Ce înseamnă să fii conferenţiar

Publicat în Dilema Veche nr. 259 din 31 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Oscar Wilde a scris, în epoca victoriană, o faimoasă comedie de moravuri, intitulată The Importance of Being Earnest şi tradusă, la noi, drept Ce înseamnă să fii onest. Este acolo un umor nebun al confuziilor şi erorilor de percepţie, care a transformat textul, rapid, într-o capodoperă internaţională. Ambiguitatea apare încă din titlu, unde "earnest" sugerează, într-adevăr - strict semantic, "onestitatea", dar reprezintă totodată şi numele unui personaj central, intrat, prin jocul întîmplărilor, într-o acută criză de identitate. În sfîrşit, acele confuzii rizibile, creionate de Wilde, atît de rafinat, cu mai bine de un secol în urmă, mi s-au reactualizat, proustian, deunăzi, cînd am întîlnit, pe stradă, un coleg de la Universitate. Deşi ne ştim de ani de zile, nu lucrăm în aceeaşi facultate. Aflasem din diverse surse că, în semestrul în curs, omul îşi încheiase (lungul) stagiu de conferenţiar şi promovase la ultima treaptă academică - cea de profesor -, aşa încît împrejurarea mi s-a părut nimerită să-l felicit. "Da, bătrîne, mulţumesc - a răspuns amicul cam posomorît -, dar să ştii că, social vorbind, nu am făcut un pas înainte, ci mai degrabă unul înapoi." "Cum adică?" - am întrebat uşor iritat de micul puseu de ipocrizie. "Păi, stai să-ţi explic. În urmă cu vreo şase-şapte ani, cînd am devenit conferenţiar, saltul de imagine a fost imens. Indivizii din afara sistemului universitar se arătau extrem de sensibili la auzul funcţiei mele academice. Suna teribil de bine şi de neobişnuit, dîndu-mi o aură de membru al unei societăţi exclusiviste. Am observat că doar cuvintele rector şi decan aveau o rezonanţă mai puternică - pentru neiniţiaţi - decît magicul conferenţiar. Pînă şi soacră-mea, care a susţinut toată viaţa că fiica ei (director de bancă, n.m.) s-a măritat cu un pîrlit de cadru didactic, a fost atunci fericită şi mi-a strigat în receptor: ŤBravo, mamă!». Acum, ca să vezi efect de promovare, Lili mi-a propus să mai amînăm puţin transmiterea veştii profesoratului meu, doamnei soacre. Nu de alta, dar bătrîna ar putea crede că am fost retrogradat şi nu ar înghiţi nici un argument de-al meu sau de-al soţiei, pregătindu-şi o vizită furibundă la Iaşi. Chiar şi prietena lui Cristi (fiul, n.m.), de la el din clasă, la auzul noutăţii, ar fi exclamat: ŤCe nasol că taică-tău nu mai este conf. Era mişto să spun că boyfriend-ul meu este fiu de conferenţiar universitar. Profesor nu va fi nici pe departe la fel de cool». Prin urmare, Codrine, n-aş avea cum să zic că e nemaipomenit de glorios. Nu ştiu însă de ce-mi răcesc gura cu tine. Eşti tu însuţi profesor de cîţiva ani şi cunoşti ponoasele, probabil, mai bine decît mine." Le cunosc, trebuie să admit, dar nu sînt convins că mai bine decît colegul meu care, prins între o soacră pretenţioasă şi o liceană din "generaţia cool", a trăit, se pare, întreaga intensitate a dramei de a nu mai fi conferenţiar. Prestigiul social - iată, spun o banalitate - se întemeiază, cel mai frecvent, pe aparenţe, şi nu pe realităţi. Sonoritatea denumirii de conferenţiar rămîne una dintre ele. Cuvîntul în cauză are muzicalitate stranie şi cumva singulară, ce-i conferă o incontestabilă prestanţă. "Profesori" sînt, în definitiv, toţi, de la preparator pînă la profesorul plin propriu-zis, ca să nu-i mai amintim şi pe dascălii din învăţămîntul preuniversitar. Postura şi-a pierdut din forţa ei semiotică, din pricina lărgirii ariei de referinţă. "Conferenţiarul" e unic, el nu-şi împarte semnificaţia în stînga şi dreapta, ci se păstrează fidel unei singure, restrictive categorii. Avea dreptate prietenul meu să observe că noţiunea pare descinsă din spaţii oculte, desemnînd apartenenţe la cluburi selecte ori cine ştie ce societăţi secrete. Un necunoscător al ierahiilor academice poate găsi toate motivele din lume să fie impresionat la auzul termenului. Nu oricine - să recunoaştem - deţine calitatea oficială (prevăzută, care va să zică, în nomenclatorul oficial!) de a conferenţia. Ea se leagă, într-un mod invizibil, dar concludent, cu însăşi ideea de elită intelectuală absolută. Aşa îmi explic de ce un renumit medic a preferat, ani în şir, după ce a devenit profesor, să păstreze pe uşa cabinetului său titlul de conferenţiar. Creştea credibilitatea în ochii pacienţilor şi, alături de tratamente, ajuta enorm la păstrarea clientelei. Nu ne vindecăm numai cu pastile şi bisturiu, ci şi cu încrederea neabătută în prestigiul profesional al doctorului care ne tratează. Eu însumi - intervievat recent de presă în legătură cu un post diplomatic în care fusesem numit - am fost prezentat drept conferenţiar (şi nu profesor, aşa cum era de fapt corect!), pesemne din dorinţa onorabilă de a nu fi "degradat". Profesorii ajung mai greu în astfel de posturi, însă conferenţiarii... ei, asta este deja altceva. Nu ştiu cît de dezamăgită va fi bătrîna amintită la auzul veştii că nefericitul ei ginere a mai făcut o boacănă socială, devenind din conferenţiar... (un "pîrlit" de) profesor, dar, cu siguranţă, nu va ajunge pînă la starea de stupoare pe care am resimţit-o eu, nu cu mult timp în urmă, cînd o studentă (care îşi pregătea lucrarea de licenţă cu mine) mi-a trimis un e-mail agitat, unde mă întreba franc: "Cum doriţi să vă trec - la coordonator - conf. dr. ori prof. dr.?". Am încercat o mică diversiune joculară: "Dacă vă place mai mult conferenţiar, treceţi-mă aşa, dar să ştiţi că eu sînt profesor de ceva vreme!". Peste cîteva zile, tînăra mi-a adus teza - frumos legată - cu o copertă din piele, pe care străluceau, aurii, nişte combinaţii de litere mai curînd năucitoare: coordonator - conf. dr. Codrin Liviu Cuţitaru. Am continuat, masochist, jocul început pe poşta electronică: "Văd că vă place mult titlul de conferenţiar. Nu aţi putut renunţa la el". Domnişoara mi-a zîmbit bizar şi a bîiguit un "da" nesigur. Mi-am dat seama atunci subit că studenta în chestiune stătuse patru ani în Universitate şi nu ştia diferenţa dintre conferenţiar şi profesor. Mai mult, i se părea că, optînd pentru conf. dr., îşi exprima respectul suprem pentru coordonatorul lucrării sale. Găsise în sonoritatea cuvîntului fiorii prestigiului social. Aşadar, dragi colegi conferenţiari, deşi nu vreau să o fac pe lupul moralist, nu mă pot abţine să nu vă dau un sfat prietenesc. Nu alergaţi să vă strîngeţi, în CV-uri impresionante, toate articolele ISI, proiectele de cercetare şi volumele din "baza naţională de date", pentru a accede, în sfîrşit, la multvisata treaptă de profesor! Nici nu ştiţi ce pierdeţi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.