Calitate, frate!

Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Preocuparea pentru calitate a apărut relativ tîrziu, cam la vreun deceniu și mai bine după căderea comunismului, în sistemul de învățămînt românesc. După răsturnarea regimului lui Ceaușescu, au răbufnit o serie de probleme mult mai stringente și mai contondente, față de care grija pentru calitate rămînea pe post de tichie de mărgăritar: ce facem cu părinții intrați în greva foamei pentru că nu și au văzut copiii intrați pe vreundeva pe la vreo facultate? Ce facem cu copiii care au intrat în greva spontană a abandonului școlar? Ce facem cu profesorii care se războiau feroce între ei, pe căprării: titulari, transferați, detașați, suplinitori sau pur și simplu aspiranți la o catedră? Ce facem cu cadrele didactice universitare, care-și disputau și ele, tot pe căprării, de la asistent pînă la profesor, mărimea normei didactice – adică surplusul de timp liber, că despre altceva nu putea fi vorba?

Mi-aduc și azi aminte, cu nostalgie colorată de o tot mai vie briză de umor, de acele vremuri aurorale, în care era posibil totul și nimic. Studenții aveau zilnic o oră a lor în prime time pe un post de televiziune nou înființat, cu o emisiune care se chema – cum altfel? – Gaudeamus și care debuta – tot atît de puțin surprinzător – cu Pink Floyd: „We don’t need no education, We don’t need no thought control… Teachers, leave them kids alone!“ Și cereau „eliminarea repartiției, formă de iobăgizare a tineretului român“ (citez din memorie, cu convingerea, totuși, că e exact), clamau trecerea detestatului modul psiho-pedagogic care consfințea statutul universităților de fabrici de profesori din obligatoriu în facultativ sau deplîngeau soarta ingrată a colegilor lor de la „privatele“ răsărite ca ciupercile după ploaie, dar nici acceptate și nici refuzate de autorități.

Ani de zile, cifrele de școlarizare au fost la latitudinea consiliilor facultăților, dat fiind că ministerul plătea „pe post“, nu „pe student“ ca în zilele noastre. Și, iarăși bizar, universitățile de stat, neprimitoare de taxe la vremea respectivă, au răspuns, christic, „lăsați tinerii să vină la mine“. La Litere, prima reacție de stopare a valului entuziast a venit tot din partea studenților din consiliu. „De ce avem nevoie de atîția studenți în facultate?“ – ne-au întrebat ei. Pe moment, mi s-a părut iritant punctul lor de vedere, venind din partea celor care se văzuseră deja cu sacii în căruță, deși înțelegeam, și eu, acest lucru simplu: că prețul dezvoltării cantitative se plătește, inevitabil, în contul calității. N-ai cum să scoți Porsche pe bandă rulantă pentru toată suflarea.

Dar să lăsăm istoria, cu farmecele ei, să-și vadă de treabă. Acum avem o ofertă de locuri la universitate care depășește, per total, numărul reușiților la Bac. Acum avem un procent de studențime, raportat la populația țării, care ne așază, măcar potențial, în rîndul țărilor „civilizate“ – un alt cuvînt savuros – precum consumul de detergenți sau de lactate pe cap de locuitor. Acum certurile dintre diversele categorii de profesori, din preuniversitar, cît și din universitar, au trecut din faza „hard“ – cel dintîi ministru al Educației de după ’89 nevoit să iasă prin curtea din spatele a ministerului, pentru că în față îl pîndeau reprezentanții diverselor sindicate concurente – în faza „soft“, a conflictelor perpetuu mocnite pe treptele ierarhiei și între generații. Acum abandonul școlar nu mai e un fenomen eruptiv, ci unul endemic. Acum aproape toți studenții își iau și modulul psiho-pedagogic, trecut cu mari emoții în facultativ după ’90, că cine știe… Acum avem și ARACIS și ARACIP, și calitatea e pe toate buzele. Acum ne putem trage un pic deoparte din vîltoare vremii – oare? – și să reflectăm.

Urmează, îmi pare rău s-o spun, partea de pedanterie. Vrem învățămînt de calitate. Dar știm ce-i aia?

Există multiple definiții ale calității în educație. Și nu prea seamănă una cu cealaltă. Spicuiesc dintre ele. Dintr-un punct de vedere, calitatea se definește prin acțiunea formativă a actului educațional. Este „valoarea adăugată“ pe care instrucția o aduce în dezvoltarea personală a beneficiarilor. Se măsoară, ca atare, în diferența dintre „input“ și „out-put“, dintre cum a intrat și cum a ieșit fiecare subiect într-un/dintr-un program de instruire.

Dintr-altă perspectivă, calitatea se exprimă, la nivel instituțional, prin relația dintre misiunea asumată și realizări. În învățămîntul public, cel puțin, reperul fundamental îl constituie idealul educațional proiectat într-o serie de acte normative. Vrem, de pildă, o educație care să formeze minți libere și caractere independente sau gîndire aplicată și adaptabilitate situațională? Ș.a.m.d. În acest caz, calitatea se măsoară în relație invers proporțională prin distanța dintre ideal și realitate. Cu condiția ca cel dintîi să fie cît de cît limpede, iar cea de a doua cît de cît măsurabilă.

Pentru un alt mod de abordare, calitatea e strîns ancorată în criteriul beneficiului social. Aici unitatea de măsură principală e angajabilitatea, pentru ciclurile finale, sau distribuția pe treptele următoare – Cîți la „Sava“? Cîți la „Neculce“? – pentru ciclurile intermediare.

În fine, dar nu în ultimul rînd, calitatea serviciilor oferite de diversele instituții de învățămînt poate fi privită și dintr-un unghi specific oricăror activități de „prestare“. Se cheamă, în jargon corporatist, client satisfaction. Și poate urca la cote alarmant de înalte atunci cînd, de pildă, majoritatea „clienților“ își doresc un raport preț-beneficii de forma: bani puțini, efort mic, consum de timp așijderea, diplomă sigură.

Calitate, frate!

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, pro-rec-tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

(articol apărut în Dilema veche nr. 540 din 2014)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.