Cei cinci, cele cinci

Publicat în Dilema Veche nr. 628 din 3-9 martie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Am fost de curînd la un tîrg e­du­ca­țional la Johannesburg și la Cape Town, în Africa de Sud, cu tema Study in Europe. M-am gîndit că, dacă tot bat atîta drum, aș putea să-mi iau cîteva zile în plus, pe banii mei, se înțelege, pentru un safari în faimosul parc natural Kruger.

Pentru iubitorii de animale, safari-ul e o experiență fără egal. Vezi, într-o singură zi, babuini, facoceri, gazele impala, gnu, nyala, kudu, bivoli, zebre, girafe, hipopotami, rinoceri, elefanți, lei, leoparzi, gheparzi, șacali, hiene, crocodili, păsări dintre cele mai bizare și mai surprinzător colorate.

Desigur, le poți vedea pe toate și în orice grădină zoologică cît de cît respectabilă. Unele dintre ele – îmi aduc aminte, de pildă, de cea din München sau de cea din Valencia – au renunțat la cuști, amenajînd în schimb spații securizate cu șanțuri, astfel încît vizitatorul se poate plimba pe aleile dintre ele, nutrind iluzia că se află chiar în habitatul natural al animalelor pe care le vede.

Într-un safari, însă, iluzia se preschimbă în realitate. Tot ce te desparte de animalele pe care le întîlnești sînt cele cîteva bare de metal, armătura protectoare a mașinii de teren deschise în care ești purtat. În plus, într-un safari nu mai ai la îndemînă nici un plan care să te ghideze către ce îți dorești să vezi. Aici totul depinde de priceperea și flerul ranger-ului care conduce mașina și de voia sorții. E cu totul altceva atunci cînd, împotriva tuturor așteptărilor, dai peste un leopard – animal singuratic și sfios – chiar la marginea drumului, năucit de feromonii împerecherii. Sau cînd, după ce te-ai învîrtit ore bune în căutarea elefanților, îți apar brusc în față, atunci cînd lăsaseși orice speranță, chiar la intrarea fermei de unde plecaseși. Sau cînd o splendoare de leu, tulburat din siestă de trepidația motorului, se ridică și trece la un metru de mașină, fornăind amenințător – „cărați‑vă!“ – și privindu-te drept în ochi. Sau cînd, aproape de asfințit, vezi doi gheparzi tolăniți într-un luminiș înierbat, iar ranger-ul îți spune că ai voie să cobori din mașina oprită lîngă ei și că, dacă te apropii cu pas molcom, îi poți chiar scărpina pe cap.

Safari-ul e o călătorie paradoxală, în care oamenii caută ceea ce altminteri ar încerca să evite pe cît posibil: întîlnirea cu imprevizibilul. Pentru asta e însă nevoie de „cușca“ pe patru roți care te poartă prin hățișurile savanei, ale întîmplării. E o grădină zoologică inversată, în care ne lăsăm vizitați de cei dinafara lumii noastre.

Mai este însă, într-un program de safari, și partea de „bush walk“, la răsărit de soare, în care vehiculul protector e înlocuit de pușca pe care o cară ranger-ul. Aici regulile se schimbă. Surprizele nu mai sînt de dorit. Iar ranger-ul se simte dator să-ți explice, în instructajul de dinaintea plecării, că scopul drumeției pe jos nu mai e de a vedea animalele rîvnite, ci unul „educațional“: să înveți să privești, să asculți, să miroși, să pipăi, să guști chiar, pentru a putea înțelege tărîmul pe care îl străbați.

Acum te oprești, de pildă, în dreptul unui termitier, pentru a desluși, în mișcarea aparent haotică a nenumăratelor insecte, rostul fiecăreia. Atingi crusta lutoasă pentru a simți căldura care vine din interior. Scrutezi tunelele săpate la temelia mușuroiului înalt cît un stat de om, urme ale apetitului vreunui furnicar, și movilițele răsărite de pe margini, semn că, în urma atacului, colonia a fost nevoită să-și facă un alt adăpost.

Acum tragi cu urechea la zgomotele ce pulsează în savană, încercînd să deosebești auitul unei hiene de răgetul îndepărtat al vreunui leu sau să prinzi din zbor semnalele pe care și le transmit păsările cuibărite prin desiș, ca acel „go away“ al păsării poreclite chiar cu acest nume, care trage alarma la apariția unui intrus, a unui prădător.

Acum pipăi crusta înghimpată a unui arbust tinerel care încearcă, pînă își va întări suficient trunchiul, să se apere de pofta de scărpinat a facocerilor sau a rinocerilor. Sau strivești frunza unui copăcel pentru a-i desluși fie emulsia toxică, fie mirosul tămăduitor. Sau storci între degete fructul verde-gălbui de marula, ca să-i guști sucul acrișor-amărui.

A privi, a asculta, a pipăi, a mirosi, a gusta. Lucruri care nu se mai învață nici în familie, nici în școală, nici altundeva. Noi, cu glorioasele noastre tehnologii, ne-am eliberat de așa ceva. Nu mai avem nevoie să supraviețuim. Poate nici măcar să viețuim. Ajunge să existăm. E mai simplu, e mai practic, e mai eficient. Că nu ne mai privim, ci doar ne vedem, că nu ne mai ascultăm, ci doar ne auzim unii pe alții, nu mai contează. Cît despre pipăit și mirosit, ele au fost relegate, în universul nostru uman, nișei umbroase a sexualității; iar gustatul stîrnește fiori de canibalism.

Africa se laudă cu „cei cinci mari“ ai săi: leul, leopardul, e­le­­fan­­tul, rinocerul și bivolul. În co­ple­și­toarea pulsație a vieții, care te a­de­menește aici la tot pasul, cele cinci sim­țuri se deschid drept carte de în­vă­țătură. Precum surîsul ranger-ului călăuză, la final de drumeție.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.