Casa lui Becali

Sîntem pe bulevardul Aviatorilor, fost I.V. Stalin, fost Regele Mihai I, fost Mareşal Antonescu, fost şoseaua Jianu. Pe vremea cînd el purta încă acest ultim (de fapt, prim) nume, s-a construit aici, la al doilea colţ pe dreapta cum vii din Piaţa Victoriei, o splendidă casă în stil francez. Asemenea case, cum mai erau prin împrejurimi vreo patru-cinci, din care a mai rămas una doar, te făceau să te crezi pe Boulevard Saint-Germain, refăcînd un fragment din decorul parizian îndrăgit de elita noastră, a numelor istorice, a moşiilor, a băncilor, a petrolului. Casa a fost construită pentru familia Manu, din care generalul, fost prim-ministru conservator (altfel de conservator decît ai lui Voiculescu!) locuia pe Calea Victoriei, iar despre casa aceea va fi vorba altădată. Asta se întîmpla pe cînd se parcela Parcul Filipescu, care fusese la început imensa grădină a domniţei Eliza, fiica lui Vodă-Bibescu (de aceea, aleile au primit nume după membrii familiei Filipescu, Alexandru sau Zoe, ori după poreclele lor, ca Modrogan). Mai tîrziu, aici se dădeau balurile Clubului Miliardarilor, înainte ca acesta să se mute în partea cealaltă a Pieţei Victoriei, unde a fost cîtva timp palatul reginei Elisabeta a Greciei, care şi-a clădit apoi reşedinţa la şosea: acolo era, pînă în 1989, "Mărul de Aur". După cum vedeţi, oraşul este ca un palimpsest. Călugării din Evul Mediu, găsind prea scump pergamentul, îl răzuiau de textele antice, ale păgînilor Cicero sau Tacit, ca să transcrie rugăciuni sau docte comentarii teologice. Tot aşa, străzile Capitalei româneşti şi-au schimbat un nume după altul, urmînd pas cu pas transformările politice. Cînd Max Auschnitt s-a căsătorit, a cumpărat pentru tînăra lui soţie, fiica profesorului Prodea de la Cluj, această casă. Pînă atunci, locuise împreună cu fratele său în casa de pe bdul Lascăr Catargiu, nr. 15, acolo unde vor fi redacţiile Vieţii Româneşti şi Luceafărului, ulterior înlocuite de ambasada Libiei, situaţie neschimbată pînă astăzi. După 1945, Petru Groza, devenit prim-ministru, avea nevoie de o locuinţă somptuoasă: el s-a instalat în casa şi în mobilele lui Auschnitt, care, între timp, plecase din ţară. Cîţiva ani după moartea lui Groza a fost o "casă de oaspeţi", cum se numeau reşedinţele luxoase puse la dispoziţia străinilor veniţi aici la invitaţia partidului sau a guvernului, după care a intrat acolo ambasada Argentinei. Pentru supravegherea ambasadei se instalase în clădirea de peste drum, la Institutul de Istorie "N. Iorga", un post de observaţie al Securităţii, care funcţiona zi şi noapte. Un coleg al meu care făcea de gardă s-a speriat, auzind într-o noapte, la etaj, paşii "fantomelor". Acum, această casă, una din cele mai frumoase din oraş, a fost cumpărată de Gigi Becali. Să zicem că un capitalist de tip nou, mai necioplit şi mai prostovan, a luat succesiunea evreului civilizat şi, se pare, onest (fiindcă procesul care i s-a montat de către Carol al II-lea era provocat de rivalitatea cu Malaxa, acesta bucurîndu-se de favoarea monarhului). Staff-ul Partidului Noua Generaţie va bocăni cu picioarele mai mult sau mai puţin spălate pe parchetul pe care dansau odinioară "les jeunes filles en fleur" la întoarcerea de la pensionul lor din Franţa sau Anglia. Cîte un crucifix sau cîte o icoană vor decora pereţii, din pietatea demonstrativă, gălăgioasă, a proprietarului. Dar cel mai rău ar fi dacă, pentru a fi pe placul noilor stăpîni, s-ar pune termopane la ferestre şi s-ar mai adăuga şi alte inovaţii. Parcă văd în grădină pitici, lei şi vulturi de ghips din cei care se vînd la marginea şoselei pe DN1.