Ce nu poate Obama

Publicat în Dilema Veche nr. 489 din 27 iunie-3 iulie 2013
Marea de altădată jpeg

Ronald Reagan era actor. În rolul de preşedinte a trecut, însă, cu mult dincolo de limitele simplei prestaţii actoriceşti. Mandatul său a fost plin de conţinut. Graţie strategiilor puse la cale sub administraţia sa, Statele Unite ale Americii au cîştigat Războiul Rece. Ronald Reagan spunea bancuri despre comunism, în public. Savurosul lor conţinut, dar şi felul în care le spunea denotau că omul înţelesese perfect grozăvia, absurditatea şi precaritatea sistemului care-i stătea în faţă. În această viziune foarte clară a lui a stat, probabil, secretul reuşitei. Reagan a venit la putere după o administraţie (a lui Jimmy Carter) care negociase funcţionăreşte, cu Uniunea Sovietică, tot felul de scheme de reducere a armelor nucleare (Tratatul SALT II), de tipul „noi reducem atît, ei atît, noi facem asta, ei ailaltă“ şi tot aşa, în timp ce ruşii – cinici – pregăteau în secret invadarea Afganistanului.

Cel mai mare succes al sovieticilor a fost acela de a-i face să creadă pe americani şi pe restul lumii că Uniunea Sovietică ar fi o forţă comparabilă cu Statele Unite. Dincolo de arsenalul militar (şi acela depăşit tehnologic), nu era nici pe departe aşa, iar Reagan a înţeles asta şi şi-a întemeiat strategia pe un obiectiv foarte clar: We win, they lose! – „Noi cîştigăm, ei pierd!“ Ei fiind numiţi, pe bună dreptate, Imperiul Răului. Reagan a priceput că o negociere cu cei de rea-credinţă n-are şanse decît de pe poziţii de forţă.

Lumea de astăzi nu mai e bipolară şi, pentru mulţi, răul (geopolitic vorbind) pare mult mai amestecat cu binele, în nuanţe mai greu detectabile. Iar zilele acestea, îl auzim pe Barack Obama de la Berlin, propunînd din nou, ca şi Jimmy Carter, reducerea arsenalelor militare. Vicepremierul Rogozin i-a replicat sfidător cum că Rusia nu poate lua în considerare în mod serios propunerile americane de dezarmare nucleară. Rusia joacă în continuare pe cartea dură. Deşi a devenit o ţară de-a dreptul falimentară, nu pare că se sfieşte de puterea Americii. De curînd, Vladimir Putin a reuşit să deturneze agenda G8 pe tema Siriei. Problemele urgente privind acest punct fierbinte nu s-au mai pus pe tapet, iar după încheierea reuniunii, acelaşi Putin şi-a permis să declare că ţara sa e dispusă să ofere din nou arme regimului de la Damasc.

De cealaltă parte, Statele Unite au reacţionat cu întîrziere la dovezile că regimul de la Damasc a folosit gaz sarin în războiul cu propriii cetăţeni, după ce autorităţile de la Paris şi de la Londra făcuseră deja afirmaţii în acest sens. E drept că americanii ezită să-i ajute pe rebelii sirieni, pentru că printre ei se află şi grupări Al Qaeda. Dar ezitările dau timp şi curaj adversarilor democraţiei din întreaga lume. Rezultatul e că noul regim de la Cairo sau mai vechiul regim de la Moscova îşi permit să-i hărţuiască şi chiar să-i aresteze pe angajaţii ONG-urilor occidentale şi americane.

A fost de înţeles că după politica asumat intervenţionistă a lui George Bush, Barack Obama a încearcat să îndulcească imaginea Statelor Unite în lume. Dar e deja la al doilea mandat şi insistenţa pe această cale devine de-a dreptul contraproductivă. Tot în aceste zile, sub aceeaşi administraţie Obama, în Afganistan, americanii au început să ducă tratative de pace cu talibanii (!), spre îngrijorarea şi neputinţa preşedintelui Karzai. Pare că se reia naiva politica a lui Jimmy Carter de tratative cu tot felul de grupări şi regimuri corupte sau violente. De observat şi cum Iranul îşi vede liniştit de planurile sale, în vreme ce americanii se străduiesc să oprească orice acţiune militară a Israelului împotriva instalaţiilor sale nucleare. Ne putem trezi, într-o bună zi, că Iranul islamist deţine bomba atomică.

Întotdeauna, soluţiile diplomatice sînt preferabile războiului. Dar diplomaţia e eficientă cînd are în spate un obiectiv clar şi puternic. De tipul we win, they lose şi în care ştim bine cine sîntem noi şi cine ei. O formulare pe lîngă care binecunoscuta lozincă Yes we can a lui Obama pare să pălească. Sigur că putem orice. Dar ce anume vrem?

George Bush era poate mai puţin simpatic, unii cred că şi mai puţin inteligent decît Obama. Dar părea mai de încredere, mai greu de clintit. Obama poate cuceri cu şarmul său, poate fi apreciat şi admirat pentru multele sale calităţi. Problema lui e că nu sperie pe nimeni. Şi, într-adevăr, nu poţi negocia cu ruşii dacă nu ştii măcar bancurile pe care le ştia Reagan sau dacă n-ai idee despre cel care îşi mîna troica pe cuprinsul mamei Rusii, în căutare de suflete moarte. Ca să nu mai vorbim de speranţa că se poate obţine ceva din discuţii cu talibanii. Obama e lipsit, în prezent, şi de ajutorul lui Hillary Clinton, care dădea, totuşi, o anume greutate mesajelor americane. Succesorul ei de la Externe nu cred că reuşeşte să transmită ideile cu aceeaşi apăsare.

Barack Obama a studiat Ştiinţele Politice şi Dreptul. E un tip inteligent, care şi-a construit într-un mod exemplar cariera şi imaginea. Un tip soft, de genul celor aleşi în vîrful administraţiei unor mari companii pentru că stilul şi imaginea lor dau bine în acea funcţie. Par foarte buni în mediul lor, dar prin alte locuri pot fi luaţi de fraieri. Fără să fie actor, ca Ronald Reagan, Barack Obama îşi joacă bine rolul. Numai că pare un simplu rol.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.