Ce alegem să povestim

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Săptămîna trecută am participat la trei evenimente înrudite: lansarea cărții Matei Călinescu Festschrift, editată de Călin Mihăilescu, profesor la Western Ontario University, Canada, lansarea cărții Sandei Golopenția – Fluviul Alfeu sau despre exil și întoarceri, într-o elegantă ediție în două volume, la Editura Spandugino, și dezbaterea din Aula Facultății de Drept a Universității din București, cu prilejul Zilei Românilor de Pretutindeni. În toate cele trei evenimente s-a vorbit, direct sau indirect, despre exil, despre emigrație, despre ceea ce se numește îndeobște, cu un termen foarte neclar, diaspora românească.

La diaspora ne putem referi din multiple perspective: din unghi politic, ca domeniu de cercetare sociologică, ca problematică culturală, ca factor economic sau educațional. Tot așa cum putem privi diaspora din perspectiva experienței personale a exilului, a emigrării sau, în cazul comunităților „istorice“, a separării de entitatea colectivă de care, într-un fel sau altul, simți că aparții.

Purtată în termenii experienței personale, discuția despre românii din afara granițelor aduce în prim-plan o noțiune problematică: identitatea. M-am mai referit la această chestiune cînd am comentat „decalogul“ educațional propus de Solomon Marcus. Reiau pe scurt.

„Identitate“ poate însemna două lucruri foarte diferite, poate chiar opuse: pe de o parte, înseamnă „la fel“ („relație de identitate“, în matematică), pe de altă parte, „unic“, „irepetabil“ („carte de identitate“, cu al său cod numeric personal). E un termen care, proiectat în planul existenței personale, reunește ceea ce ne aseamănă cu ceilalți și ce ne deosebește. Ne definim, așadar, la intersecția dintre „la fel“ și „altfel“. Identitatea este, ca și codul nostru genetic, o ars combinatoria. Spre deosebire însă de „genotip“, ea se construiește neîncetat pe parcursul întregii vieți.

Pornind de la constatări similare, filozoful francez Paul Ricœur a disociat două fațete ale identității, „idem“ și „ipse“, „același“ și „însuși“. Eul nostru, acea entitate evazivă care ar trebui să dea răspunsul la întrebarea „Cine sînt?“, reprezintă o identitate de tip „ipse“, la conturarea căreia concură numeroase – și adesea fluctuante – identități de tip „idem“. Nimic din zestrea noastră, primită sau acumulată, nu este fără pereche. Și totuși, nici personalitatea și nici viața noastră nu sînt aidoma cu ale nimănui altcuiva.

Despre asta am încercat să vorbesc la întrunirea de duminică, de Ziua Românilor de Pretutindeni. Și anume, pornind și eu de la o experiență personală.

Cînd am început să predau limba, literatura, cultura și civilizația română la Institutul de Limbi Romanice al Universității din Viena mi-am dat seama că mă confrunt cu o situație inedită. Parte dintre studenți erau etnici austrieci care, dintr-un motiv sau altul, se hotărîseră să înceapă de la zero studiul românei la universitate. Alții, în schimb, erau etnici români, unii dintre ei chiar cu liceul și bacalaureatul absolvite în țară. Dificultatea cu care are de-a face orice profesor, aceea de a lucra cu niște colective neomogene atît ca nivel de pregătire, cît și ca interese personale, era împinsă în cazul de față la extrem. Cum să fac ca și unii, și alții să aibă de profitat de pe urma cursurilor urmate?

La ora de curs, totul era „negociabil“: tematica, informația vehiculată, modul de implicare a cursanților, pînă și limba de predare. Foloseam, atît eu, cît și studenții, în funcție de împrejurare, un melanj româno-german în permanentă mișcare. Surpriza a fost să constat că, în general, etnicii austrieci preferau să folosim cît mai mult româna, în vreme ce românii favorizau germana. De fapt, nu ar fi trebuit să fie o surpriză. Austriecii doreau să li se deschidă porțile de acces către limba și cultura către care optaseră să se îndrepte. Românii erau preocupați de intrarea lor în cultura și în colectivitatea în care se strămutaseră.

M-am gîndit ce aș putea face pentru a transforma acest handicap didactic într un avantaj. Să găsesc, de pildă, o strategie pentru a-i aduce pe studenți să conlucreze cît mai intens, utilizînd fiecare resursele de care dispunea: în primul rînd, competența lingvistică, fie germană, fie română. Am lansat, în cele din urmă, ideea unui seminar integrat, instruire-cercetare, de două semestre, cu sprijinul unei asistente – la acea vreme – de la Institut, Petrea Lindenbauer, și al unui, pe atunci, doctorand, Othmar Kolar. Proiectul a constat în alcătuirea unei antologii bilingve, Der politische Diskurs in Rumänien, cu analize dedicate fiecărui text în parte. Am dezbătut și am conturat împreună, în același melanj lingvistic care devenea tot mai firesc, aparatul conceptual al lucrării, iar la fiecare capitol au lucrat adesea echipe compuse din mai mulți studenți, fie austrieci, fie români. A fost unul dintre cele mai răsplătitoare experimente didactice de care am avut parte, iar pentru studenți a fost o recompensă enormă să-și vadă numele pe cartea tipărită în 2003.

Din unghi sociologic, se vorbește despre comunități „istorice“, cele pentru care păstrarea unui trecut identitar este crucială, ca și de comunități „emergente“, cele structurate prin exilul și emigrația ultimelor decenii. Putem în egală măsură vorbi despre „identități emergente“. Mărturisirile exilului și ale emigrării ne oferă un material neprețuit în acest sens.

Întrebînd mai demult un prieten psiholog ce ar însemna, din punctul lui de vedere, „eul“, mi-a dat un răspuns de neuitat: „Ce aleg să povestesc despre mine“. Repertoriul poveștilor în care figurez ca protagonist sau barem ca personaj ține de trecut. Alegerea se îndreaptă către viitor. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.