Chatroulette sau despre comunicarea arbitrară
E ca la ruletă. Nu ştii ce se va întîmpla, cine va apărea pe ecranul calculatorului şi ce va spune. În ultimele săptămîni, pe Internet se comunică arbitrar. Chatroulette a avut succes fulgerător, într-un timp extrem de scurt, în care alte proiecte online nici nu apucă să se dezmeticească. Băiatul care l-a făcut e din Moscova, are 17 ani şi spune că s-a plictisit să vorbească mereu online doar cu prietenii lui. De ce n-ar face-o la întîmplare, cu străini? Aşa s-a născut Chatroulette, locul unde comunici cu cine se nimereşte.
Chatroulette este de o simplitate uimitoare. Intri pe site, porneşti webcam-ul şi intri într-o conversaţie la întîmplare cu cineva. Nu-ţi place, apeşi next şi treci la următorul. De aici s-a născut şi sintagma „getting nexted“. Pare o prostie? Poate, dar peste 20.000 de oameni tocmai o experimentează în timp ce eu scriu acest articol. Între ei, ai şanse să dai de celebrităţi precum Paris Hilton sau Kelly Osbourne. Mai mari şanse sînt însă să dai peste perverşi, ciudaţi, exhibiţionişti care îşi găsesc aici refugiul, peste puşti plictisiţi sau exuberanţi sau peste personaje ce par rupte din filmele fantastice.
De unde dorinţa asta nebună de a comunica? E o vorbărie fără sens, fără cap şi fără coadă, unde nu ai nici un fel de opţiune în a-ţi alege partenerul în afară de cea de a da next. Începi să te întrebi cît de plictisiţi şi alienaţi sîntem dacă ajungem să vorbim la întîmplare, cît de mult ne lipsesc relaţiile reale şi comunicarea cu sens. E o formă de relaxare? Nu cred că e vorba doar de acest lucru. Probabil că Chatroulette umple un gol şi, în plus, nu are implicaţii. Nimeni nu ştie cine eşti, de unde eşti, cel mult te poate înregistra şi pune apoi pe YouTube. Responsabilitatea e zero. Aici, puştiul din Rusia a intuit bine: site-ul nu-ţi cere cont, profil, parolă, nu-ţi impune nici o restricţie. Nu e ca în reţelele clasice de socializare unde, dacă vrei să te ascunzi sau să vorbeşti prostii, trebuie să-ţi faci profiluri false, lucru ce implică timp, nervi şi confirmări pe e-mail.
Că tot am vorbit de YouTube, ce se întîmplă pe Chatroulette are un potenţial incredibil de viralitate. Video-urile funny, înregistrate de utilizatorii site-ului, ating sute de mii de vizualizări în cîteva zile, circulă pe mail-uri, pe messenger, se dau de la unul la altul cu o viteză demnă, teoretic, de o cauză mai bună. Unele dintre ele sînt de-a dreptul suprarealiste, altele absurde, altele aduc a film noir. Unii dintre cei care folosesc Chatroulette îşi construiesc adevărate scenografii pentru a stîrni reacţii. Vezi un tip cîntînd impasibil la pian, pe un altul spînzurat de lustră, altul comunică prin desene, altul este îmbrăcat într-un costum imens de animal de pluş, un bătrîn dubios se scarpină cu peria de toaletă pe spate ş.a.m.d. E şi un spaţiu de joacă unde poţi studia reacţiile oamenilor în faţa unor replici absurde sau a unei imagini ieşite din tipare.
Oamenii de online propun de obicei cele mai alambicate idei, ce implică cercetare, tehnologie, creaţie, design, promovare, marketing. În momentul ăsta probabil că multora dintre ei le vine să-şi bage minţile creative într-un butoi cu apă rece. E atît de simplu, îţi vine să spui. Evrika, deci asta vor, să comunice fără sens! Cît de greu putea să fie să mă gîndesc la asta? Pare ideea ideilor, e simplă, OK, cere ceva programare şi nişte servere puternice, dar se promovează singură şi aduce sute de mii de oameni pe zi. Întrebarea rămîne acum cum se va folosi Chatroulette pentru promovarea de produse. Păi, deja a început: Faith No More au transmis un concert live pe Chatroulette celor cîţiva norocoşi pe care i-au nimerit de la un next la altul, iar reacţiile lor cînd vedeau cu cine intră în contact erau transmise pe ecrane mari în timpul spectacolului. Brandul de îmbrăcăminte French Connection a făcut un concurs unde participanţii trebuia să trimită dovezi că au cucerit pe cineva de sex opus în Chatroulette. Dacă tot e atît de folosit, de ce să nu profite şi companiile de buzz-ul creat?
Chatroulette porneşte de la fascinaţia conversaţiilor întîmplătoare şi de la elementul surpriză. Nu ştii cine urmează şi, pînă la urmă, nu ştii dacă nu găseşti acolo pe cineva cu care să comunici mai liber şi mai sincer decît o faci în mod normal. E un simulacru frumos, nu?
