Cel mai mare truc al diavolului...

Publicat în Dilema Veche nr. 609 din 15-21 octombrie 2015
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

…e să ne facă să credem că el nu există. Cei mai mulţi îl creditează pe Christopher McQuarrie – scenaristul filmului The Usual Suspects (1995), în regia lui Bryan Singer – ca fiind autorul acestor vorbe, devenite şlagăr. Autorul real al acestui avertisment, formulat aşa, e Charles Baudelaire, într-o povestire din Mici poeme în proză (Le Spleen de Paris). Iar esenţa acestei formulări e pritocită de sute de ani, în fel şi chip, de toţi cei care au trăit, pe propria piele, lupta continuă cu nevăzutele. O luptă dusă mult dincolo de orice schismă sau de orice împărţire pe baricade instituţionale a oamenilor care au încercat, în fel şi chip, să caute credinţa adevărată, să găsească drumul spre divinitate, să lupte, fără nici un armistiţiu, pe cel mai greu teren de bătălie al lumii – războiul dintre suflet şi trup.

Să ne gîndim un pic la lecţiile de actorie pe care le iau oamenii politici. E un obicei vechi, nu l-am inventat noi. De cînd instituţia teatrală a devenit unul dintre reperele vizibile ale spaţiului public, actorul a devenit şi el, la rîndul lui, una dintre vedetele comunităţii. Atenţie, nu e vorba de artist, în general, ci de actor. Vedete ale curţilor şi comunităţilor puteau fi artiştii trupelor ambulante care vizitau periodic anumite locuri, iar la nivel mult mai mare, sculptorii, pictorii, muzicienii. Mereu a existat tentaţia publicului, fie că era vulgul de la parter sau lumea de vază de la lojă, să imite cumva spectacolul de pe scenă. Să-şi iasă, cumva, din piele. Să facă „un pic de panaramă“, cum s-ar spune într-o românească reprobabilă. E în natura profundă a omului. Pictorul, sculptorul, muzicianul, oricît ar fi de respectaţi şi de recunoscuţi ca artişti, au un obiect al muncii foarte concret, un instrumentar al exprimării artei lor. Nu e deloc uşor să faci ce fac ei. Cu actorul e altceva. Pare că aproape oricine poate să facă ce face el. Şi de-aici începe o lungă discuţie, care ţine de alte sute de ani.

În cel mai simplu mod cu putinţă, lucrurile stau cam aşa: vrei să fii vedeta grupului, să devii centrul atenţiei şi să nu mai pierzi poziţia asta? Spune bine o glumă bună, povesteşte ceva, dansează, imită pe cineva, cîştigă atenţia, evoluînd în faţa unui public. Nu poţi sculpta ceva imediat. Nu poţi picta un tablou cît ai bate din palme. Da, poţi cînta ceva, la un instrument sau vocal, dar asta înseamnă multă investiţie de timp, pînă ajungi acolo, pînă înveţi cum se face treaba asta. La actorie, pare foarte simplu. Faci şi tu cum ai văzut că făceau ăia pe scenă sau cum făcea unul care le-a cîştigat, la un moment dat, atenţia tuturor. Iar competiţia pentru a intra în lumina la care se uită publicul e ceva vechi de cînd lumea, dar conţine şi o cruzime greu de exprimat în cuvinte. Tocmai pentru că această competiţie a cruzimii conţine o doză profundă de omenesc, ea va fi mereu aruncată în umbra unei ipocrizii pe măsură, care îi va găsi tot soiul de nume şi formulări convenabile. N-o să putem opera confortabil niciodată cu ce e prin minţile noastre, dacă am folosi „mizerie umană, ură, invidie, suferinţă, durere, frustrare, agresivitate, frică“, în loc de „histrion, instinct al exprimării, ipostaziere, ficţionalizare, lumi şi situaţii posibile“, iar listele pot continua mult şi bine. Hamlet ne arată direct aşa ceva, dar e un exemplu care s-a clasicizat atît de tare, încît e ca Acropolisul. Nu-ţi mai spune mare lucru. Îl vezi peste tot, în toate imaginile din supraexpunerea publică. În cel mai bun caz, îi faci o poză şi pleci la o cîrciumă, uşurat c-ai bifat chestia.

Actoria pare o şmecherie de prestidigitaţie, o scamatorie, o iuţeală de mînă pe care poţi s-o deprinzi repede şi de care te poţi folosi exact atunci cînd ai nevoie. În spaţiul corporatist, lecţiile de comportament în faţa unui grup, de vorbire în public, de pregătire şi dozare a unei prezentări sînt lucruri absolut obişnuite. Fac parte din cultura organizaţională profundă a acestui mediu uman. Iar cheltuielile de la diferitele etaje ale deprinderii acestor aptitudini sînt unele foarte serioase. Disciplina dezvoltării personale e deja un teritoriu cu o autonomie remarcabilă, cu religiozitatea necesară disciplinei, cu mari preoţi care deţin cheile misterelor şi cu un public enoriaş din ce în ce mai numeros.

Revoluţii în direct, echilibre zonale, preşedinţi de state care conduc lumea, centre de putere de toate soiurile, toate astea devin noţiuni în care termenul „actor“ evoluează ca peştele-n apă, de la accepţiunea primară a semnificaţiei sale pînă la cele mai subtile, utilitare şi adaptate înţelesuri. La propriu, există în lume actori care practică această meserie, oameni în carne şi oase care au o influenţă politică extrem de puternică la nivelul întregii planete. Noţiunea de leadership şi ştiinţele care te ghidează spre a fi un lider adevărat, eficient înglobează glorios tot acest mecanism, cu toate implicaţiile şi cu toată istoria sa complicată.

Revenind la politicianul care vrea să înveţe să fie simpatic pentru a deveni puternic, la corporatistul din structurile de la baza ierarhiei, care vrea să ia cu asalt poziţiile de top-management, entuziasmul descoperirii „trucurilor“ ar trebui să fie dublat de aflarea unor lucruri. Trucurile nu sînt actorie. Aşa cum a acorda un prim-ajutor nu e medicină. Iar esenţa a ceea ce ai de spus nu este un text. Ci suma unor convingeri, o opinie, o credinţă, ceva ce merită împărtăşit altora. Da, poţi învăţa să spui lucruri mai limpede, mai inteligibil, mai structurat, dar nu poţi învăţa să fii mai „autentic“ simulînd. Dacă s-o putea aşa ceva, se poate doar la teatru. Într-un mediu „controlat“. Iar controlul nu sînt oamenii, ci convenţia teatrală. Cea care îţi impune distanţa şi perspectiva. În „viaţă“, lucrurile stau complet altfel. Sau ni se pare că e aşa.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.