Căruţa educaţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 623 din 28 ianuarie - 3 februarie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

În celebra sa carte Out of Africa, Karen Blixen povestește la un moment dat despre un incident întîmplat în apropierea fermei din Kenya unde scriitoarea daneză și-a petrecut mare parte din viața adultă. În vreme ce un indigen mergea cu căruța, un copil s-a strecurat în fugă, încercînd să se cațere prin spatele vehiculului. A alunecat și a nimerit sub roată, iar căruțașul era amărît că urmau să înceapă negocierile pentru despăgubirea pe care avea să o plătească familiei copilului decedat. Supărarea căruțașului i-a fost lui Karen de înțeles, nu însă și resemnarea cu care acesta părea să-și accepte fără să crîcnească vinovăția. Încercările ei de a-i spune că nu are nici o vină, atîta vreme cît nici măcar nu îl văzuse pe copilul care încercase să se furișeze în căruță, s-au dovedit zadarnice. Omul clătina îndărătnic din cap: „E căruța mea. Eu o mînam. Trebuie acum să plătesc“. Iar lui Karen i se revelează, brusc și surprinzător, faptul că ideea de responsabilitate, pentru definirea căreia lumea occidentală a cheltuit și cheltuiește energii fabuloase, e departe de a fi universal acceptată.

Vă mai amintiți, probabil, de tragedia lui Ionuț, copilul ucis de cîini lîngă un teren de joacă din București. Am fost atunci, în febra emoțională a momentului, martorii unei avalanșe de acuze, clamînd, toate, responsabilitatea celor care, direct sau indirect, au făcut posibil să se petreacă acel groaznic accident: bunica băiețelului, fiindcă nu l-ar fi supravegheat cu atenție, administrația locului de joacă, fiindcă nu a detectat pericolul la care erau expuși copiii, proprietarii terenului viran, fiindcă ar fi adăpostit nejustificat maidanezi fără să se asigure ca cineva să nu nimerească din în­tîmplare în mijlocul lor, Primăria de sector și cea a Capitalei, fiindcă ar fi sifonat fraudulos și ineficient banii destinați rezolvării chestiunii cîinilor fără stăpîn, proprietarii de cîini, fiindcă îi abandonează sau îi înstrăinează pe filiere dubioase, asociațiile de protecție a animalelor, fiindcă ar bloca eliminarea primejdiei pentru a-și atrage foloase materiale necuvenite…

Am avut parte recent de controverse fierbinți despre măsurile luate de autoritățile norvegiene împotriva unei familii de origine română pentru felul în care aceasta își creștea copiii – un alt caz de „război al responsabilităților“. Felul în care sînt partajate diversele responsabilități diferă de la o cultură la alta, de la o țară la alta. Esențial e ca această partajare, ce și cît revine fiecăruia, să fie resimțită ca rațională și justă. În această privință, mentalul românesc pare să se apropie adesea de cel descris de Karen Blixen: important e a cui e căruța și cine o mînă. N-aș vrea să mă lansez în speculații cum că ispita facilă a țapului ispășitor ar fi vreo caracteristică „orientală“ a culturii noastre. N-am nici pregătire, nici apetit pentru așa ceva.

Remarc doar, în treacăt, că și în educație capcanele responsabilității ies la noi tot mai ascuțit la vedere. Apar tot mai des situații din care se vede că, atunci cînd au fost proiectate „regulile jocului“, rolurile celor implicați, ce și cît îi revine fiecăruia ca responsabilitate, au fost gîndite pripit și, adesea, descumpănit.

Acum cîțiva ani, am fost martor unei dispute bizare de etică academică. Un cadru didactic a coordonat o lucrare de licență a unui student. Lucrarea a fost notată cu nota maximă. Ulterior a fost chiar tipărită. Cu doi autori pe copertă: deopotrivă fostul student, cît și fostul coordonator. Acesta s-a disculpat susținînd că studentul de odinioară a fost de acord cu publicarea textului în coautorat ca recunoaștere a faptului că îndrumarea foarte atentă din partea cadrului didactic a avut, practic, caracterul unei colaborări la redactarea lucrării. Să înțeleg de aici că și coordonatorului i se cuvenea o (nouă) diplomă de licență?

Cunosc îndrumători de doctorat care ajung să-și arunce o privire pe textul tezei pe care o păstoresc abia înainte de susținere, pentru a scrie referatul final. Tot așa știu îndrumători care împing acribia și conștiinciozitatea pînă la a discuta cuvînt cu cuvînt și literă cu literă lucrările doctoranzilor, propunînd nesfîrșite îmbunătățiri, încît în cele din urmă nu se mai știe cine cît a contribuit la finalizarea tezei. Unde ar trebui să se situeze corect o atare relație, care să includă deopotrivă și mentoratul, și munca individuală certificată prin titlul de doctor, nu găsești scris nicăieri. Sau, poate, n-am căutat eu destul.

Găsești, în schimb, o foarte strictă partajare a responsabilității cînd e vorba de fraudă. Citez din lege: „Îndrumătorii lucrărilor de licență, de diplomă, de disertație și de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora de asigurarea originalității conținutului acestora“.

Mînă, birjar! Căruța educației e doldora de răspundere.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Huiduieli la concertul Coldplay de pe Arena Naţională. Un manelist a cântat in mijlocul concertului. „Mi s-a dus tot cheful” | VIDEO
O apariţie pe cât de neaşteptată, pe atât de neplăcută în timpul concertului trupei britanice de rock Coldplay la primul concert susţinut în România în cadrul turneului „Music of the spheres”.
image
Cine e Babasha și ce spune după momentul de la concertul Coldplay: „Străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază” VIDEO
Babasha, pe numele său real Vlad Babașa, este originar din Bacău și la ora actuală este foarte popular pe mai multe platforme de streaming audio. Acesta a stârnit controverse după ce a cântat la mult așteptaul concert Coldplay în România, în fața a 50.000 de spectatori.
image
Mărturiile recruților ruși luați prizonieri de război de către ucraineni: „Cu banii ăștia aș trăi regește în Somalia”
Recruți din țări africane și din Asia de Sud care au fost luați prizonieri de război de trupele ucrainene au oferit mărturii despre cum au ajuns să semneze contracte cu Ministerul rus al Apărării, relatează portalul RBC Ucraina.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.