Ce ne place în „societatea post-adevăr“?

Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Descătușarea, în primul rînd. Sen­za­ția că s-a dat liber la exprimare. Și, pentru că putem spune – în cel mai liber fel cu putință – ceea ce gîndim, pornirea imediată e să și facem ceea ce spunem. Și ceea ce simțim că putem. Ideea de moralitate, potrivirea faptelor cu gîndurile, după un cod pe care îl acceptăm ca membri ai unei comunități, e depășită de multă vreme. E exact ca atunci cînd fredonăm un refren de demult, dar ne uităm la el cu nostalgie, știind bine, undeva, în adîncul nostru, că e ceva ce aparține trecutului. Chiar și atunci cînd spunem că „e mereu ac­tual“ nu facem decît să-i punem o frumoasă piatră funerară, pe care mai așezăm, din cînd în cînd, flori.

Nici nu mai contează cine a folosit primul sintagma „post-adevăr“. Orwell, desenîndu-i o parte din conținut, scriitorii Steve Tesich sau Ralf Keyes, ori jurnalistul și istoricul Eric Alterman, formulînd-o limpede. Sau oricine altcineva, înaintea lor, care-a dat tîrcoale acestei idei. Important e „efectul de blugi“ al acestei alăturări de cuvinte. De la un moment dat încoace, din ce în ce mai mulți oameni se simt extrem de confortabil în ea, purtînd-o cu nonșalanță și bucurie, zi de zi. Vine într-o ordine a modei gîndirii, firesc, după toate post-urile, de la modernitate, istorie, societate industrială, democrație și cîte altele vor fi fiind.

Dacă toate ideile de „post-ceva“ aveau în ele o doză inerentă de perisabilitate sau controversă, ideea de post-adevăr e ca una dintre marile simfonii pe lîngă legendarele hituri ale muzicilor pop-rock. Da, chiar și o mare simfonie poate sfîrși, pentru unii, într-o baltă de refrene. Dar noțiunea aceasta încă păstrează o anumită doză, deloc neglijabilă, de sobrietate. Ideea de post-adevăr s-a instalat aproape imediat în conturul acesta cultural. Nu mai e deloc o minune să vezi un mare muzician îmbrăcat în haine de rocker, interpretînd Bach, foarte convingător. Cei care nu ascultau muzici clasice îl plac pentru că e cool și aduce mai aproape de ei – umanizează chiar – ceva ce părea inaccesibil sau indigest. Unii cunoscători sau chiar împătimiți ai muzicii culte îl plac și ei, la rîndul lor, pentru că duce un anumit tip de valoare într-o zonă care respingea pînă acum acest tip de cultură. Alții spun că e o formă de barbarie, dar riscă să rămînă vorbind singuri, în camerele lor. În fond, această imagine a întrepătrunderii lumilor culturii e ceva ce unește, în­tr un mod nelipsit de veselie, surprinzător de multă lume. Însă ideea de post-adevăr face lucrul acesta cu asupra de măsură. E un succes care le depășește cu mult pe celelalte, prin confortul excepțional pe care ni-l oferă tuturor. Cînd spui că omenirea a depășit adevărul, parcă simți că urmează o lungă vacanță de la orice, o mult așteptată relaxare. Asta la început. Mai încolo, nu știm.

Sînt deja ani buni de cînd demersul terapeutic din psihologie și din psihiatrie pune accentul, din ce în ce mai hotărît și mai precis, pe analiza emoției. Faptul că nu ne mai ferim de exprimarea propriei vulnerabilități, de relatarea momentelor de traumă, de suferință adîncă, de incursiunea în adîncimile zvîrcolirilor interioare creează noul tip al chipului uman de azi. Mărturisirea disconfortului interior – pentru regăsirea unei forme de confort al vieții, de sincronizare cu lumea – făcută în fața unui terapeut care te încurajează și te ajută „să te vezi“, nu în fața unui sacerdot care te mustră și te îndreaptă spre penitență pentru că „ești văzut“, e o altă dimensiune a post-adevărului. E o descoperire, dureroasă la început, a faptului că orice orizonturi familiale, ori ale comunității, pot fi extrem de abuzive și de traumatice. Prin urmare, „adevărul clasic“, cel „comun“, „unanim acceptat“, poate fi denunțat ca maladiv. Iar reintrarea în „adevărul“ comunității sau al familiei se poate face prin afirmarea „adevărului“ personal, care dinamitează edificiul instituțional al „Adevărului“, pentru a face loc, apoi, în corpul acestuia, și pentru „adevărul“ personal.

În sine, tot acest proces vast e o consecință naturală a mersului lumii. Tipul de cultură care așază lumea în ordinea reprimării emoției și a afirmării cu orice preț a „rațiunii“ sună acum ca refrenele disco valabile o vară. Trăim o sărbătoare a emoției ținute sub capac atîta amar de vreme, care iese din sclavia „rațiunii“ normate de către unii, pierduți în naivitatea că vor reuși să fie convingători, prin orice mijloace, la nesfîrșit. Marea Instituție Rațională e luată la vale, de multă vreme, de Valul Simțirii. Numai că lucrul ăsta nu se mai întîmplă pe scenă, ci în sală. Nu mai e doar privilegiul artiștilor, ci e și al publicului: „Vreți să vedeți ce-s alea viață adevărată, emoție, trăire? V-arătăm noi cum se face!“

Spectacolul concursurilor de talente de la toate televiziunile lumii generează, uneori, momente emoționante, produse de niște anonimi care fac lucrurile cel puțin la fel de bine ca idolii instituționalizați ai scenelor. Numai că nu doar la asta se rezumă acest fenomen colosal. Din rîndurile noastre, ale publicului, ies și talente care au toate motivele să creadă sincer că pot fi mult mai bune decît oricine guvernează, conduce, girează destinele unor mari comunități. E un spectacol care abia a început. Subiectul lui e tot emoția unei lumi post-adevăr. Poate că, istoric vorbind, s-a mai făcut și-n alte epoci. Dar acum, tehnic, e la un cu totul alt nivel. Și are un final cu adevărat deschis.

(continuarea în numărul următor)

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

bani curs valutar dolari jpg
Un indian care a câștigat o avere la loterie se plânge că este hărțuit de oamenii care îi cer bani
Un indian care a câştigat la loterie a declarat că a fost atât de copleşit de numărul solicitărilor privind un ajutor financiar, încât a ajuns să regrete că a câştigat marele premiu al acelei extrageri, informează luni BBC.
bani curs valutar dolari jpg
Compania elvețiană Indosuez va plăti peste 720.000 de dolari pentru încălcarea sancțiunilor americane
Departamentul Trezoreriei SUA consideră că Indosuez, în special, a efectuat tranzacții cu dolari în numele a 17 clienți „care se aflau în jurisdicții care fac obiectul sancțiunilor”
euro dolar png
Dolarul a atins un nou record istoric. Ce risc aduce pentru economii
Dolarul a atins luni un nou record istoric, continuându-și ascensiunea începută săptămâna trecută, când a depășit pragul psihologic de 5 lei.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.