Caznele bunului samaritean

Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Caznele bunului samaritean jpeg

Am văzut, de-a lungul vieţii, atît de mulţi buni samariteni suferind de pe urma propriilor impulsuri altruiste, încît mă întreb, uneori, cu toată seriozitatea, dacă existenţele noastre nu stau sub semnul ironiei mai mult decît sub oricare altul? Atitudinea generoasă constituie adesea o eschivă vulnerabilă, cu implicaţii imprevizibile şi de-a dreptul periculoase. Puseul de compasiune faţă de aproape ajunge să fie – nu o dată – un veritabil dans pe sîrmă deasupra Marelui Canion. Am păţit-o eu însumi şi de aceea pot spune că deţin centura neagră în filozofia vechiului proverb stoic, conform căruia nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită. Acum cîţiva ani, de exemplu, călătoream, la un moment dat, cu trenul de la Iaşi la Bucureşti. În compartiment, doi medici (am dedus din ceea ce discutau), mamă şi fiu – foarte probabil, şi cadre didactice la UMF –, se luptau cu nişte hîrtii al căror conţinut îl traduceau în engleză. Mergeau, după toate aparenţele, la un tîrg de echipamente medicale şi aveau deja mai multe item-uri bifate pe un catalog. Doamna mai în vîrstă (mama) era cam depăşită de situaţie, engleza ei dovedindu-se aproximativă. Tînărul se descurca însă acceptabil. Cu toate acestea, prin preajma Bîrladului, începu şi el să-şi bată fruntea nervos şi să roadă creionul cu care scria. „Cum naiba se zice la «licitaţie»?“ o întreba pe biata mamă – care îl privea neputincioasă. „Licitaţie, licitaţie, licitaţe? Lua-o-ar benga!“ se agita tînărul umefist. Ridurile de bătrîn tocilar i se adînciră, pur şi simplu, grotesc. Omul părea chinuit de convulsii. Am analizat repede situaţia. Nu-mi stă în fire să intru în conversaţie cu străinii (pe alocuri, creez chiar, fără îndoială, impresia de austeritate!). Contextul în cauză era, totuşi, presant. Dacă mie mi s-ar fi făcut rău acolo, în mod subit, cu siguranţă, şi ei, ca doctori, ar fi încercat să-mi acorde primul ajutor. Intervin, aşadar, puţin stingherit, dar, zic eu, destul de convingător: „Auction!“ Cei doi m-au privit surprinşi, părînd să nu înţeleagă ce mă apucase. „La «licitaţie»“, am adăugat, pentru a fi mai explicit, „se spune auction în engleză. A-u-c-t-i-o-n. Auction.“

Fiul a făcut ochii liniuţă, într-o schimonoseală de supremă aroganţă şi, revenind la hîrtiile lui, mi-a aruncat, cumva iritat, printre dinţi: „Nu prea cred!“ Mama a fost derutată cinci-zece secunde, după care, întorcîndu-se spre tinerel, cu netulburată încredere parentală, m-a ignorat la rîndul său. Dacă spunea băieţelul ei, aşa o fi fost! Ca tine, neicuşorule, mai rar cineva! Straniu şi inexplicabil, se repeta, în acel Rapid de Bucureşti, un episod din copilărie, despre care, cîndva, scrisesem într-o revistă, dar din care, se vede treaba, nu învăţasem nimic. Printr-a VI-a, ne venise, într-o zi, un nou coleg în clasă, retras şi suficient de înnegurat. Văzîndu-l izolat în ultima bancă, abandonat parcă intenţionat de multitudinea de decreţei, mă hotărăsc eu să o fac pe gazda simpatică. Vin lîngă banca lui şi îl întreb: „Cum te cheamă?“ Individul a ridicat spre mine o privire rece – care nu prevestea nimic bun – şi mi-a răspuns sec: „Ca pe tata!“ Zăpăcit pe de-a-ntregul, n-am găsit altceva mai bun de făcut decît să continui – ca un delabrat – penibilul dialog: „Şi pe tatăl tău cum îl cheamă?“ „Ca pe mama!“ rosti necruţător ipochimenul, arborînd totodată şi un rînjet sfidător. Aţi ghicit, capcana s-a dovedit fatală, astfel încît i-am pus şi ultima – suicidală – întrebare: „Şi pe mama ta cum o cheamă?“ „Ca pe mine!“ zise puştiul hohotind de satisfacţie. Atunci am înţeles de ce drumul spre iad e pavat cu bune intenţii (chiar dacă pedagogia ca atare a butadei nu mi-a folosit la nimic, eu persistînd în rolul samariteanului săritor şi luat în balon în împrejurări ulterioare). N-aş vrea, totuşi, să credeţi că „iadul“ a fost umilinţa pe care a trebuit să o suport în cele două situaţii de mai sus. Nicidecum. De altfel, pe ea (umilinţa) am rezolvat-o iute în ambele cazuri. Cînd punctul de fierbere al civilităţii a dat alarma în forul meu interior, de elev de clasa a VI-a, nu am mai răbdat surîsul obraznic al noului nostru coleg şi i-am ars două peste ceafă. Neaşteptat, gestul meu l-a îmblînzit brusc şi, în consecinţă, m-a hărţuit ani de zile cu amiciţia lui de copil singuratic şi dificil. Prietenia respectivă a fost, cu adevărat, iadul pe pămînt.

Nici cu medicul anglofon nu m-am putut abţine şi l-am întrebat tăios: „Domn’ doctor, spuneţi-mi, vă rog, în ce parte a corpului se află ficatul?“ A răspuns jignit: „Ce fel de întrebare e asta? În partea dreaptă, fireşte...“ „Ei bine, dacă m-aţi întreba pe mine – «Domn’ profesor, cum se zice la licitaţie în engleză?» – v-aş replica: «Ce fel de întrebare e asta? Auction, fireşte...»“ Apoi, mi-am băgat capul, enervat, în ziar. I-au trebuit cîteva minute să se dumirească, după care a strigat: „Aoleu! Sînteţi profesor de engleză! Mă iertaţi, n-am ştiut... N-aţi putea să ne ajutaţi puţin?“ I-am ajutat, desigur. Am muncit ca un cal de tracţiune pînă la Bucureşti, traducînd în engleză tot felul de drăcii doftoriceşti. Cînd am coborît în Gara de Nord, parcă ieşisem din purgatoriu. 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.