Ce-i trebuie unui curriculum (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 549 din 21-27 august 2014
Din amintirile unui cobai jpeg

Sînt, cum am declarat anterior, un „expert autodidact“ în cehestiuni curriculare.

Să înveţi ceva pe cont propriu, neasistat, are, de bună seamă, o mulţime de dezavantaje: rămîi cu o sumedenie de lacune, uneori impardonabile, legi în minte capricios lucrurile pe care le afli, înţelegi adesea hazardat ceea ce te strădui să desluşeşti ş.a.m.d.

Are, însă, măcar un avantaj cert. Neprimind de-a gata răspunsuri, te repezi să pui o sumedenie de întrebări.

Despre astfel de întrebări aş vrea să vorbesc în continuare.

O să încep cu cea pe care o socotesc cea mai importantă, deşi, trebuie să recunosc, am ajuns la ea după destule ocolişuri. Întrebarea ar suna cam aşa: Cum ar trebui să fie un curriculum bun? – indiferent dacă este de română, de matematică sau de geografie, pentru liceu, pentru gimnaziu, sau pentru facultate.

Întîi de toate, un curriculum oficial, la orice nivel ar fi adoptat, trebuie să arate, ca orice text normativ, limpede şi coerent. Aşa încît, cei care se raportează la el – profesorii, dar şi inspectorii şcolari, autorii de manuale, elevii/studenţii, părinţii – să-l înţeleagă lesne şi, pe cît posibil, unitar.

Asta este însă mai degrabă o condiţie formală – chit că, din motive pe care am să le explic mai jos, frecvent încălcată.

În partea de conţinut, lucrurile sînt mai complicate. Cuvîntul-cheie ar fi, aici, „adecvare“. Organizarea studiilor în universităţile medievale în trivium şi quadrivium îşi avea justificările ei, chiar dacă azi pare cel puţin bizar să pui, de pildă, matematica, muzica şi astronomia laolaltă.

Un curriculum „bun“ e un răspuns „bun“ la un context dat. Iar „context“ înseamnă, în cazul de faţă, lucruri multe şi diferite.

„Bun“ e un proiect curricular care ţine cont de mintea elevilor/studenţilor, cea de azi, cea de ieri şi cea de mîine. De capacitatea lor de înţelegere şi de asimilare la o anumită vîrstă, avînd o anumită pregătire prealabilă şi o anumită orientare a traseului educaţional. Adecvarea vizează întreaga logică a parcursului.

Pentru ca un curriculum să atingă ţintele scontate, mai sînt de luat în calcul şi ceilalţi actori nemijlociţi ai actului educaţional: profesorii, şi nu numai ei. Un proiect radical inovativ se va lovi inevitabil de rezistenţa la schimbare, proprie oricărei categorii profesionale, nu numai dascălilor. Lansat pe nepusă masă, el produce derută, frustrare, indignare – toată gama de atitudini negative.

Dincolo de capacitatea sau de disponibilitatea profesorilor de a opera cu un curriculum radical nou, contextualizarea acestuia vizează pîrghiile întregului sistem. De pildă, compatibilizarea predării cu evaluarea – de departe cel mai deficitar aspect, în momentul de faţă, în învăţămîntul nostru preuniversitar. Altminteri, ne trag de mînă experţii autentici, se instalează efectul de back wash: ce nu se evaluează nu se învaţă (şi, adesea, nici măcar nu se mai predă). Sau adecvarea auxiliarelor de tot felul – de la didactici de specialitate la manuale, caiete de exerciţii, cărţi şi publicaţii paraşcolare – la viziunea curriculară. Asistăm acum la o luptă înverşunată a Ministerului Educaţiei pentru digitalizarea manualelor. Nu vreau să intru în controversele pe această temă. Pe de o parte, o racordare mai fermă a educaţiei la noile tehnologii este salutară. Pe de altă parte, însă, se pare că decidenţii nu au auzit încă de celebra zicere a lui McLuhan de acum mai bine de jumătate de secol – the medium is the message –, şi tratează chestiunea ca şi cum ar fi vorba despre o simplă substituţie de „suport“: PC-ul în locul hîrtiei. Or, în mod cert, e mult mai mult decît atît.

Dintre parametrii contextuali importanţi fac parte şi ce şi cît ştim despre cum funcţionează mintea în învăţare. Avem, în acest domeniu, o piaţă a ideilor şi a teoriilor efervescentă, venind dinspre psihologie, ştiinţele educaţiei, cognitivism, neurologie. Ce am remarcat, însă, în spaţiul autohton, este dedicaţia absolută faţă de cîte o teorie, adesea deja perimată sau drastic amendată, pe care fie experţi curriculari, fie profesorii înşişi o îmbrăţişează cu fervoarea cu care un predicator propovăduie cuvîntul divin.

Cînd am intrat în grupul de alcătuire a programei de română de liceu, formula magică era „Bloom“. Nu despre Leopold Bloom, cel din romanul Ulysses al lui James Joyce era vorba, ci despre Benjamin Bloom, cel care a iniţiat, începînd din 1956, o amănunţită Taxonomie a obiectivelor educaţionale, cognitive (vol. I), afective (vol. II) şi psihomotorii (nepublicat). Mie, sistemul de clasificare propus de pedagogii de la mijlocul veacului trecut îmi amintea de arborele lui Porfir sau de analizele structuraliste înghiţite în facultate, prin care aflam că un personaj literar e caracterizat prin +/- animat, +/- uman, +/- îndrăgostit ş.cl. Iar cazna profesorilor cu care lucram la curriculum, de a agăţa dinaintea fiecărei recomandări cîte unul dintre nenumăratele „verbe de acţiune“ din lista taxonomică, îmi readucea în memorie soarta bietului Trăsnea din Amintirile... lui Creangă. N-am sfîrşit totuşi ca el, pentru că o voce de sus, de la adevăraţii experţi, presupun, a şoptit să-l lăsăm pe Bloom într-ale lui.

E drept că nici cu filozofia curriculară funcţionalistă, orientată către formarea de competenţe, căreia a trebuit să ne conformăm în a doua etapă, nu m-am putut împăca întru totul. La liceu, ponderea cea mai mare la română revine, prin tradiţie, studiului literaturii. Or, ce competenţe se pot forma aici? De a recunoaşte momentele subiectului? De a caracteriza un personaj? De a comenta semnificaţia titlului?

Am convingerea că studiul literaturii constituie, încă, o miză majoră în educaţie. De ce – o să încerc să explic altcîndva. În mod cert, însă, nu pentru că ne-ar forma nişte „competenţe“ cu care vom face şi vom drege mai apoi în viaţa profesională. Poate pentru că ne oferă o deschidere de orizont, deopotrivă cognitiv şi emoţional, pe care nici o altă materie nu ne-o poate da în egală măsură. Şi nu-i lucru puţin. Dar pentru asta au trebuit ore şi ore de negocieri, cu experţii autentici, pentru a „agăţa“, la începutul programei, măcar declarativ, o rubrică suplimentară: Valori şi atitudini.

Mă opresc deocamdată aici cu inventarul condiţiilor de reuşită ale unui curriculum. Aş mai continua, dar zeţarul nu iartă. Aşa că, pe curînd.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.