Ce ne place în „societatea post-adevăr“? (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 669 din 15-21 decembrie 2016
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Provizoratul. Faptul că lumea asta „lichidă“, vorba lui Zygmunt Bauman, curge vesel în paharele petrecerii contemporane, pe o terasă de dimensiuni planetare, unde ora de închidere pare că a devenit un etern proces de negociere. Pare. Pentru că undeva, în adîncul fiecăruia dintre noi, știm că, pînă la urmă, trebuie să vină și nota de plată. „Întristarea“, cum i se mai spune pe la noi. Cu cît e petrecerea mai intensă, mai spumoasă și mai dezlănțuită, cu atît mai mult se insinuează presimțirea tristeții de la finalul ei. Iar la întîlnirea cu acest gînd, oricît va fi fiind el de difuz, petrecărețul autentic preferă întotdeauna să dea incertitudinea finalului pe concretețea momentului. E, pur și simplu, o emoție. O degustare de senzații. O pornire de nestăpînit care îți șoptește că, dacă ai prins momentul ăsta, ar fi mare păcat să nu-l trăiești pînă la capăt. Se vor găsi mereu virtuoși gata să spună oricînd că doar cei slabi sînt victimele acestei iluzii. Dar cine stă să mai cerceteze ce fac avocații rațiunii, odată ce și-au rostit discursurile și-au plecat către casele lor?

Dacă un politician nu respectă nimic din ceea ce promite, nu mai e ceva foarte grav, pentru că face parte din ceea ce numim acum, cu înțelegerea de acum, „jocul politic“, ale cărui resorturi le știm cu toții, pentru că studiem istorie, sociologie, psihologie, antropologie și științe politice. Nu mai e nevoie să fii „de meserie“ ca să ai acces la toate astea. Citim zilnic interpretări, analize, dezvăluiri. Iar dacă n-o facem sistematic, oricum avem idee despre așa ceva, pentru că respirăm, vrînd-nevrînd, aerul timpului nostru. Poluarea de la acest nivel nu prea ne interesează. Știm cum se fac, cum se alcătuiesc lucrurile. Știm ce înseamnă jocul seducției din campaniile electorale, acceptăm cu seninătate – și într-o ordine firească a lucrurilor – acest tip de convenție. Știm că participăm la un joc în care granița dintre realitate și ficțiune s-a topit de multă vreme. Dar se naște și senzația generală, „populară“, că putem să ne jucăm și noi, ceilalți. Adică, dacă există un joc politic al reprezentanților, ia să existe și un joc al votanților! Prin urmare, toată lumea simulează aderența la un tip de angajament, dar face complet altceva.

Peste tot domnește o stare greu de definit. Nu știm ce e. Alertă, iritare, isterie? În mod normal, bucuria „vacanței“ generale pe care credeam că o decretează depășirea oricărei forme de adevăr ar trebui să ne mulțumească profund. Efectele „licorilor“ de la petrecerea noastră ar trebui să țină mai mult. Dar pare că nu prea e așa, pentru că societatea post-adevăr nu e, de fapt, un loc al confortului, ci al zbuciumului. Iar Locul Universal de căutare a tuturor formelor de „adevăr“ e Internetul. Însă aici, pur și simplu, te întîlnești cu Abisul. Deși îți faci liste de preferințe, meniuri, table de materii ale căutărilor zilnice, deși poți fi foarte bun la strategiile cu care „îți selectezi informația“, e totuși ceva ce nu merge. Deseori, o insatisfacție sîcîitoare plutește în aer. Mereu ai sentimentul incompletitudinii. Parcă n-ai reușit să afli tot. Deși, teoretic, ai senzația că totul ți se așterne la picioare, că poți urca pe combinațiile ieșite din tastatura computerului pînă la un punct extrem de înalt – de unde se vede Lumea –, ceva, totuși, scîrțîie. Imensitatea posibilității de a rata lucruri semnificative produce o îndoială care picură continuu stropi de neliniște, clădind stalactitele și stalagmitele unor peșteri ale fricii, din ce în ce mai adînci. Deși ai totul la dispoziție, te alegi cu mult mai puțin decît ai fi crezut. Iar cortegiul acesta de senzații nu se simte ad litteram, făcînd un inventar al cuvintelor de mai sus. El poate mocni mult și bine, fără să deranjeze vizibil. Poate suspina discret, sub euforia călătoriei zilnice din link în link, aidoma survolurilor minunate ale lui Tarzan, din liană în liană, prin coronamentul junglei; evident, toate astea cu vocalizele de rigoare, exprimînd victoria și un anumit tip de putere, de suveranitate.

Iar „adevărul“ marilor instituții de informare, care încă se bucură de o anumită reputație, s-a transformat de multă vreme încoace în „spectacolul știrilor“. Partizanatul nu mai e o noțiune care să deranjeze substanțial apele receptării. E acceptat deja ca fiind, cumva, normal. De multe ori, fără să ne dăm seama, ne poziționăm de la bun început „de o anumită parte a adevărului“, cea care ni se pare convenabilă. Învestim cu încredere sursele de informații care ne spun „mai credibil“ ceea ce vrem să auzim. E, mai degrabă, o receptare „muzicală“, un sunet care trebuie să sune familiar sau o „poză“ a lucrurilor, în care nu mai căutăm detalii, ci stări. O „poză“ pe care o depozităm imediat în imensitatea Cloud ului, așa cum depozităm pozele de vacanță sau de la mesele cu prietenii, imagini pe care e destul de puțin probabil să le mai privim peste ani, păstrînd doar, eventual, amintirea că sînt și ele, pe undeva, pe acolo. Iar rătăcirea zilnică prin hățișurile informării creează sentimentul ascuns că ajungerea la un luminiș nici nu prea mai are vreun sens, pentru că lucrurile stau, oricum, în felul în care vrem noi să le vedem. Unele dintre exemplele cele mai spectaculoase sînt milioanele de filmări cu telefonul mobil, aceste prezențe, mărturii, relatări „de la fața locului“, un ocean de imagini și sunete în care noțiunea de „adevăr“ se dizolvă complet, transformîndu-se într-o soluție pe care ne-o administrăm cu toții, după o rețetă zilnică. 

(continuarea în numărul următor)

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Când sunt prinşi la furat, un student e dat afară, un ministru face legile Educaţiei, iar un premier conduce guvernul. În România condusă de Iohannis şi PNL
În orice altă ţară civilizată, suspiciunile de furt intelectual care planează asupra ministrului Cîmpeanu şi asupra premierului Ciucă ar fi condus la demisia acestora din funcţiile publice pe care le deţin, până la lămurirea suspiciunilor.
ionut stroe foto Inquam Photos
Stroe, despre candidatul PNL la prezidențiale: Ciucă este omul pe care ne bazăm, este principala opțiune
Purtătorul de cuvânt al PNL susține că în momentul de față Nicolae Ciucă este omul pe care partidul se bazează, fiind prima opțiune a PNL la alegerile prezidențiale. Stroe susține că Ciucă va conduce partidul pentru o perioada lungă de timp și va reuși să aducă peste 30 de procente la alegeri.
Laurentiu Reghecampf si Ana Maria Prodan FOTO Captură video jpg
Ce i-a arătat Anamaria Prodan lui Reghecampf pe telefon: „Mă șantajează cu filmări”
Anamaria Prodan a dezvăluit ce i-a arătat fostului ei soț, Laurențiu Reghecampf pe telefon, înainte de a începe bătaia.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.