Care noi? Care ei?

Publicat în Dilema Veche nr. 367 din 24 februarie - 2 martie 2011
Răzbunări, patimi, resemnări jpeg

În ordinea simbolică a comunismului românesc aveam cîteva certitudini de neocolit, cîteva repere mari, în jurul cărora gravita, cu mai mult sau mai puţin entuziasm, întregul popor. Ştiam, cît se putea de clar, cu toţii, că eram liberi pe 1 şi 2 mai, pe 23 august, că vor fi chermeze populare la care se vor mînca mici şi se va bea bere, că trebuie să adunăm sticle şi borcane, că sîntem implicaţi în marele Festival Naţional „Cîntarea României“, că trebuie să ajutăm efortul de plătire a datoriei externe, mîncînd mai puţin şi participînd la lucrări agricole, că vom primi repartiţii pentru o slujbă, că vom primi o locuinţă, că trebuie să participăm, periodic, la învăţămîntul politic, în urma căruia nivelul nostru de responsabilitate revoluţionară avea să se îmbunătăţească zi de zi, că sîntem un popor viteaz care, în cîteva rînduri, a salvat Europa de dominaţia otomană, că i-am făcut praf pe nemţi în Primul Război Mondial, şi că soarta celui de-Al Doilea Război Mondial nu ar fi fost aceeaşi dacă Partidul Comunist Român, în nemărginita sa înţelepciune, nu ar fi hotărît alungarea regelui trădător şi trecerea alor noştri de partea aliaţilor, adică a marelui popor sovietic, vecin şi prieten.  

Ei bine, partea asta cu istoria glorioasă a poporului român ne-a plăcut aproape tuturor şi a fost una dintre cheile de mare fineţe cu care au lucrat propagandiştii comunişti. Împachetată în piese de teatru, spectacole, cărţi, gigantice picturi murale, filme cu bugete foarte mari, istoria românilor se înfăţişa ca istoria unui popor care jucase un rol esenţial în devenirea întregului continent. Ni s-au susurat la urechi şi ni s-au băgat sub nas toate soiurile de poveşti de vitejie, în aşa fel încît să ne simţim un mare popor cu vocaţie istorică. Domnitorii noştri şi coroanele lor glorioase populau toate sărbătorile naţionale, inundau ecranele cinematografelor, scenele teatrelor, pereţii instituţiilor, planşele didactice din şcoli, iar ţărănimea, talpa ţării, ieşea din poveştile astea ca cea mai redutabilă armată a Europei, forţa de neoprit care îi bătuse pe teutoni, pe leşi, pe tătari, pe turci, pe nemţi, pe toţi cei care îndrăzniseră să cîrîie la adresa suveranităţii noastre naţionale. În rarele cazuri în care pierduserăm cîte o bătălie, se întîmplase din cauza unei trădări, a unei mîrşăvii a duşmanilor, dar noi reveneam şi transformam totul într-o victorie strălucită, îmbinînd talentele războinice cu dăruirea şi eroismul compatrioţilor care treceau, fără probleme, de la coarnele plugului, direct la demonstrarea unor nebănuite dexterităţi militare.  

După ’89, un amic îmi povestea despre întîlnirea cu o familie de francezi care veniseră să vadă pe viu ţara de unde se transmisese prima revoluţie în direct. Amicul meu era uluit că francezii nu auziseră de Neagoe Basarab, Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Oaspeţii francezi erau oameni cu studii superioare, de la care amicul meu avea aşteptări mari. Ridicau din umeri, neajutoraţi, după ce făceau eforturi vizibile să găsească ceva, orice, prin cotloanele memoriei, o legătură, oricît de mică, de vagă, cu numele pe care patriotul român le rostea cu atîta convingere şi seriozitate. Nimic. Numele marilor noştri domnitori nu le spuneau absolut nimic.  Prin urmare, nu erau recunoscători că marii noştri domnitori le salvaseră ţara de la a deveni, odată cu toată Europa, un paşalîc turcesc. Plin de avînt, amicul meu le înfăţişa francezilor o aiuritoare istorie a Europei, cu principatele româneşti în poziţia de mari jucători. Ăia, politicoşi, dădeau din cap şi-şi aruncau priviri nedumerite, iar amicul meu le explica răbdător, trecînd la istoria recentă, cum am reuşit noi să ieşim din comunism, fără să ne îndobitocească manipularea, fără să muşcăm momelile ideologice ale regimului, iar acum sîntem gata să ne ocupăm locul de frunte pe care îl merităm cu prisosinţă printre marile naţiuni ale continentului.

La toată nebunia succesului pe care l-a avut acest proces gigantic de manipulare, prin rescrierea şi ideologizarea istoriei, a contribuit din plin şi politica asumării naţionale a rezultatelor cu care se întorceau în patrie, de la competiţiile internaţionale, bravii sportivi români. Această adunare patriotică a tuturor resurselor naţiunii, sub ochii vigilenţi ai domnitorilor, ai glorioşilor înaintaşi care ne priveau din adîncul istoriei noastre, se transforma într-un paradox spectaculos. Într-o ţară înfricoşată, terorizată, în care se suferea de foame şi de frig, entuziasmul patriotic era la cote maxime. Prin victoriile sportivilor români proiectam, în egală măsură, asupra ţărilor frăţeşti, dar şi asupra lumii occidentale care ne era inaccesibilă, toată obida şi frustrarea libertăţii penitenciare în care trăiam. Marile victorii ale sportivilor noştri, momentele lor de glorie deveneau momentele noastre de glorie. Pe cerul împurpurat al entuziasmului nostru se profilau chipurile eroice ale strămoşilor, coarda patriotismului vibra de nebună, iar neliniştile vieţii de zi cu zi din România Socialistă erau, pentru cîteva clipe, uitate. În interiorul aceluiaşi paradox uluitor se găseşte şi faptul că cele mai subtile mesaje ideologice au fost strecurate pe această poartă de intrare, cu mare fineţe, succesul lor zdrobitor oferind monumente de eficacitate şi azi, la douăzeci de ani de la căderea regimului comunist. Atmosfera sublimării patriotice a acelor ani palpită, nealterată, ca într-un muzeu viu, în versurile lui Adrian Păunescu. Poftiţi, vizitaţi! „La Tricolorul românesc se-nchină, / Şi-i face jurământ prin luptă, azi, / Oltenia, provincia latină, / A lui Mihai, al nostru, cel Viteaz. / Oltenia pandură a lui Tudor / Şi-a lui Arghezi şi-a atâtor duşi / Oltenia celui mai mare sculptor, / Al omenirii, Constantin Brâncuşi! / Salut fratern, Moldovă, Bucovină, / Salut fratern, Ardeal, şi tu, Banat, / Salut fratern, Muntenie vecină, şi Maramureş, neam neîngenuncheat. / Priviţi această sacră frumuseţe: Oltenia, pământ de oameni buni / Şi pumn pedepsitor cu cinci judeţe, / Căuş al palmei vechilor străbuni! / Oltenia Eterna Terra Nova / Un cântec care azi stă şi-n priviri / Hai Universitatea, hai Craiova / Tu, campioana unei mari iubiri!“  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.