Ce le mai zicem ăstora?

Publicat în Dilema Veche nr. 852 din 6 - 12 august 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Cînd îi vezi pe mulți dintre aleșii noștri că trebuie să informeze „poporul” în legătură cu ceva, parcă le citești în ochi un mesaj diferit de cel pe care îl spun pe guri. Textul vorbit, cu mare chin, zice un lucru. Ochii spun altă poveste. Cei cîțiva care erau capabili să se exprime limpede și să nu ia la șuturi limba română s-au cam stins. În zilele noastre, mulți au o suferință complexă atunci cînd trebuie să anunțe public orice. Pe de o parte, unii sînt deranjați profund de faptul în sine că trebuie să explice o hotărîre, o decizie. Citești pe figurile dumnealor cum trăiesc din plin senzația că ne fac o favoare spunînd ceva. Și nu e numai atît. E și chinul de a vorbi „nenorocita” asta de limbă. De a aranja cuvintele într-o ordine rezonabilă, care să poarte cu sine un sens. Parcă i-ai pune să sape șanțuri, să spele farfuriile după o nuntă sau să mute din loc un deal stîncos. E un amestec de neplăcere profundă cu o suferință aproape fizică.

Mai că ți se face milă. Dar compasiunea dispare urgent cînd vezi că, dincolo de sforțările astea epuizante, unii cred că se adresează unor cretini. Pentru că e în tradiția clasei politice de la noi, așa cum e și în cazul universului celor care se consideră, ei singuri, „elita acestei țări”, să se refere la noi toți folosind cuvintele „prostime”, „gloată”, „plebe”. Mai sînt și altele, dar nu pot fi reproduse aici. În cele mai bune împrejurări ne spun „poporul”, „populația” sau „românii”. Cuvîntul „compatrioți” nu există în vocabularul lor. Sau, dacă există, nu ne prea calificăm pentru el. Și-așa cum ne numesc, oficial sau mai pe-ascuns, exact așa ne și tratează. Cu o nesfîrșită scîrbă. Sîntem niște supuși neascultători. Ceva care le tulbură liniștea, viața, planurile. Pe fețele altora citești exasperarea de a spune aceleași „poezii” în limba de lemn, știind cît se poate de clar că lucrurile, uneori, stau complet invers decît se spune în „poezie”. Dar „așa trebuie”, așa „e șpilul” pe-aici, pe la noi. Iar alteori vezi în ochii unora, de parcă-i întipărită magic, întrebarea: „Ce le mai zicem ăstora, de data asta?”. Dacă nu te amenință direct că ies la tine cu mitraliera. Iar amenințarea asta nu se lasă cu nici o consecință legală împotriva celui care a amenințat. Dimpotrivă. Amenințarea intră în folclor. Devine banc.

Noi, pentru ei, sîntem „ăștia”. Ei, pentru noi, sînt „ăia”. Exact așa arată și lumea pe care o alcătuim împreună. Ca un adevărat circuit al disprețului în natură. În vremuri normale, e doar un fel de a fi. E ceva maladiv, despre care știm că produce numai lucruri rele, dar cu care ne-am obișnuit. Și unii, și alții avem strategii sofisticate de a ne dribla, de a ne trage în piept, de a ne descurca. Partea proastă e că noțiunea de interes comun, fiind atît de ignorată, a urmat calea mitralierei. Adică a ajuns banc. Ne dezvoltăm, mai facem cîte un pas înainte, pentru că ne împing alții de la spate. Sau pentru că există excepții de la regulă. Mai apar oameni puși pe treabă, și-ntr-o parte, și-n cealaltă. Dar cel mai rău e cînd ne lovește o situație de criză. Atunci se văd limpede, peste tot, efectele devastatoare ale acestei stări de fapt. Separarea asta profundă, furatul căciulii, lucrul de mîntuială, instituțiile făcute să dea bine, nu să funcționeze. Doar în situațiile grave, de criză, se văd ravagiile, mutilările, dezastrele pe care le-a produs acest fel de a fi.

Reprezentanții noștri aleși, politicienii tradiționali, indiferent de culoarea politică, au dat un spectacol grotesc de-a lungul anilor. Mulți dintre noi am participat la spectacolul ăsta, fie prin indiferență, fie amuzîndu-ne copios, fie înjurînd din sală. N-am făcut prea multe lucruri pentru a-l curma. Pentru că, așa cum e în orice spectacol care se joacă multă vreme, complicitatea e motorul „succesului”. Ei au făcut jungle de legi, în care să-și piardă urma, iar noi le-am folosit, care cum am putut, să ne descurcăm. Ei au moșmondit instituții care să pară viabile, noi ne-am făcut că participăm la capacitatea lor de a funcționa. Ei n-au făcut autostrăzi, școli și spitale, noi n-am contenit în a-i înjura și a face caterincă despre lipsurile astea adînci. Cu cît e mai gravă absența unor bunuri comunitare esențiale, cu atît sînt mai bune bancurile, cu atît mai savuroase caterincile. Iar acum, ne „bucurăm” din plin de acest model de conviețuire. Într-o criză gravă de sănătate, ne vedem neputincioși pe toate fronturile. Nu numai că instituțiile își arată rămînerea în urmă. Dar nevoia vitală de a comunica acum, în mod real, ridică adevărata cortină.

Și ce se vede? O lume schimonosită de obiceiul de a simula. Ei se bîlbîie și se-ncurcă în formulări, noi n-avem nici cheful, nici obișnuința de a auzi ce ni se spune. De data asta, a venit lupul. Unii strigă pentru a mia oară, dar nu-i mai crede nimeni. Lupul prinde curaj, pentru că prada e mai expusă decît legendara fată de la „pagina 5”. Situația e urîtă, alarmantă și are mari posibilități de a se transforma în ceva foarte grav. Ei sînt ocupați cu alegerile și sînt uluiți că lucrurile nu merg ca de obicei. Și dau vina pe soartă, ghinion, ceasul rău. Noi, în mod tradițional, nu credem nimic, ne vedem de-ale noastre, în timp ce-i înjurăm pe ei. În vremea asta, criza se adîncește. Ochii unora dintre aleșii noștri spun din ce în ce mai des: „Ce le mai zicem ăstora?”. Iar cei care ne-au împins de la spate pînă acum, să mai facem cîte un pas înainte, sînt prinși cu propriile crize. O să primim un purcoi de bani. Să ne descurcăm. Și se simte deja un fior pe șira spinării. Există un risc enorm. Acela ca, odată sosit ajutorul, să citim, din nou, de data asta în ochii tuturor, și-ai lor, și-ai noștri: „Ce le mai zicem ăstora?”. Iar aceia dintre noi care ne-au tot salvat pînă acum – cel mai des, cu larga noastră neparticipare – sînt tare obosiți.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.