Candidatul manciurian

Publicat în Dilema Veche nr. 637 din 5-11 mai 2016
Iconofobie jpeg

Noțiunea de „candidat manciurian“ intrigă încă multă lume din spațiul anglofon, unde a fost introdusă de scriitorul Richard Condon, prin intermediul celebrului său roman, The Manchurian Candidate, și consacrată ulterior în ecranizările succesive ale poveștii, aparținînd „laboratoarelor“ infatigabile de la Hollywood. Nimeni nu prea știe ce înseamnă acest lucru. Dacă ar fi să acceptăm sugestia prozatorului însuși, sintagma se referă la spălarea creierului unui politician, pînă la limita transformării lui într-un robot fără personalitate (capabil de asasinat în numele ideologiilor extremiste, precum, bunăoară, cea comunistă!). Limba engleză propriu-zisă l-a adoptat însă ceva mai specializat. În dicționarele americane noi, „candidatul manciurian“ este omul politic abil, care susține public o anumită filozofie administrativă, necesară obținerii voturilor de accedere într-o funcție oarecare, pentru ca, apoi, intrat în exercițiul puterii, să practice filozofia exact opusă. De aici și suspiciunea că un asemenea personaj ar fi capabil să candideze, în aparență, pentru o anumită formațiune politică, trădîndu-se mai tîrziu, odată ajuns la guvernare, spre stupoarea tuturor, ca reprezentant, de fapt, al partidului de opoziție. Prin urmare, pentru mine, personal, „candidatul manciurian“ rămîne candidatul fals, masca electorală fermecătoare a unei realități politice total diferite, cu efecte cel puțin tulburătoare asupra electorilor, în viitorul apropiat ori mai îndepărtat. Zilele trecute am descoperit că pînă și această „hermeneutică“ poate avea nuanțele ei, în egală măsură, surprinzătoare. Să mă explic.

Citesc, absolut întîmplător, pe un site de știri naționale, că, la apropiatele alegeri locale, în tîrgușorul montan Z, de pe inubliabele plaiuri bucovinene, Moni Păstrugă e dat, de toate sondajele posibile, favorit în cursa „adjudecării“ (cum spuneau bravii jurnaliști cu simț de răspundere!) fotoliului de primar. Păi, Moni mi-a fost coleg de facultate, mi-am zis. Știam că predă engleza la un (foarte bun) liceu din urbea respectivă, dar habar n-aveam că se apucase și de politică. Mai ales la acest nivel. Fac rost de telefonul împricinatului (nu mai comunicasem de la sfîrșitul studiilor universitare cu el) și îl sun, un pic emoționat, desigur. Omul s-a bucurat enorm, mi s-a părut, auzind cine sînt. Crezuse că-l apelau („iarăși“) „ăia din presă“, pentru vreo declarație belicoasă la adresa celorlalți „maimuțoi ahtiați de primărie“, și răspunsese cu un ton grav. L-am felicitat sincer. Mi-l aminteam ca pe un băiat cinstit și muncitor, cam repezit, ce-i drept, ușor lipsit de sensibilitate diplomatică (utilă, cred, în campaniile electorale!), dar, repet, altfel onest și harnic. „E nevoie de oameni corecți în politică!“, am constatat eu cu un anume optimism. „Nu sînt în politică!“, a replicat imediat Moni. „Candidezi independent?“, am întrebat. „Da, vin din afara sistemului. Nu am făcut administrație pînă acum, mă consider, în întregime, diletant în ale puterii. Notorietatea mea în oraș provine strict din activitatea didactică (la cel mai titrat colegiu, într-adevăr!) și dintr-o tabletă scriitoricească săptămînală, pe care o realizez de mulți ani pentru un ziar regional.“

„Hm, interesant!“, am observat întrucîtva deconcertat. „Și nu te îngrijorează debutul într-un spațiu pe care nu‑l cunoști?“ „Deloc, dragul meu! Pentru că nu intenționez să debutez în el!“, a precizat Păstrugă, lăsîndu-mă mut de nedumerire pentru cîteva secunde. Apoi a revenit: „Ne cunoaștem de ani buni, Codrine. Chiar dacă nu ne-am mai întîlnit, am rămas cu o imagine pozitivă despre amiciția noastră din studenție. Am exersat prea multă practică agricolă și de cantină împreună, ca să nu mă simt empatic și solidar cu tine, fie și după un sfert de secol. Prin urmare, nu pot să te mint. Îți voi spune adevărul gol-goluț. Am candidat cu un scop precis. Bănuiam că, pe fondul degradării ideii de politician în România contemporană, voi avea succes electoral în postura mea antisistemică, așa-zicînd. Sondajele confirmă prezumția. Se pare că ar trebui să cîștig cu vreo 70% din voturi. Las așadar evenimentele să curgă fix pînă în ultima zi de campanie, cînd am programat un mare miting electoral. Ei bine, acolo se vor dezlănțui forțele infernului asupra celor prezenți – mulți, extrem de mulți, sînt convins! Le voi striga, plin de încrîncenare, că mă retrag din cursă. Iar acest lucru li se datorează doar lor! Reprezentați, dobitocilor, voi zbiera precum un apucat, trei clase de electori defazați. Prima, cea mai mare, o formați voi, cei adunați aici, care mă votați pe mine, deoarece am răsărit din afara mecanismelor politice și asta, chipurile, m-ar califica, în ochii voștri cețoși, să devin primar…“ Nu reușeam nici să respir, darămite să rostesc ceva.

Moni a continuat netulburat: „Sînteți niște idioți triști și vă disprețuiesc. A doua categorie, mai mică, este alcătuită din efectivele de partid. Despre boii ăștia nici nu mai vorbesc, sînt niște animale dresate. Îi detest. În fine, un grupuscul îl constituie tranzacționalii, pramatiile care-și vînd votul pentru o stacană de ulei. Pe ei îi urăsc pur și simplu… Pe toți vă urăsc în fond și de aceea refuz să mai candidez! În plus, vă ofer o informație gratis, nătărăilor: tocmai ați intrat în istorie, întrucît candidați respinși de electorat s‑au văzut cu duiumul de-a lungul vremii, însă electorat respins de candidat, niciodată!“ Ăsta da candidat manciurian, mi-am zis. Ar putea să scrie un roman mai tare decît al lui Condon. Dacă va scăpa cu viață de la miting, bineînțeles.

Codrin Liviu Cuțitaru  este decan al Fa­cultății de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Prezentul dis­­continuu, Editura Institutul European, 2014.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Extrădarea lui Cherecheș. Precedentul Fiat creat de Germania într-un caz similar, finalizat tragic
Un fost polițist de frontieră, condamnat la închisoare cu executare pentru corupție și prins în Germania, la fel ca primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, nu a fost niciodată extrădat. Polițistul în vârstă de 48 de ani a murit în Germania, în urma unui accident.
image
Bărbat găsit mort într-o scorbură, în Neamţ. Sfârșitul victimei este învăluit în mister
Decesul unui bărbat este învăluit în mister, cadavrul acestuia fiind descoperit în scorbura unui copac dintr-o pădure care străjuie, alături de culmile Cozla şi Pietrica, municipiul Piatra Neamţ.
image
Viața extravagantă a Regelui Charles: I se calcă șireturile de la pantofi, iar un angajat are obligația să îi pună pastă de dinți pe periuța regală
Este deja un fapt cunoscut că Regele Charles are unele idiosincrazii cel puțin interesante. Iar în noua sa carte "Endgame: Inside the Royal Family and the Monarchy’s Fight for Survival", autorul Omid Scobie dezvăluie și mai multe dintre cererile bizare ale lui Charles.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.