Ceasul bine făcut

Publicat în Dilema Veche nr. 601 din 19-25 august 2015
Comunismul se aplică din nou jpeg

Omenirea găseşte şi pierde mereu lucruri senzaţionale. Unele invenţii sau descoperiri făcute înainte de vreme ori în conjuncturi istorice şi politice nefavorabile nu s-au bucurat de preţuire la timpul lor. Uneori, ele au fost redescoperite, alteori, s-au pierdut cu totul. Au fost şi autori de mari invenţii care au schimbat faţa lumii, fără ca numele lor să devină celebre. John Harrison este un inventator de care puţină lume ştie astăzi. În secolul al XVIII-lea, contemporanii săi n-au fost dispuşi să recunoască pe deplin importanţa invenţiei sale. A fost doar parţial recompensat în timpul vieţii. Ulterior, practica a dovedit pe scară largă valoarea muncii sale, dar tot puţini au fost cei care au ştiut cui i se datora lucrul ăsta. 

Ce a inventat Harrison? Un ceas foarte exact, mai bine zis un cronometru, cu ajutorul căruia căpitanii de corăbii puteau calcula precis la ce longitudine se află, pe ce meridian. Cu alte cuvinte, putem spune că John Harrison a rezolvat, de fapt, marea problemă a longitudinii, care-i frămînta pe oameni – şi în special pe navigatori – încă din antichitate. Dacă latitudinea la care se afla o corabie a fost dintotdeauna ceva mult mai uşor de determinat (se pare chiar înainte de Ptolemeu), prin durata zilei, înălţarea soarelui sau poziţia anumitor stele deasupra orizontului, determinarea longitudinii a fost, pînă la Harrison, o chestiune care a dat mari bătăi de cap. Fără număr au fost în istorie corăbiile eşuate ori pierdute, cu marinari cu tot, din cauză că n-au mai ştiut unde se află. Ca să determini longitudinea într-un anume moment al călătoriei pe mare, trebuie să ştii ora exactă de pe navă, concomitent cu ora dintr-un port cu longitudine cunoscută. E o chestiune care leagă în mod foarte concret spaţiul de timp. Or, ceasurile de pînă la Harrison nu erau destul de bune. Rămîneau în urmă sau o luau înainte în călătoriile care durau săptămîni sau luni, provocînd mari erori de apreciere a poziţiei. 

Cele cinci extraordinare orologii maritime construite de-a lungul întregii vieţi de John Harrison, ajutat şi de fiul său William, au avut fiecare cîte o poveste pe măsură. Cu vremea, neîntreţinute şi păstrate în condiţii improprii, s-au degradat şi au fost aproape uitate. În 1920, Rupert T. Gould, comandor în marina regală britanică, s-a interesat de ele şi, deşi nu avea pregătire în domeniu, s-a oferit să le recondiţioneze pe gratis. A dus operaţiunea la capăt după 12 ani de migală. 

Întreaga istorie a acestor ceasuri maritime şi a rezolvării problemei longitudinii a fost scrisă de Dava Sobel, în 1995, în cartea sa

, cu o prefaţă a lui Neil Armstrong. Impresionanta documentare a autoarei te duce cu gîndul chiar la minuţiozitatea ceasornicarilor. După carte s-a făcut şi un film de televiziune, cu Michael Gambon şi Jeremy Irons. Rupert Gould a readus, aşadar, ceasurile la viaţă (patru dintre ele pot fi văzute la National Maritime Museum din Greenwich, iar al cincilea ocupă un loc central în Muzeul Ceasornicarilor din Guidlhall de la Londra), iar Dava Sobel a readus, prin cartea sa, povestea lui John Harrison în atenţia publicului larg. După alţi douăzeci de ani, în 2015, sub titlul

cartea a fost tradusă şi în româneşte la editura Nemira. 

Înainte să devină un atît de important ceasornicar, Harrison fusese tîmplar. În 1722 a construit ceasul din turnul aflat astăzi în Brocklesby Park, într-un mod nemaiîntîlnit, cu rotiţe din lemn, aşa încît nu avea nevoie să fie gresat. Orologiul funcţionează şi astăzi. Folosind apoi cele învăţate, a început să construiască ceasuri pentru mare, de la H1 la H5, adevărate capodopere, din ce în ce mai performante şi mai mici. Spera să cîştige premiul de 20.000 de lire instituit în 1714 pentru inventarea unei metode de stabilire a longitudinii cu o precizie de cel puţin o jumătate de grad. Ceasurile pentru mare trebuiau să rămînă precise în condiţii de variaţie a temperaturii şi umidităţii, în aer sărat şi într-o permanentă balansare pe valuri. (Colateral, Harrison a inventat lamele bimetalice, ca soluţie la contractarea sau dilatarea unor piese din cauza variaţiilor de temperatură.) Chiar şi primul său ceas de mare – H1 – îndeplinea, se pare, toate calităţile cerute de Comitetul pentru longitudine. Dar în faţa membrilor binevoitori şi încîntaţi de acest mecanism, perfecţionistul Harrison a găsit de cuviinţă să-şi critice propria invenţie, spunînd, nemulţumit, că mai are nevoie de un răgaz ca s-o îmbunătăţească – etica adevăratului meseriaş şi inventator. După cum explică Dava Sobel, Harrison a pierdut acea ocazie de a lua premiul, mai tîrziu a intrat în concurenţă cu adepţii metodelor exclusiv astronomice de determinare a longitudinii, iar aştrii nu i-au mai fost favorabili. Deşi a făcut ceasuri tot mai bune, ajungînd la performanţa unei erori de doar cinci secunde în două luni de funcţionare a unui ceas pe mare, n-a cîştigat niciodată acel premiu, ci doar nişte finanţări şi unele compensaţii tîrzii. Tipul de cronometru inventat de el a fost însă preluat de alţi ceasornicari şi a început să fie folosit în mod uzual pentru determinarea longitudinii pînă în epoca GPS-ului. Faptul că britanicii au fost primii care au început să ştie cu precizie pe ce meridian se aflau a contribuit la extinderea pe plan global a imperiului lor, care a devenit tot mai puternic faţă de concurenţii săi de pe mări şi oceane. Nu se ştie cum ar fi stat lucrurile dacă n-ar fi existat pasiunea, talentul şi seriozitatea unui tîmplar ceasornicar de la ţară.  

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.