Ce ne place în „societatea post-adevăr“? (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 669 din 15-21 decembrie 2016
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Provizoratul. Faptul că lumea asta „lichidă“, vorba lui Zygmunt Bauman, curge vesel în paharele petrecerii contemporane, pe o terasă de dimensiuni planetare, unde ora de închidere pare că a devenit un etern proces de negociere. Pare. Pentru că undeva, în adîncul fiecăruia dintre noi, știm că, pînă la urmă, trebuie să vină și nota de plată. „Întristarea“, cum i se mai spune pe la noi. Cu cît e petrecerea mai intensă, mai spumoasă și mai dezlănțuită, cu atît mai mult se insinuează presimțirea tristeții de la finalul ei. Iar la întîlnirea cu acest gînd, oricît va fi fiind el de difuz, petrecărețul autentic preferă întotdeauna să dea incertitudinea finalului pe concretețea momentului. E, pur și simplu, o emoție. O degustare de senzații. O pornire de nestăpînit care îți șoptește că, dacă ai prins momentul ăsta, ar fi mare păcat să nu-l trăiești pînă la capăt. Se vor găsi mereu virtuoși gata să spună oricînd că doar cei slabi sînt victimele acestei iluzii. Dar cine stă să mai cerceteze ce fac avocații rațiunii, odată ce și-au rostit discursurile și-au plecat către casele lor?

Dacă un politician nu respectă nimic din ceea ce promite, nu mai e ceva foarte grav, pentru că face parte din ceea ce numim acum, cu înțelegerea de acum, „jocul politic“, ale cărui resorturi le știm cu toții, pentru că studiem istorie, sociologie, psihologie, antropologie și științe politice. Nu mai e nevoie să fii „de meserie“ ca să ai acces la toate astea. Citim zilnic interpretări, analize, dezvăluiri. Iar dacă n-o facem sistematic, oricum avem idee despre așa ceva, pentru că respirăm, vrînd-nevrînd, aerul timpului nostru. Poluarea de la acest nivel nu prea ne interesează. Știm cum se fac, cum se alcătuiesc lucrurile. Știm ce înseamnă jocul seducției din campaniile electorale, acceptăm cu seninătate – și într-o ordine firească a lucrurilor – acest tip de convenție. Știm că participăm la un joc în care granița dintre realitate și ficțiune s-a topit de multă vreme. Dar se naște și senzația generală, „populară“, că putem să ne jucăm și noi, ceilalți. Adică, dacă există un joc politic al reprezentanților, ia să existe și un joc al votanților! Prin urmare, toată lumea simulează aderența la un tip de angajament, dar face complet altceva.

Peste tot domnește o stare greu de definit. Nu știm ce e. Alertă, iritare, isterie? În mod normal, bucuria „vacanței“ generale pe care credeam că o decretează depășirea oricărei forme de adevăr ar trebui să ne mulțumească profund. Efectele „licorilor“ de la petrecerea noastră ar trebui să țină mai mult. Dar pare că nu prea e așa, pentru că societatea post-adevăr nu e, de fapt, un loc al confortului, ci al zbuciumului. Iar Locul Universal de căutare a tuturor formelor de „adevăr“ e Internetul. Însă aici, pur și simplu, te întîlnești cu Abisul. Deși îți faci liste de preferințe, meniuri, table de materii ale căutărilor zilnice, deși poți fi foarte bun la strategiile cu care „îți selectezi informația“, e totuși ceva ce nu merge. Deseori, o insatisfacție sîcîitoare plutește în aer. Mereu ai sentimentul incompletitudinii. Parcă n-ai reușit să afli tot. Deși, teoretic, ai senzația că totul ți se așterne la picioare, că poți urca pe combinațiile ieșite din tastatura computerului pînă la un punct extrem de înalt – de unde se vede Lumea –, ceva, totuși, scîrțîie. Imensitatea posibilității de a rata lucruri semnificative produce o îndoială care picură continuu stropi de neliniște, clădind stalactitele și stalagmitele unor peșteri ale fricii, din ce în ce mai adînci. Deși ai totul la dispoziție, te alegi cu mult mai puțin decît ai fi crezut. Iar cortegiul acesta de senzații nu se simte ad litteram, făcînd un inventar al cuvintelor de mai sus. El poate mocni mult și bine, fără să deranjeze vizibil. Poate suspina discret, sub euforia călătoriei zilnice din link în link, aidoma survolurilor minunate ale lui Tarzan, din liană în liană, prin coronamentul junglei; evident, toate astea cu vocalizele de rigoare, exprimînd victoria și un anumit tip de putere, de suveranitate.

Iar „adevărul“ marilor instituții de informare, care încă se bucură de o anumită reputație, s-a transformat de multă vreme încoace în „spectacolul știrilor“. Partizanatul nu mai e o noțiune care să deranjeze substanțial apele receptării. E acceptat deja ca fiind, cumva, normal. De multe ori, fără să ne dăm seama, ne poziționăm de la bun început „de o anumită parte a adevărului“, cea care ni se pare convenabilă. Învestim cu încredere sursele de informații care ne spun „mai credibil“ ceea ce vrem să auzim. E, mai degrabă, o receptare „muzicală“, un sunet care trebuie să sune familiar sau o „poză“ a lucrurilor, în care nu mai căutăm detalii, ci stări. O „poză“ pe care o depozităm imediat în imensitatea Cloud ului, așa cum depozităm pozele de vacanță sau de la mesele cu prietenii, imagini pe care e destul de puțin probabil să le mai privim peste ani, păstrînd doar, eventual, amintirea că sînt și ele, pe undeva, pe acolo. Iar rătăcirea zilnică prin hățișurile informării creează sentimentul ascuns că ajungerea la un luminiș nici nu prea mai are vreun sens, pentru că lucrurile stau, oricum, în felul în care vrem noi să le vedem. Unele dintre exemplele cele mai spectaculoase sînt milioanele de filmări cu telefonul mobil, aceste prezențe, mărturii, relatări „de la fața locului“, un ocean de imagini și sunete în care noțiunea de „adevăr“ se dizolvă complet, transformîndu-se într-o soluție pe care ne-o administrăm cu toții, după o rețetă zilnică. 

(continuarea în numărul următor)

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.