Ce mai scriu alţii: despre Muntele de Pietate
La 25 ianuarie 1589 se creează la Avignon o instituţie - Muntele de Pietate - care are ca principal scop asistarea celor săraci. Instituţia se afla la început sub grija "companiei lui Isus" şi-şi propunea să ofere un "împrumut" tuturor celor care trec printr-o situaţie dificilă. Publicul este foarte bine precizat: "săracul jenat" (le pauvre honteux), adică cel care se găseşte, la un moment dat, într-o situaţie de "criză" (boală, "şomaj", măritarea unei fiice, moartea neaşteptată a unui membru important al familiei, tatăl - de regulă etc.), dar îi este ruşine să apeleze la mila celor din jur, cerşind. Conform statutelor de funcţionare ale unei atare instituţii de caritate, "ajutorul" ar trebui oferit numai celui care merită, celui care este capabil să iasă din starea de sărăcie, care încearcă să depăşească această stare. În schimbul ajutorului primit, săracul lasă gaj ceea ce are, de obicei bunuri din casă, bunuri ce pot fi recuperate în momentul achitării sumei primite. Dincolo de importanţa sa economică, "gajul" are o valoare simbolică: este semnul unei stabilităţi şi arată că individul nu este sărac lipit, că are un patrimoniu, că deţine ceva, că poate fi înscris într-un spaţiu, o parohie, o uliţă, o casă. La 1610, muntele îşi deschide porţile şi funcţionează pînă tîrziu în secolul al XIX-lea, pierzîndu-şi către 1630 scopul iniţial şi transformîndu-se într-o "instituţie de credit popular". Pe arhivele acestei instituţii îşi construieşte Madeleine Ferri
