Cei 3 + 1 boschetari

Cei 3 + 1 boschetari îl ignoră cu desăvîrşire pe temutul Armand Jean du Plessis ş. cl. Dacă-i întrebi de domnul Cardinal, îţi vor spune că acesta nu-i doar unul, ci cîţi sînt ei, adică patru. În cele patru puncte cardinale (şi/sau în cele patru vînturi) pleacă, de altfel, cam pe la amiază, căci nu le place să se scoale cu noaptea-n cap, ca orice proletar. Pleacă, fireşte, fiecare în alt punct. Cauza e diviziunea muncii (proprii). E drept, cuvîntul muncă nu-i încîntă (ca pe Rimbaud, potrivnicul de moarte al secolului său "manual"), dar pîinea cotidiană se cere, vai, agonisită. Unul din ei e cerşetor în gară; al doilea (să-i spunem: Porthos) mai şterpeleşte cîte-o vînătă, o prună, un castravete, un ardei în Piaţa Mare. Al treilea (Aramis) se tot învîrte printre căruţaşi, în vreme ce aceştia dau pe gît un basamac, un carcalete şi-l miluiesc cu cîte-un deţ de şliboviţă şi pe el, iar cei mai generoşi " cu cîte-o sticlă de spirt verde, pe care-l bea, filtrat prin pîine, apoi, cu boschetarii lui. Al patrulea, în fine, cel mai june şi, s-o recunoaştem, cel mai chipeş, o face, zilnic, cu agăţul. Are trecere, în primul rînd, la japiţele între două vîrste, în care se trezesc, văzîndu-l, o sumă de instincte materne adormite. Îi poartă, cu toatele, de grijă, iar el împarte prada cu ai lui: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi!" Ca păsările cerului de liberi şi mai mîndri,-n peticile lor, decît riga Solomon pe tron, celor 3 + 1 boschetari li-s dragi boschetele la fel de mult ca muschetarului muscheta (cînd nu practică, se înţelege, scrima).