aerul că mi se face un mare favor, să nu zic asta - pentru că se vor supăra evreii! (R.W. s-a născut evreu); sau protestanţii! (R.W. a trecut de tînăr la luteranism); sau româno-americanii! (ei l-ar fi votat masiv pe R.W. prin Internet); sau elevii de la Colegiul Wurmbrand din Iaşi (se speră că ei l-ar fi votat masiv pe R.W. prin Internet!). Alţii, mai machiavelici, m-au întărîtat - poate în speranţa că se va supăra dna Hossu-Longin (realizatoarea documentarului cu R.W. de la TVR) sau măcar dl Olaru Stejărel (absolvent de Teologie Ortodoxă, sastisit de cele sfinte şi coborît în prea-lumescul Ştiinţelor politice, om ce a căpătat aerul autosuficient al prematur-acritului de multele secrete pe care le ştie - da’ nu le spune pe toate! -, etern rănit de constatarea că nu mai are ce învăţa pe lumea asta, şi pentru care cei care nu-s de acord cu el sînt trataţi, "cu prietenie", de ignoranţi ş.a.m.d.). Şi totuşi, pariez că, la capătul acestor rînduri, nici unul dintre cei de mai sus nu se va supăra. Cel puţin cei care, dintre ei, au capul pe umeri şi nu se consideră deţinătorii, sub unghia degetului mic, ai adevărului absolut. Cei omniscienţi să sară peste acest articol. Celorlalţi, celor ce mai păstrează ceva dileme, le dedic interpre¬ tarea ce urmează. Da, Wurmbrand a făcut o figură notabilă. Anonim alaltăieri, azi e al 5-lea dintre românii tuturor timpurilor. Nota bene: şi încă n-am aflat tot! Unii au sărit ca arşi cînd am spus, în ultima ediţie a show-lui, că România nu-l poate exporta lumii pe R.W. În 1995, cînd am ajuns în Canada, cartea Cu Isus în subterană a pastorului Wurmbrand (ediţia franceză) era considerată clasică; la Bucureşti abia dacă fusese tradusă. Aşadar, poţi exporta ceva ce nu ai? Cum putem noi propune lumii o figură care e mai cunoscută în lume decît la noi? Celor înfierbîntaţi, care au părăsit profesionismul pentru partizanat, le propun altă perspectivă: tot ce putem face pentru R.W. este, dimpotrivă, să-l importăm - în speranţa că vom accepta mai lesne destinul lui. Destin care a fost cu de toate. Un om, un chip, mai multe secrete - al 5-lea dintre români Tînăr evreu român atras de comunism la mijlocul anilor ’20 şi decis, în focul tinereţii, să-şi sacrifice viaţa pe altarul ateismului & revoluţiei, junele Wurmbrand pleacă în URSS şi stă doi ani şi ceva (1927-1929) într-o şcoală politică (sau de politruci, depinde cum punem accentul). Se va întoarce clandestin în România - unde intră, firesc, în atenţia Siguranţei, dar şi în cea a ilegalului partid comunist de la noi, care-i dă acte false şi sarcina organizării filialei bolşevice din Deva. Închis la Doftana, are revelaţia care-i va salva (va spune el) viaţa: credinţa în Hristos. Aşadar, o primă trădare: Wurmbrand a fost înşelat, mai întîi de toate, de visurile comuniste ale tinereţii sale şi a fost dezgustat de ceea ce văzuse în patria lui Stalin. Aici Ţ uţea avea dreptate: nici o pagubă dacă eşti comunist la 25 de ani - totul e să nu rămîi şi după. În preajma celui de-al doilea război mondial, R.W. - membru, acum, al unei Misiuni Anglicane la Bucureşti - tutelează creştinarea mai multor evrei. Unii spun că tocmai charisma sa îl făcea persuasiv. Alţii spun că, de fapt, evreii creştinaţi (nu foarte mulţi oricum) încercau să scape de legislaţia cu accente rasiale a Guvernelor române. Cele două variante nu se exclud reciproc. R.W. este trădat şi de Conducătorul Ion Antonescu: rudele soţiei sale sînt deportate în Transnistria şi nu le va mai revedea vreodată. Se termină războiul şi, repede, o altă trădare: în octombrie 1945, premierul Petru Groza - profitînd de calitatea sa de ctitor de mînăstiri, membru al consiliilor eparhiale etc. - organizează la Bucureşti un soi de congres al religiilor. Scopul, clar ca apa chioară: în plină grevă regală (între august ’45 şi ianuarie ’46 regele Mihai nu a mai semnat actele Guvernului, cerîndu-i în zadar demisia), Groza dorea să arate că toate bisericile din ţară sînt de partea lui. Wurmbrand l-a contrazis pe premier, dar a fost iarăşi trădat: evreu creştinat, el a căzut la mijloc; nimeni nu s-a grăbit să fie solidar cu el. Va fi arestat imediat după alungarea din ţară a regelui Mihai - prin februarie 1948. Despre perioada sa de detenţie, alţii - mai iniţiaţi decît mine - ar putea povesti mai multe. Mă rezum la a spune că acolo, în închisoare, îi va întîlni pe N. Steinhardt, Ion Ioanid ş.a. Şi cea mai tare trădare: Richard Wurmbrand a fost înşelat - oricît de banal ar suna - de epoca sa. În 1966, la un an după ce fusese răscumpărat din România comunistă, cu preţul de 10 mii de dolari (!), de o fundaţie creştină norvegiană, ajunge în Statele Unite. Depune mărturie în faţa unei comisii a Sena¬ tului american şi - surpriză - americanii nu se prea grăbesc să-l creadă! (va urma, dar numai pentru ignoranţi!)