Ce va mai urma?
Michael Metzeltin este un filolog de origine elvețiană, în prezent profesor emerit la Institutul de Limbi Romanice al Universității din Viena. Are un palmares impresionant de lucrări științifice și de titluri onorifice – distincții oficiale primite din partea mai multor țări, titlul de academician al mai multor academii, titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor universități din lume, inclusiv din România. Pe scurt, profesorul Michael Metzeltin este ceea ce se cheamă în diversele domenii de specialitate „o personalitate“. L-am cunoscut bine în timpul stagiilor mele de predare la Universitatea din Viena și mă bucur de fiecare dată să ne revedem, fie în capitala austriacă, fie la București, fie în alte părți ale lumii sau ale țării unde se întîmplă să participăm la aceleași evenimente științifice. Ultima oară ne-am întîlnit pe 1 februarie, în niște împrejurări cel puțin bizare.
Miercuri, 1 februarie primesc de la Michael un apel telefonic în cursul dimineții. Îmi spune că e într-o scurtă vizită în București, nu m-a mai anunțat pentru că avea prevăzut un program foarte strîns, însă situația s-a modificat și i-ar face plăcere, dacă pot și eu, să ne vedem. Zis și făcut. Îmi fac rost de o oră liberă și, la prînz, stau de vorbă cu Michael, de la care aflu misterul apelului-surpriză.
Știam de ceva vreme că fusese numit, la propunerea Academiei Române, pe baza CV-ului mai mult decît elocvent și, în plus, a faptului că vorbește excelent românește, membru al Consiliului Național al Cercetării Științifice de la noi. E vorba despre un organism consultativ vital pentru soarta cercetării, aflat de mai mulți ani într-o degringoladă cronică, în urma demisiei masive a membrilor acestuia în semn de protest față de politicile clientelare de finanțare a activității științifice impuse de ministerul de resort de atunci. Pe 1 februarie fusese convocat la ședința de deschidere a CNCȘ-ului în noua sa componență. Pe 31 s-a îmbarcat în avion și a doua zi s-a dus la ședința pentru care fusese convocat. Acolo, la Ministerul Cercetării și Inovării – nimeni. A reușit în cele din urmă să dea de o doamnă care i-a explicat că, din păcate, ședința fusese contramandată în ultimul moment și că va fi anunțat ulterior cînd și dacă se va mai ține.
Nu știu nici eu cum să-i clarific misterul. Presupun că are de-a face cu degringolada stîrnită de evenimentele din seara precedentă, faimoasa „marțe neagră“ redivivus. Îi promit că îl voi ține la curent cu ce aflu și ne despărțim.
Între timp aflu că explicațiile erau încă și mai negre decît presupunerile mele. În aceeași zi în care Guvernul încercase să treacă, la adăpostul întunericului, deja faimoasa OUG 13, de la Secretariatul General al Ministerului Cercetării și Inovării pornea o adresă către președintele CNCȘ, prin care acestuia i se solicita să dispună „cele necesare pentru anularea ședințelor de lucru deja convocate, urmînd ca programarea ședințelor de lucru să fie făcută numai după publicarea noilor Ordine privind atribuțiile și responsabilitățile CNCȘ ca organism consultativ al Ministerului Cercetării și Inovării“. În paragraful anterior se dau oarecari lămuriri suplimentare despre conținutul – deocamdată virtual – al acestor Ordine: este vorba despre „reorganizarea organismelor consultative“ ale ministerului, „avînd în vedere schimbările efectuate în structura Guvernului (se referă, bănuiesc, la despărțirea ministerului anterior al Educației și Cercetării în două entități distincte, n.n.), precum și deciziile necesar a fi luate pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor cuprinse în Programul de guvernare aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1/2017 pentru acordarea încrederii Guvernului“.
Mi se pare ironic că în text figurează cuvîntul „încredere“. Evident, este însă vorba despre un termen juridic, care nu are mare lucru de-a face cu ce scrie în DEX în dreptul cuvîntului respectiv. Sau, privit din altă perspectivă, are?
Mai aflu ulterior și că alte organisme consultative similare, și ele vitale pentru bunul mers al învățămîntului superior și al cercetării științifice, și ele (re)construite recent, cu deplină transparență, se află într-o situație similară. Printre acestea: Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare și Inovare (CCCDI), Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECȘDTI), Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) ș.a.
Un comunicat din partea rectorilor celor mai importante patru universități comprehensive din România (București, Cluj, Iași, Timișoara) exprimă la rîndul său „profunda îngrijorare față de modul în care conducerea Ministerului Cercetării și Inovării intenționează să schimbe componența, atribuțiile și modalitatea de funcționare a consiliilor consultative, așa cum anunță în adresele trimise președinților acestora“. Și continuă: „Atragem atenția asupra faptului că toate aceste consilii au fost constituite în urma unor ample procese de consultare a comunității științifice din țară și diaspora, derulate respectînd principiile transparenței, meritocrației și al integrității.“ (vezi, de exemplu, http://infoub.unibuc.ro/2017/02/rectorii-celor-mai-mari-universitati-din-tara-solicita-transparenta-si-predictibilitate-pentru-cercetarea-romaneasca/)
Ce va mai urma?
Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.
Foto: Andrei Ivan
