Ce ne place în „societatea post-adevăr“? (III)

Publicat în Dilema Veche nr. 670 din 22-28 decembrie 2016
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Valul de rețete. Jocul universal al prăbușirii lucrurilor care păreau imposibil de dislocat vreodată. Ai trăit pînă acum cu ideea că lucrurile stăteau într-un fel anume? Ei bine, totul s-a schimbat. Aproape nimic din ce știam nu mai e în ordine. Cercetătorii de toate felurile demonstrează în fiecare zi că ceea ce era valabil pînă acum nu mai stă în picioare. Ideea de rețetă acoperă aproape totul, de la dispariția ridurilor la obținerea fericirii, de la pierderea în greutate la felul în care te exprimi și relaționezi cu oamenii, de la tehnica respirației în timpul alergării în parc la calculul zilnic al caloriilor din hrană, de la noile echipamente de ieșire în natură la capriciile tranzitului intestinal. O euforie a descoperirii de lucruri noi îmbracă întreaga planetă. Contrazicerea azi a ceea ce știam ieri e bucuria fără de care nu mai putem respira. Iar conflictul rețetelor pentru orice, jocul înlocuirii lor zilnice, e combustibilul care alimentează comunicarea dintre noi, făcîndu-ne să ne simțim contemporani, „adevărați“ trăitori ai timpului nostru.

Știam că mai mult de două-trei ouă pe săptămînă făceau rău pînă acum? Ei bine, nu mai e valabil. Cercetătorii americani au descoperit că e perfect dacă mănînci ouă, mult dincolo de recomandarea la prudență de pînă acum. Știam că șamponul Cutare e cel mai vajnic inamic al mătreții? Răspuns greșit! Nu numai că e ineficient, dar e și foarte nociv pentru pielea capului. Cel mai bun șampon pentru așa ceva e Cutărică, o nouă descoperire revoluționară, cu extract din buze de găină fosilizată și ajunsă, nu știu cum, pe fața nevăzută a Lunii. De la statul picior peste picior pînă la carnea de porc, de la rețetele de creștere corectă a copiilor pînă la numărul de pași pe care trebuie să-i faci zilnic, și de la aportul caloric pînă la minunile/pericolele Para­cetamolului, absolut totul e supus jocului nostru preferat de acum: schimbarea continuă. Nimic din ce era valabil ieri nu mai e valabil azi. Importantă e repoziționarea continuă, adaptarea la viteza cu care se schimbă totul. Fiecare dintre noi a descoperit despre sine că parcă a înghițit, la un moment dat, un dispozitiv care ne ajută să respirăm doar dacă ne simțim ca peștele în apa schimbării zilnice.

Unii se plîng de faptul că au dispărut din lume ordinea și disciplina. Nu, n-au dispărut deloc. S-au mutat în alte teritorii ale umanului. Rigoarea nu s-a evaporat, ci s-a repoziționat în puterea de asimilare și de înlocuire zilnică a rețetelor și prospectelor după care ne conducem viețile. Cîți dintre noi nu trăim înainte și după un moment de cotitură, în care am ales să ne schimbăm viața în funcție de o rețetă a „fericirii“, a „binelui“, a „devenirii“ sau a „sănătății“? Cîți dintre noi n am început, peste noapte, cure alimentare, regimuri de viață, cursuri de toate felurile, sau să alergăm semimaratoane și maratoane? Și cîți n-am descoperit că fugitul, alergatul concret, fizic, ne poate îndepărta, uneori, de probleme interioare de care nu mai puteam scăpa? Solicitarea fizică susținută a trupului poate duce la o relație mai bună cu sinele. Mda…, își vor aminti unii, dar asta nu era valabilă și mai demult, adică nu era pedepsirea trupului, punerea lui la cazne, o încercare de a te apropia de Divinitate? Nu se pedepsea trupul sau se ținea ocupat, pentru ca mintea să nu fie vizitată de gînduri parazite? Ba da, se va spune acum, dar azi e altă treabă. Te supui unui soi de pedepsire a trupului, dar în virtutea unei narațiuni mulțumitoare pentru noua ordine a gîndirii.

S-a vorbit și se vorbește mult despre „pierderea sufletului“, despre „dezvrăjire“, „oboseala civilizației“, „epuizarea fascinației pentru democrație“, chiar și despre o epocă „post-umană“. Pierderea contactului profund cu credința, cu raportarea la Divinitate, cu un anumit tip de perspectivă asupra lumii își are însă cauzele profunde în esența ființei umane. Pentru că nu doar derapajele Bisericii sînt motivele acestei „dezvrăjiri“, ci miezul creativ, scormonitor, al ființei umane, gata oricînd să plece la un nou drum. Cu cît mai necunoscută sau mai primejdioasă e destinația, cu atît mai mare e tentația. Însă, în vremea noastră, acum, nu numai că l-am dat la o parte pe Dumnezeu – lucru pe care, evident, l-am mai făcut și-n alte epoci –, dar ne folosim de numele lui în cele mai perverse situații, pentru a ne justifica ororile. Lucru pe care, iarăși, l-am făcut și-n alte epoci. Cu o diferență enormă. Acum o facem și cu știrea noastră, nu doar prin reprezentanți.

Iar cîtă vreme Dumnezeu a devenit o marcă perimată, ca orice produs „uzat moral“, nu mai e destul de mulțumitor pentru a justifica anvergura ororilor pe care le comitem. Prin urmare, rulăm în loc alte idei și poziționări, cît mai contemporane. Ca „societatea post-adevăr“. Putem pune pe seama ei orice, putem justifica abisurile de cruzime în care plonjăm, avînd sprijinul unei conjurații la care participăm cu toții, luîndu-ne măsura de precauție de a nu semna nimic în clar. Și ne uităm la televizor cum mor alții prin teatrele de război, gîndindu-ne la ei, „săracii“, dar știind undeva, în profunzime, că acesta e prețul pe care trebuie să-l plătim pentru a salva și reîmpărți „lumea civilizată“. Da, știm că zilele trecute au mai murit niște oameni și pe aici, pe la noi, dar ne-am obișnuit și cu partea asta a prețului. E ceva ce vedem la televizor între calupurile de publicitate și teleshopping.

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

Ștefania Tinica FOTO: Poliția Dorset
Cum operează hoațele din banda din care făcea parte și o româncă în Anglia
„Rolex Rippers”, o bandă de hoți cunoscută în Marea Britanie, care ar fi formată din femei din Europa de Est, printre care și o româncă, ce jefuiesc bărbații bogați pentru ceasurile lor de firmă, au comis noi furturi, dar de data aceasta atacă femeile în vârstă.
bebelusi spital vaslui jpeg
Dezvăluiri despre medicul de la Polizu acuzat că lasă copii să moară: „A refuzat să acorde îngrijiri fetiței”
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus începerea urmăririi penale pentru tentativă de omor calificat pe numele medicului ginecolog de la Spitalul Polizu acuzat că a lăsat copiii născuţi prematur să moară.
Muncitori nord coreeni FOTO Profimedia jpg
Nord-coreenii care muncesc în Rusia au început să fugă pentru a nu fi trimiși în Ucraina
Guvernul nord-coreean trimite grupuri mari de muncitori în Rusia, pentru a câștiga valută străină. Muncitorii transmit cea mai mare parte din salariile lor către guvern.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.