Campania de acum 20 de ani

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
Marea de altădată jpeg

În primii doi ani de după Revoluţie, la Primăria Bucureştiului se perindaseră nu mai puţin de patru primari. Pe atunci nu erau aleşi, ci numiţi şi subordonaţi Guvernului. Primele alegeri libere de după comunism, în 1990, fuseseră parlamentare şi prezidenţiale. Cînd am auzit prima oară pe cineva spunînd că nu se poate vorbi de democraţie în România, atîta vreme cît primarii sînt numiţi, şi nu aleşi, am fost uimit. Pur şi simplu, nu mă gîndisem vreodată la asta. Am recuperat însă destul de repede ideea iar la primele alegeri locale eram „pe baricade“.

Grupul nostru, destul de eterogen, era format din oameni de multe vîrste şi profesii, entuziaşti şi, la vremea aceea, cam naivi din punct de vedere politic. Una din spaimele cele mai mari era că printre noi ar putea fi infiltraţi foşti securişti. La oportunişti şi impostori nu ne gîndeam ca la un pericol, ni se păreau cel mult nişte accidente. În ochii noştri, existau doar două feluri de politică: cea restauratoare a moştenitorilor comuniştilor şi cea a opoziţiei democrate, despre care gîndeam că nu poate fi făcută decît în interes public, nu personal.

Venirea afişelor a provocat un moment de febrilitate. Invidiasem tare mult ideea bulinelor galbene de la trecutele alegeri prezidenţiale, pe care scria „Eu votez Ion Raţiu preşedinte“. Săreau în ochi, se puteau lipi oriunde şi, de cele mai multe ori, ajungeau pe afişele concurente, mai precis chiar pe zîmbetul lui Ion Iliescu. Noi nu aveam aşa ceva, dar am fost mîndri să constatăm că afişele noastre sînt lucioase, „moderne“, „occidentale“. Era semnul că avem sprijin şi şanse, că există fonduri pentru campanie. Deşi candidatul puterii – Cazimir Ionescu – avea parte de nişte afişe pe care noi le consideram urîte. Fiind deja turul al doilea, toţi „oamenii de bine“, cum se spunea atunci, îl susţineau pe candidatul opoziţiei – Crin Halaicu.

Ni s-a arătat cum trebuie să facem: unul dădea cu pensula cu lipici alb, altul venea în urmă şi întindea afişul, cu grijă să nu se cuteze. Ne-am dat seama că era mai eficient să ne împărţim în echipe, ca să acoperim mai bine sectorul, dar ştiam cum să împărţim şi unica maşină în care era transportat grosul afişelor. Era un Oltcit albastru pus la dispoziţie, în mod voluntar, de unul dintre noi (totul se făcea prin voluntariat). În cele din urmă, ne-am organizat cumva. Era iarnă, frig şi umezeală iar treaba asta se făcea seara pe întuneric, după ce ieşeam de la serviciu. Lipeam afişele pe stîlpi, pe ziduri, pe panourile care înconjurau şantierele... De fiecare dată, descopeream că peste noapte unele fuseseră rupte sau că altele erau deja acoperite de Cazimir Ionescu. La început ne-am indignat cumplit. Trebuia să luăm treaba de la capăt pe străzi întregi. Şi în timp ce lipeam de zor, făceam tot felul de teorii etice. Un tînăr zicea că e cazul să rupem şi noi afişele adversarilor sau să le lipim pe ale noastre peste ale lor. Un altul mai în vîrstă îi răspundea că trebuie să luptăm cinstit, după toate regulile, să dovedim că nu sîntem ca ei. Ne întrebam adesea şi ce fel de oameni or fi cei care îi lipesc afişele adversarului. Ce o fi în capul lor?

Uneori, eu mă uitam în sus la mulţimea apartamentelor din blocurile comuniste, cu ferestrele lor luminate, în special la bucătării. Îmi închipuiam nenumăraţii oameni „de tip nou“ care le populau şi care, la acea oră, probabil că îşi prăjeau pe aragaz mîncărurile grele. Erau momente cînd mă îndoiam teribil că ai noştri pot cîştiga. Îmi ziceam că „masele largi, populare“ din acele blocuri, care mîncau „salam cu soia“, sînt uşor manipulabile de către propaganda puterii postcomuniste. Totuşi, în primul tur se votase bine iar candidatul principal al opoziţiei primise aproape 50% din voturi. Merita să luptăm. Lipitul afişelor mergea din ce în ce mai repede şi nici nu mai conta că adversarii mai rupeau cîte unul, făceam faţă pagubelor. În plus, căpătasem curaj după cîteva episoade în care, văzîndu-ne că lipeam afişe cu Halaicu, lumea ne aplaudase. Ne temusem de reacţii contrare, dar nu s-a întîmplat decît o dată, cînd, pe lîngă Uzinele „23 August“, un individ cu un palton maroniu, jerpelit, încercase să-i stîrnească pe trecători împotriva noastră, răcnind ceva cum că am fi plătiţi cu milioane. „Nu-l băgaţi în seamă, e probabil vreun securist“, ne-a şoptit o cucoană din echipă.

Seri la rînd am tot lipit poza lucioasă a lui Halaicu. Ajunsesem să-i visez figura, chelia, mustaţa, la dimensiuni copleşitoare. Ziua, aceeaşi faţă mă privea de pe toate gardurile. Şi aşa, după o vreme, în minte mi-au răsărit nişte întrebări: Cine o fi de fapt omul ăsta cu a cărui mutră am ajuns să adorm în gînd? De ce fac atîta efort pentru el, seară de seară? Ce-o ieşi din asta? În fond, tipul mi-e total necunoscut, nici măcar nu l-am văzut vreodată în carne şi oase...

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

pistolul cu bile bacau jpeg
Bărbați împușcați în gât și abdomen, în județul Bacău. Agresorul este din Vrancea
Incidentul în urma căruia doi bărbați au fost împușcați a avut loc duminică, la un târg dintr-un sat din județul Bacău. Inspectoratul de Poliție Județean Bacău spune că între victime și agresor a avut loc un conflict spontan, care a degenerat.
Virgil Popescu FOTO gov.ro
Virgil Popescu: Nu vine nimeni să stingă becul sau televizorul din casele românilor
Ministrul Energiei, Virgil Popescu, a dat asigurări că reducerea consumului de energie nu va afecta populația, că „nu vine nimeni să tingă becul sau televizorul din casele românilor”.
Funeralii Alexandru Arșinel FOTO Inquam / George Călin
Imaginile devotamentului: cum a venit la priveghi soția lui Arșinel
Sicriul cu trupul actorului Alexandru Arşinel a fost depus în foaierul Teatrului „Constantin Tănase“, iar printre cei care sâmbătă i-au adus un omagiu s-a numărat și soția sa, care i-a fost alături mai bine de cinci decenii.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.