Cei cinci, cele cinci

Publicat în Dilema Veche nr. 628 din 3-9 martie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Am fost de curînd la un tîrg e­du­ca­țional la Johannesburg și la Cape Town, în Africa de Sud, cu tema Study in Europe. M-am gîndit că, dacă tot bat atîta drum, aș putea să-mi iau cîteva zile în plus, pe banii mei, se înțelege, pentru un safari în faimosul parc natural Kruger.

Pentru iubitorii de animale, safari-ul e o experiență fără egal. Vezi, într-o singură zi, babuini, facoceri, gazele impala, gnu, nyala, kudu, bivoli, zebre, girafe, hipopotami, rinoceri, elefanți, lei, leoparzi, gheparzi, șacali, hiene, crocodili, păsări dintre cele mai bizare și mai surprinzător colorate.

Desigur, le poți vedea pe toate și în orice grădină zoologică cît de cît respectabilă. Unele dintre ele – îmi aduc aminte, de pildă, de cea din München sau de cea din Valencia – au renunțat la cuști, amenajînd în schimb spații securizate cu șanțuri, astfel încît vizitatorul se poate plimba pe aleile dintre ele, nutrind iluzia că se află chiar în habitatul natural al animalelor pe care le vede.

Într-un safari, însă, iluzia se preschimbă în realitate. Tot ce te desparte de animalele pe care le întîlnești sînt cele cîteva bare de metal, armătura protectoare a mașinii de teren deschise în care ești purtat. În plus, într-un safari nu mai ai la îndemînă nici un plan care să te ghideze către ce îți dorești să vezi. Aici totul depinde de priceperea și flerul ranger-ului care conduce mașina și de voia sorții. E cu totul altceva atunci cînd, împotriva tuturor așteptărilor, dai peste un leopard – animal singuratic și sfios – chiar la marginea drumului, năucit de feromonii împerecherii. Sau cînd, după ce te-ai învîrtit ore bune în căutarea elefanților, îți apar brusc în față, atunci cînd lăsaseși orice speranță, chiar la intrarea fermei de unde plecaseși. Sau cînd o splendoare de leu, tulburat din siestă de trepidația motorului, se ridică și trece la un metru de mașină, fornăind amenințător – „cărați‑vă!“ – și privindu-te drept în ochi. Sau cînd, aproape de asfințit, vezi doi gheparzi tolăniți într-un luminiș înierbat, iar ranger-ul îți spune că ai voie să cobori din mașina oprită lîngă ei și că, dacă te apropii cu pas molcom, îi poți chiar scărpina pe cap.

Safari-ul e o călătorie paradoxală, în care oamenii caută ceea ce altminteri ar încerca să evite pe cît posibil: întîlnirea cu imprevizibilul. Pentru asta e însă nevoie de „cușca“ pe patru roți care te poartă prin hățișurile savanei, ale întîmplării. E o grădină zoologică inversată, în care ne lăsăm vizitați de cei dinafara lumii noastre.

Mai este însă, într-un program de safari, și partea de „bush walk“, la răsărit de soare, în care vehiculul protector e înlocuit de pușca pe care o cară ranger-ul. Aici regulile se schimbă. Surprizele nu mai sînt de dorit. Iar ranger-ul se simte dator să-ți explice, în instructajul de dinaintea plecării, că scopul drumeției pe jos nu mai e de a vedea animalele rîvnite, ci unul „educațional“: să înveți să privești, să asculți, să miroși, să pipăi, să guști chiar, pentru a putea înțelege tărîmul pe care îl străbați.

Acum te oprești, de pildă, în dreptul unui termitier, pentru a desluși, în mișcarea aparent haotică a nenumăratelor insecte, rostul fiecăreia. Atingi crusta lutoasă pentru a simți căldura care vine din interior. Scrutezi tunelele săpate la temelia mușuroiului înalt cît un stat de om, urme ale apetitului vreunui furnicar, și movilițele răsărite de pe margini, semn că, în urma atacului, colonia a fost nevoită să-și facă un alt adăpost.

Acum tragi cu urechea la zgomotele ce pulsează în savană, încercînd să deosebești auitul unei hiene de răgetul îndepărtat al vreunui leu sau să prinzi din zbor semnalele pe care și le transmit păsările cuibărite prin desiș, ca acel „go away“ al păsării poreclite chiar cu acest nume, care trage alarma la apariția unui intrus, a unui prădător.

Acum pipăi crusta înghimpată a unui arbust tinerel care încearcă, pînă își va întări suficient trunchiul, să se apere de pofta de scărpinat a facocerilor sau a rinocerilor. Sau strivești frunza unui copăcel pentru a-i desluși fie emulsia toxică, fie mirosul tămăduitor. Sau storci între degete fructul verde-gălbui de marula, ca să-i guști sucul acrișor-amărui.

A privi, a asculta, a pipăi, a mirosi, a gusta. Lucruri care nu se mai învață nici în familie, nici în școală, nici altundeva. Noi, cu glorioasele noastre tehnologii, ne-am eliberat de așa ceva. Nu mai avem nevoie să supraviețuim. Poate nici măcar să viețuim. Ajunge să existăm. E mai simplu, e mai practic, e mai eficient. Că nu ne mai privim, ci doar ne vedem, că nu ne mai ascultăm, ci doar ne auzim unii pe alții, nu mai contează. Cît despre pipăit și mirosit, ele au fost relegate, în universul nostru uman, nișei umbroase a sexualității; iar gustatul stîrnește fiori de canibalism.

Africa se laudă cu „cei cinci mari“ ai săi: leul, leopardul, e­le­­fan­­tul, rinocerul și bivolul. În co­ple­și­toarea pulsație a vieții, care te a­de­menește aici la tot pasul, cele cinci sim­țuri se deschid drept carte de în­vă­țătură. Precum surîsul ranger-ului călăuză, la final de drumeție.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.