Ce se întîmplă cu britanicii?

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
Reacţii omeneşti jpeg

Mi-a plăcut întotdeauna umorul englezesc, mi-a plăcut ştaiful aristocratic insular, mi-a plăcut muzica britanică, mi-au plăcut filmele cu James Bond, mi-au plăcut automobilele Jaguar şi Aston Martin, mi-au plăcut avioanele Spitfire, mi-a plăcut felul în care britanicii i-au rezistat lui Hitler, mi-a plăcut cum şi-au apărat, apoi, insulele Falkland de pretenţiile argentinienilor, mi-a plăcut snooker-ul inventat de ofiţerii englezi în India, mi-a plăcut gazonul englezesc, mi-a plăcut fotbalul britanic (exceptînd cazurile în care băteau echipe de-ale noastre), m-a bucurat mereu să urmăresc turneul de tenis de la Wimbledon, mi-au plăcut actorii britanici, m-au încîntat oraşele, parcurile, catedralele, castelele şi muzeele din Marea Britanie, mi-a plăcut monarhia britanică. Rezonez cu stilul anglo-saxon de a pune problemele şi de a face jurnalism (nu cel din tabloide). Sigur, mai există şi nefericita bucătărie britanică, sau acea perfidie a Albionului, de care s-a tot vorbit în istorie. În general, însă, spiritul şi civilizaţia britanică mi s-au părut mereu de admirat şi, poate, de dat exemplu, mai ales într-o ţară ca a noastră, plină de oameni dezorientaţi şi descurajaţi. Şi sînt convins că o mulţime de români împărtăşesc aceleaşi simpatii pentru britanici.

Toate astea fiind spuse, însă, ce să vezi? În ultima vreme, cei pe care-i admirăm îşi dau cu firma-n cap. Au făcut o fixaţie împotriva bieţilor români şi bulgari care, chipurile, ar avea de gînd să-i invadeze, să abuzeze de civilizaţia şi de standardele lor de trai şi să le strice fericitul mod de viaţă. Tocmai bulgarii, cei recent descoperiţi de căutătorii englezi de proprietăţi ieftine în zone pitoreşti şi liniştite, tocmai românii, cei în ţara cărora Prinţul Charles îşi petrece o mulţime de vacanţe. La început, bizara găselniţă a tabloidelor de a-şi atrage mai mulţi cititori, prin ştiri şi comentarii exagerate la adresa celor două ţări aflate la celălalt capăt al continentului, a părut o simplă glumă de moment. Cu timpul însă, gogoaşa s-a umflat şi tot mai mulţi insulari au început s-o ia în serios. Adică, după ce vreme de zeci şi zeci de ani le-au intrat în ţară milioane de imigranţi de toate rasele şi din toate colţurile lumii şi ale fostului imperiu colonial, indivizi pe care i-au suportat fără mari probleme, deşi mulţi nici la a treia generaţie nu s-au adaptat la civilizaţia britanică iar unii au pus chiar bombe în centrul Londrei, brusc, englezilor le căşună pe o mînă de oameni veniţi din Europa să muncească. Îi înmulţesc imaginar pînă la cîteva sute de mii, dacă nu chiar milioane, şi-i percep ca pe un fel de lăcuste. Majoritatea românilor pe care-i ştiu trăind în Marea Britanie sînt oameni foarte serioşi. Mulţi se spetesc muncind. Printre ei, ştim că în ultima perioadă au ajuns acolo şi o mulţime de doctori, ceea ce ar trebui să fie o problemă pentru România, şi nicidecum pentru Marea Britanie. Dar nu. După tabloide, chiar şi presa aceea pe care o consideram de cea mai mare încredere a preluat marota şi la fel au făcut şi unii politicieni demagogi şi populişti. În cele din urmă, în horă a intrat şi premierul David Cameron, care vrea să ia măsuri de împiedicare a imigranţilor din UE să profite de sistemul social britanic, cu adresă evidentă la români şi bulgari. Şi nu e aici nici măcar o legătură cu problema romilor, fiindcă ei au ajuns în Marea Britanie într-un număr mult mai mic decît în Franţa sau Italia şi, oricum, de regulă, romii nu cer dreptul de a munci şi de a primi pensie. Isteria e acutizată de apropierea anului 2014, cînd Marea Britanie ar trebui să liberalizeze piaţa muncii pentru toţi cetăţenii UE, adică şi pentru ultimii veniţi. Isterie a fost şi termenul pronunţat de comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune – László Andor –, cel care a spus că Marea Britanie riscă să devină cel mai nesuferit membru al Uniunii Europene dacă va face aşa ceva. Declaraţiile comisarului au provocat o reacţie plină de superioritate din partea premierului Cameron, care a atras atenţia comisarului european de naţionalitate maghiară că este plătit şi din banii britanicilor, şi nu e cazul să facă asemenea critici. Invitat la BBC, László Andor a fost luat la întrebări, la emisiunea Hardtalk, de către Stephen Sackur, un jurnalist cu state vechi în ceea ce am putea considera a fi cea mai serioasă instituţie de presă din lume. Plin de morgă, jurnalistul a adoptat un ton de procuror, încercînd să-l intimideze pe comisar. A sugerat că n-ar fi un politician ales, l-a întrebat de ce a declarat aşa ceva, de ce-şi închipuie că politicienii britanici sînt populişti etc. Parcă ar fi avut în faţă un lider dubios, din vreo ţară nedemocratică. Spre cinstea sa, cu multă blîndeţe, răbdare şi perseverenţă, László Andor a făcut faţă cu brio tirului de întrebări apăsate. A apărat drepturile europene ale bulgarilor şi românilor, a explicat încă o dată că temerile britanicilor sînt nefondate şi că intenţiile guvernului lor de a împiedica liberalizarea pieţei muncii nu se bazează pe nici un fel de realitate. Tocmai datorită încrîncenării lui Stephen Sackur (nu ştiu dacă jucată sau nu), adevărurile spuse de comisar au răzbătut cu mai multă forţă. Dar chiar şcoala de presă anglo-saxonă clasică recomandă ca jurnaliştii să nu se comporte ca nişte procurori. Atitudinea lor poate să fie iscoditoare, fermă, insistentă, dar politicoasă, şi nu trebuie să sune a interogatoriu.

Dar n-am putut să nu-mi amintesc că, în preajma aderării României la Uniunea Europeană, cînd tabloidele britanice au avut o primă campanie împotriva românilor şi bulgarilor, în redacţia din Bucureşti a BBC au venit două colege englezoaice, care voiau să facă un reportaj. Ne cereau să le punem în legătură cu români care vor să emigreze în Marea Britanie. Răspunsul nostru că nu ştim astfel de persoane le-a descumpănit. Chiar nu le puteam ajuta, că doar nu tot românul de pe stradă voia să emigreze în Anglia?! Ele aveau de gînd să facă genul acela de jurnalism cu concluzia trasă dinainte. Părea că dacă, în cele din urmă, ar fi găsit vreun un caz izolat, erau gata să-l prezinte ca pe un adevărat fenomen. Ştim că jurnaliştii britanici au aşteptat atunci prin gări şi prin aeroporturi invazia barbarilor din România şi Bulgaria. S-au făcut, bineînţeles, de rîs, fiindcă n-au avut ce relata. Invazia n-a avut loc. Acum, se pare că marota a revenit. Tocmai ţara inventatoare şi promotoare a liberalismului se teme acum de o banală deschidere a pieţei muncii. Aşadar, ce se întîmplă cu britanicii? Am putea să tragem concluzia urîtă că nici ei nu mai sînt ce-au fost, că au suferit nişte mutaţii. Dar poate ar fi mai bine să-i tratăm cu calmul nostru românesc. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

liga campionilor
Liga Campionilor: Inter câștigă pe teren propriu cu Barcelona. Napoli face scor de tenis în deplasarea de la Ajax. Toate rezultatele aici
Liga Campionilor a revenit după pauza în care au evoluat echipele internaționale. A fost o seară cu multe goluri și rezultate surprinzătoare în cea de-a treia etapă din grupele Ligii Campionilor.
Uniunea Europeana bancnote bani euro FOTO Shutterstock jpg
România, nou acord de parteneriat cu UE în valoare de 31 de miliarde de euro
Premierul Nicolae Ciucă va semna un nou acord de parteneriat cu UE, în baza căruia România va beneficia de finanţări de 31 de miliarde de euro.
Radar in delta FOTO ARBDD jpg
Cresc semnificativ amenzile în Delta Dunării. Sunt vizați și cei care intră cu bărci rapide în arii protejate
Începând cu 4 noiembrie 2022, amenzile pentru cei care încalcă legislația Rezervației Delta Dunării se majorează semnificativ. Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.