Căprarul şi varza în patru

Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

Ne munciseră mult în armată. Mîinile noastre erau obişnuite mai degrabă cu legumele decît cu armele. Curăţam cartofi, descărcam şi sortam ceapă, culegeam porumb, roşii, gogonele şi varză. Pentru aceasta din urmă – varza – primisem fiecare cîte un fel de macetă cu care tăiam căpăţîna de la cotor şi o aruncam apoi într-o grămadă. Înaintam încet, căpăţînă cu căpăţînă, stînd aplecaţi. Cîmpul nesfîrşit din urma noastră era presărat din loc în loc cu piramide de varză. Seara de toamnă ne apăsa cu nori întunecaţi şi învălătuciţi, ca în picturile lui Van Gogh. 

Din cînd în cînd, lîngă noi venea un tractor cu remorcă şi atunci formam un „lanţ de trăgători“ şi ne apucam să dăm verzele din mînă în mînă pînă cînd ajungeau în remorcă. O vreme, am făcut întocmai cum ni s-a arătat. Apoi, nu ştiu cum s-a întîmplat că a trebuit să ne depărtăm unii de alţii cam la vreo doi metri, şi atunci am început să le aruncăm cu două mîini de jos în sus, cu boltă. Comandantul a trecut pe acolo şi ne-a atenţionat să nu trîntim verzele pe jos. Cuvintele lui parcă ne-au stîrnit însă să-i facem în ciudă şi, după ce a plecat, am schimbat stilul, aruncînd verzele ca pe mingea de baschet, cu mişcarea mîinilor de la piept, cum făceam în liceu. Dacă ar fi existat vreun coş sau vreun inel pe acolo, cu siguranţă l-am fi luat la ţintă. Unele mai scăpau pe jos şi noi mai trăgeam cu ochiul spre comandant, să nu cumva să vadă. Ofiţerii erau vigilenţi de teamă să nu se mai întîmple ca la roşii. Acolo, după ce umpluserăm un camion întreg, pentru bulion, cel suit în remorcă aruncase o roşie în altul. Acela ripostase şi aşa se iscase un adevărat război. Comandanţii au reuşit cu greu să ne stăpînească după ce apucaserăm să irosim în cîteva clipe o muncă de o jumătate de zi. Aşa-i la război. O remorcă abia umplută se golise instantaneu, că, deh, nouă ne trebuise muniţie. În plină desfăşurarea a ostilităţilor, cineva ne spusese că zeama de roşii face bine la piele, drept care, dacă pînă atunci ne feriserăm de proiectile, din acel moment am început chiar să le căutăm izbitura. Nu durea nici dacă-ţi veneau în faţă. Eram borşiţi toţi din cap pînă-n picioare, da’ nici că ne păsa, uniforma era a statului. Superiorii ţinuseră minte întîmplarea şi acum erau atenţi (chit că verzele nu sînt ca roşiile).  

La prînz ne aduseseră mîncare caldă în marmite, cred că era tot cu varză. Tarlaua aparţinea unităţii şi unele din roadele ei ajungeau la cantină şi apoi în burţile noastre. Tăiasem mii de cotoare şi făcusem băşici la mîini de la mînerul de lemn al macetelor. Îi dădeam zor dar, din cauza oboselii, mai greşeam şi tăiam verzele mai sus de cotor. Aşa am descoperit că tăiatul verzei în două, dintr-o singură lovitură de macetă, e o metodă mai bună de compensare a frustrărilor decît pasele de baschet. O vreme am înaintat pe cîmpul de luptă tăind căpăţînile verzei duşmane după cum se nimerea. Mai apoi, cineva a inventat o altă vitejie: tăiatul căpăţînei în două, din zbor. Adică, aruncai varza în sus şi, pînă să cadă, îi treceai lama ascuţită pe la mijloc. Era o mişcare de samurai. Nu ne interesa defel că în urma noastră rămîneau numai jumătăţi de verze. Culmea bucuriei a venit însă cînd altcineva a descoperit o nouă şi fantastică lovitură: despicarea verzei în patru. Se făcea din două mişcări foarte rapide, una verticală şi alta orizontală, aplicate unei căpăţîni în zbor. Pînă să cadă jos, era împătrită. Era nevoie de multă  îndemînare şi rapiditate, iar colegul nostru exersa de zor. După mai multe rateuri a reuşit o lovitură de-a dreptul perfectă. Cele patru sferturi de varză i-au căzut la picioare, moarte. În acel moment, de peste cîmp a apărut comandantul, care adulmecase urmele crimelor noastre anterioare. „Trăzni-te-ar! Îţi dau eu ţie, nemernicule... Îţi baţi joc de varza poporului, de recolta socialistă, de mîncarea tovarăşilor tăi? Cît oi fi eu comandantul vostru, tu nu mai primeşti nici o permisie.“ Şi dacă în alte situaţii mai uita de pedepsele cu care ne ameninţa, în cazul acela s-a ţinut de cuvînt.  

Nu ştiam pe atunci că ne-am putea îndoi de dreptatea ofiţerului. Gîndindu-mă azi, îmi spun că totuşi ordinul pentru acea campanie sunase clar: „Batalion! Azi tai varză“. Iar noi nu făcuserăm decît să ne îndeplinim ostăşeasca misiune cît mai bine: tăiasem inamicul varză.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.