Ce facem cu sărbătoarea asta?

Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

În primul rînd, n-ar trebui s-o întoarcem împotriva cuiva. Centenarul Marii Uniri nu e o sărbătoare împotriva maghiarilor. Nu poți sărbători rînjind de bucurie că-l împungi pe altul, care n-are cum să se bucure. Așa ceva nu mai e o sărbătoare, ci o formă de mitocănie deghizată în ceea ce se pretinde a fi patriotism. Nu poți să sărbătorești ceva celebrînd, de fapt, tristețea altuia. Mai mult decît atît, urcîndu-te pe el și obligîndu-l la fericirea ta. E un gest primitiv și înjositor, atît pentru cel care îl suportă, cît și pentru cel care-l face. E perfect asemănător cu situația – atît de cunoscută pe la noi – în care un individ beat face ca toate visele, îți toarnă și-n pahar, și-n cap, îți spune același lucru de un milion de ori, doar pentru că i se pare lui că nu vibrezi exact pe aceeași frecvență pe care joacă el o sîrbă la ora aia. Nu te bucuri cu el? De ce nu te bucuri? Ahaaa! Înseamnă că nu-ți place de el! Păi, atunci se schimbă foaia! Și totul devine un scandal mocnit, priviri încărcate de ură, aruncate de la o masă la alta, amenințări, pahare sparte, terenul perfect pe care se instalează bucuria mîrlanului. Forma lui de a se simți bine, de a zice că a avut o zi faină. Păruiala.

Nu poți să le ceri maghiarilor să joace într-un picior de bucurie că li s-a prăbușit imperiul din care făceau parte. Dar făceau parte și unii dintre noi, chiar bucurîndu-se de situația aceea. Și mărturisind asta, pe ascuns, ori de cîte ori au ocazia. Mai ales atunci cînd se declară exasperați de compatrioții olteni, munteni sau moldoveni. Nu poți să le ceri maghiarilor să fie sufletul petrecerii la care se cîntă doar muzică românească, în care se urlă că noi sîntem aici pe veci stăpîni, iar alții care se mai găsesc pe lîngă noi și nu urlă de bucurie ar trebui să plece imediat în țara lor. Că ei nu sînt de prin partea locului, aici nu e acasă la ei, să se ducă de unde au venit. Pur și simplu, nu poți să faci o sărbătoare despre așa ceva. Uiți scopul însuși al sărbătorii. Uiți esența lucrurilor. Îți bați joc, în modul cel mai rudimentar, de propria condiție umană, de propriile idealuri, de tot ceea ce ar trebui să sărbătorești cu adevărat. Orice sentiment autentic, orice trăire comunitară, orice bucurie a îndeplinirii unui ideal sînt aruncate la canal, în situația în care se definesc împotriva cuiva.

Prostia și nesimțirea nu sînt monopolul unei singure comunități. Cel mai des, „darurile“ astea sînt răspîndite destul de uniform. E la fel de jenant și de vizibil că ești mitocan dacă refuzi, pur și simplu, să vorbești limba oficială a statului în care trăiești. Iar dacă-ți afișezi zilnic disprețul ăsta, cu aerul că ești superioritatea întruchipată, nu te mira că, la un moment dat, calci pe-o greblă sau că primești un răspuns pe măsura aroganței ridicole cu care-ți susții certitudinea că tu ești domn și restul sînt niște ființe inferioare. E la fel de penibil să lălăi de dimineață pînă seara că tu și cu tot neamul tău ați fost primii pe-aici, cînd încă nici nu se răcise pămîntul – și unii, și alții tot zicem de-astea –, iar toți ceilalți au apărut și ei din senin, cerînd, cu căciula-n mînă, să muncească pe lîngă casa ta.

La fel de prostesc e și din partea unor administrații locale s-o tot tărăgăneze cu plăcuțele bilingve, în comunități în care e perfect natural și de bun-simț să vorbești ambele limbi. După cum e aberant să refuzi la nesfîrșit o discuție despre conținutul Declarației de la Alba Iulia, în care se vorbește cît se poate de modern și de explicit despre drepturile minorităților naționale. Tensiunile istorice dintre comunitățile de maghiari și cele de români, din Transilvania, nu sînt niște noutăți. După cum noutăți nu sînt nici gesturile de normalitate, familiile mixte, conviețuirea fără probleme, faptul firesc al vorbirii ambelor limbi în spațiile în care s-a trăit de atîta vreme împreună. A sărbători ceva în ciuda celorlalți, în necazul lor sau a-i forța să chiuie de bucurie cînd ei nu simt așa ceva, toate astea sînt lucruri complet inacceptabile în lumea civilizată în care pretindem că trăim.

Un ideal firesc la care ar trebui să aspirăm cu toții ar fi să trăim într-o țară pe care o construim împreună, într-un stat care ne merită respectul cu adevărat, tocmai pentru că e rezultatul bunelor intenții și al contribuției fiecăruia dintre noi. Iar sărbătoarea Centenarului Marii Uniri poate fi un moment excepțional – încă unul! – în care, dacă nu-l ratăm, putem descoperi lucrurile cu adevărat importante. Ce-nseamnă să trăiești în democrație, într-un stat de drept, cu o Justiție independentă și într-o comunitate de țări civilizate care cred în aceleași valori, cu respectarea opiniei și demnității fiecăruia dintre cetățeni. Iar acestea pot fi tot atîtea motive pentru care se poate sărbători în mod autentic. Doar agitînd steaguri și intonînd cîntări răzbunătoare – fie că sînt ale majorității, fie că sînt ale unor autonomiști care nu visează valori, ci doar un teritoriu – nu înseamnă că participi cu ceva bun la lumea în care trăiești acum. Înseamnă doar că nu te-ai trezit dintr-o beție care durează de atîta amar de vreme și că vrei cu orice chip să-l hîrîi pe cel de lîngă tine.

Această sărbătoare poate însemna o privire lucidă spre trecut. Marea Unire a fost și o mare bucurie pentru o majoritate, dar și o mare tristețe pentru unii, o dezamăgire pentru alții, și nu neapărat etnia a făcut diferența între aceste trăiri. E important să vorbim despre lucrurile astea. După cum e foarte important să vedem cît mai limpede ce s-a întîmplat cu noi toți în acest răstimp, dar mai ales care ne este viitorul. Iar unitățile de măsură a bunului-simț cu care ar trebui să celebrăm acest eveniment istoric sînt doar faptele și gîndurile potrivite în mod real cu imaginea de ființă civilizată pe care o are fiecare despre el însuși. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.